184 matches
-
se cerea scriitorului să-și caute inspirația în "însăși ființa sufletească a poporului romînesc", evitând "florile răului" decadent din străinătate. MIHAIL DRAGOMIRESCU Clasicismul lui Mihail Dragomirescu (1868-1942) se întemeiază pe noțiunea de capodoperă, nu fără un preconcept etic strecurat în vestminte strict estetice, deoarece comandamentul unui echilibru interior al capodoperei îl îndeamnă pe critic să detesteze arta nouă, "eczema literară". Mihail Dragomirescu a fost un foarte bun profesor, care a învățat pe elevi să disece și să analizeze. Sistemul lui "științific
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Tu, cu junghiul încercași a mă lovi, Eu mă fac călău, de-i vorba neamul a mi-l izbăvi! Vlaicu e întruparea Principelui lui Machiavel pe pământ românesc. El nu e așa cum văd mulți pe conducătorul machiavelic, aruncând asupră-i vestmântul Renașterii, cinic, mizantrop, ipocrit. Vlaicu e dimpotrivă un voievod trist de mizeriile patriei, unit în conspirație cu boierii, gata el însuși de orice jertfă. Nepotului său Mircea, contrariat că nu i se dă în căsătorie sora domnului, Anca, făgăduită din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mă simt de trist În mijlocul odăiei bolnave de-ntristare Încât mă văd în chipul de pal seminarist Ce-nchis în niște ziduri de negre seminare Își caută zadarnic în inima-i pe Christ. Durerea mă-nfășoară mai strâns ca un vestmânt Țesut dintr-o povară de grea singurătate, În vreme ce eu caut al Domnului cuvânt Să-năbușe durerea în inima-mi ce bate Ușor ca o pendulă uitată pe-un mormânt. În Sfârșit de toamnă este atinsă, înaintea lui Ion Pillat, voluptatea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând... Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... și viziunea apocaliptică a unei ploi negre, de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de nergu, Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a creat un stil al pateticului, o varietate de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cules viile, pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și cu grâu gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari și pufoase. Curând toamna va pleca și în locul ei va veni iarna cu vestmânt alb, catifelat. Diana Patraș SFÂRȘITUL UNEI ZILE DE TOAMNĂ Coboară umbrele înserării. Mingea de foc a soarelui se rostogolește printre dealurile aurii. Frunzele ruginii ale copacilor cad una câte una, formând un covor foșnitor. Miroase a pământ ud după ploile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cu „harul de a se mula pe noul tipar al fiecărei generații”, fiind astfel „cel mai puțin vetust”. B. Brezianu recenzează Paradisul suspinelor de Ion Vinea, a cărui temă, „lunecarea prin vis”, ar fi „doar carcasa căreia-i dă un vestmânt fără seamăn”. Articolul lui Octav Șuluțiu despre actul lecturii este mai puțin concludent decât al lui Noica; lectura este văzută ca un act rațional, conștient, iar criticul, „pescuitorul de clasări”, ar fi unul din acei „ căutători de formule și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
este un cavou, o prăbușire iremediabilă În neant. Întregul univers poetic bacovian stă sub semnul acestei apăsări grele. O atmosferă cenușie domină cerul acestei poezii, unice În literatura română. „Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur În cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb.” George BACOVIA LUCIAN BLAGA: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” Pentru a deschide un orizont către Înțelegerea sensurilor metaforice și filosofice ale poeziei „Eu nu strivesc
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Particularități fonetice Într-un studiu publicat În anul 1889, intitulat „Eminescu și poeziile lui”, Titu Maiorescu, după ce afirmase că „... limba națională a găsit În poetul Eminescu cea mai frumoasă Înfăptuire până astăzi... punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești” iar acest fapt a fost posibil datorită contactului permanent cu creația populară, criticul adaugă: „Din poezia populară și-a Însușit Eminescu armonia uneori onomatopeică, a versurilor sale”. Întemeietorul Junimii subliniază astfel una din trăsăturile fundamentale ale limbajului poetic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]