1,533 matches
-
departe-n coadă // ce nu se cade / să nu se vadă // (ce nu se vede / să nu se cadă.)"; structura volumului repeta același model: Time ouț se încheie cu un ciclu de "Șlagăre în devenire". Sensul este astfel camuflat de verva nonsensului, care poartă marca stilistica inconfundabila a lui Sorin Ghergut. Debutul în volum al lui Ghergut este o colecție de jucării postmoderne cărora nu le poți rezista și care se dovedesc a fi, la urma urmei, poeme adevărate. Nu ne
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
cum mă privesc/ ca pe un pericol/ și mă jefuiesc - obscen/ ca pe un lucru”. Cam în acest mod contrapunctic ar trebui citit întregul volum. O primă parte, mai agitată, mai zgomotoasă, mai sarcastică, cu intervenții dialogate, cu personaje, cu vervă și umor, și o a doua parte, cu poeme mai scurte, mai concise, scrise în tonalitatea bluesurilor, având în centru un subiect liric care își exprimă, emoționant și cu mare finețe, stările de derivă și de impas, înstrăinările și aprehensiunile
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
în 1930 e un cruciat cu apucături mătăsoase: inflexibil în esență, își căptușește ideile cu pînze de retorică grațioasă. Volumul Diavolul e mostră de incursiune spințară în miezul unei teme vechi de cînd lumea: Mefisto în istoria religiilor. Duquesne are verva caustică a unui exeget pentru care diavolul e cu precădere o temă teoretică și mult mai puțin o problemă de conștiință. Cu alte cuvinte, francezul l-a studiat pe Satana în buchii, dar nu l-a întîlnit aievea. Dacă îl
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
atît de drastică că toată abjecția omenească nu poate explica singură proporțiile catastrofei spirituale prin care trecem. Și atunci e nevoie de un element non-uman în stare a ridica calamitatea la rang de mers istoric. Un volum erudit întocmit cu vervă gazetărească, al cărui merit stă în descrierea principalelor cunoștințe de factură demonologică.
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
între Lefter Popescu și funcționarii mărunți ai lui Kafka, între aștepările cetățeanului turmentat și cele fără obiect ale cutărui personaj bekettian sau relaționările dintre „dinastia Caragiale“ și Cercul Literar de la Sibiu, în toate demersurile de această factură autorul eseului punând vervă asociativă și mult curaj intelectual. Spiritul asociativ primește de altfel tot ce i se cuvine în cartea lui Angelo Mitchievici adunându-i în jurul acelorași preocupări și obsesii pe Noica, pe Cioran, pe Tsvetan Todorov, pe Eugen Ionescu, desigur, pe Al.
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Îmi pare însă că eseistul Angelo Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
Preocupă r i le „și erezia naționalistă” a trezit George Apostoiu a înregistrat în intelectuale, dispozițiile biografice ale curiozități, întrebări, formulând panoplia sa scripturală o carte acestora și ale fiecăruia în parte sofisme și aliniamente de doctrină. matură, plină de vervă stilistică, conduc spre izvoare occidentale - Literatura angeleologiei se afișează admirabil controlată, diferențiat, și la germane și franceze, consemnate atât de întinsă și numeroasă, încât momentul potrivit. fericit în „Jurnalul” semnat Mihail dezarmează. Numai speculația de Apelând la un joc spiritual
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Preda vorbea foarte puțin“, (Petre Anghel). Revelator în sensul acesta este și portretul în paralelă cu al lui Nichita Stănescu, făcut de Eugen Simion, bunul prieten al amândurora : „Ca să fie în formă Nichita Stănescu avea nevoie de public, numai atunci verva lui se declanșa; pe Preda publicul îl inhiba, prefera să tacă sau, de era nevoie să spună ceva, spunea repede și fără strălucire. Nu era, vreau să spun, un om al spectacolului ; nu era deloc orator; retorica sa era săracă
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa este scrisă cu luciditate și vervă, cu duioșie și maliție. Un efect evocator remarcabil au ilustrațiile, de o calitate excepțională. Este vorba de fotografii de epocă și de desene semnate de Jean Negulescu. Una dintre fotografii ne reține în mod special atenția. Este vorba de întâlnirea
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
obligatorie pentru un poet): "Însuși Ion Minulescu, care trecea de cap sau fruntaș al mișcării, nu s-a priceput niciodată să "teoretizeze" cît de cît, dincolo de grupul pestriț și întîmplător, de cafenea, de la "Academia Terasa", unde "Minu" își cheltuia toată verva și bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
și acum câteva decenii. În plus, nu se poate tăgădui faptul că autorul însuși a întreprins o lectură atentă a respectivelor texte, iar dacă nu este întotdeauna convingător, faptul se datorează, în bună măsură, stilului plat, lipsit de savoare și vervă. Constantin Cubleșan, Caragiale în conștiința critică, Editura Cogito, Oradea, 1999, 135 pag., fără preț.
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
geniale, nici de o originalitate ieșită din comun; dacă ar fi să mă refer la același spirit al epocii, aș spune că Valjan reușește să îmbine patetismul unor scene din Idolul și Ion Anapoda sau Jocul de-a vacanța cu verva din Gaițele și Ultima oră, cu grotescul din Titanic vals și delicatețea ce străbate uneori Omul cu mârțoaga sau Capul de rățoi. Văzute însă în efervescența anilor dintre războaie, de altfel foarte asemănătoare celei din tulburile noastre vremuri, Generația de
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
al căror numitor comun rămâne umorul de bună calitate. Elementul anecdotic deschide însă adeseori calea meditației profunde asupra realității și, indirect, asupra procesului misterios prin care viața devine literatură, și viceversa. Totuși autorul nu ține cu tot dinadinsul să încurajeze verva speculativă a cititorilor săi, căci într-o notă succintă ne avertizează că, deși toate întâmplările povestite sunt reale, amănuntul nu are nici o importanță. Desigur, este și acesta un mod de a atrage atenția asupra respectivului amănunt, dar esențial rămâne hazul
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
punînd flecuri la pantofii eleganți ai fostelor prietene, îmbătrînite și ele și devastate de noul regim comunist,... într-o dimineață, devreme, pe Calea Victoriei, în urma unor alegeri la Uniunea Scriitorilor terminate a doua zi dimineața... o conduc pe doamna Cancicov în vervă acasă la ea, în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de ani... Țin minte cafeaua pregătită de dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
într-un sătuc bănățean pașnic, o sporovăială fermecătoare între profesorul american, Adriana Babeți, Cornel Ungureanu și cinci tineri talentați, Daciana și Doru Branea, Sorin Tomuța, Ioana Copil-Popovici și Marius Lazurca. Cei opt, ca să le spun așa, vorbesc despre orice, cu vervă, sclipitoare inteligență și entuziasm: românii întreabă, Michael Heim răspunde. Dialogul lasă însă uneori loc pentru monolog, al fiecăruia (mai puțin Heim), notații de jurnal, reflecții-evocări, ca într-o piesă de teatru în care din cînd în cînd unul dintre personaje
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
unul dintre acești prieteni, se va trezi întrerupîndu-i, mental, pe unul sau altul, ca să dea curs propriilor sale gînduri. Meritul uriaș al cărții Un Babel fericit este că e vie. Atît de vitală și vivace încît te molipsește cumva de verva ei, o închizi energizat și deopotrivă puțin obosit, ca după o lungă conversație la telefon. Michael Henry Heim este personajul central al cărții, partenerul de dialog de care trag toți ceilalți, cărora el le răspunde cu un calm imperturbabil, conturat
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
de la Corifei să le continue opera, să tragă și el în jugul "operelor de căpătîi", al operelor care atestă un neam, ținîndu-i de fundament/.../. Era fatal să lucreze, în cele din urmă, la un "dicționar". Era în destinul său. Căci verva lui - cotidiană și scripturală - nu se baza doar pe rigoare, ci chiar pe mucenicie. Tot mai mult desenul său biografic seamănă cu al lui Șincai. Cu aceleași fervori și cu aceleași decepții. Și unul și altul și-au purtat "opera
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
Șindrilaru, Antologia poeziei românești culte, Ed. Teora, 1998), am recitit cu grijă această compunere romantică. Că pentru multe alte scrieri din zestrea națională, îndelung frecventate, totul îmi părea cunoscut, cu multe strofe știute pe de rost. Comentariul călinescian, mai în verva că niciodată, constituie o fantastică punere în valoare a poemului lui Dimitrie Bolintineanu. Criticul montează cu măiestrie bijuteria și, tot admițându-i imperfecțiunile, le escamotează prin rostire, îndreptându-ne mereu privirea spre focurile pietrei prețioase. El ne seduce intelectual față
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
sentiment. Și iată, scris de mîna sa, acest fragment de proză: A fi conectat... care, în istoria literaturii noastre, peste zeci și zeci de ani, se va alătura în mod firesc celeilalte Tentative, a Sărmanului Dionis... Ce viață și ce vervă ideatică și lexicală în bezmetica înfruntare gherieră a neprețuitelor pagini ce urmează și pe care le citim cu zîmbetul senin provocat de adierea Geniului: "Azi 31 martie 1933, am stat de gardă, eu soldat Nicolae al lui Cristea din Olari
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
Sălcudeanu s-a născut acum patruzeci de ani, la Târgu-Mureș. Este absolventă a Facultății de Litere din Iași și lucrează la Institutul de Cercetări Socio-Umane "Gh. Șincai" al Academiei Române. Comentariile sale critice pe marginea noilor apariții editoriale sunt scrise cu vervă și aceasta fără să devină digresive și imprecise. Autoarea rămâne mereu la obiect. Talentul literar îi permite să definească exact diferite moduri de-a scrie. Altă caracteristică a felului ei de a face critică literară o constituie atitudinea mereu ofensivă
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
deosebit de bine primit de critica franceză la publicare, în 1949; "punerea la colț" a acestui scriitor care, înainte de a părăsi țara, "comisese" volumul Ard malurile Nistrului (prost ca volum de reportaj, în plus presărat cu perle antisemite) se face cu vervă și metodă. Mica punere în scenă (citarea unor declarații laudative, dar și a altora care desființează) îi oferă lui Cornel Ungureanu prilejul să explice, pe scurt, unele mecanisme ale cîmpului cultural al perioadei, din România cea încă situată de partea
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
fine, premiile: III și II nu mi-au ridicat semne de întrebare. Basul Metodie Bujor (Rep. Moldova) este o personalitate formată cu o voce deosebit de frumos timbrată, o dicție clară, dinamism și prezență scenică; baritonul Marco Cristarella Orestano (Italia) are verva și tehnica perfect adecvate rolurilor bufe din repertoriul Rossini, Donizetti etc. Premiul II s-a împărțit între tenorii Francesco Meli (Italia) cu reale calități vocale, sensibilitate, putere de comunicare și Kyung-Hwan Min (Coreea de Sud), foarte școlit, cu o fină muzicalitate și
Darclée - un proiect vast by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15893_a_17218]
-
relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici concesiv - și frământat, și calm în același timp. Prinse în chenarul de rețetă al lui Cum să..., textele propun rezolvări miraculoase (și savuroase
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
-ntregi din revista pe care o conducea, ba chiar la un moment dat și-a intitulat un articol, jenant de laudativ, pur și simplu Cărtărescu. La rîndul meu, i-am admirat întotdeauna cărțile, cea despre Eminescu mai ales, ca și verva și vioiciunea de foiletonist. Dar după ce-am publicat Postmodernismul, cu sau fără legătură cu asta, vechiul meu prieten și-a schimbat complet atitudinea, și ca om, și ca critic, față de mine. Întîlnindu-l pe stradă, de mai multe ori, am
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]