862 matches
-
18 fu găsit, înghețat, un necunoscut, foarte bătrân, îmbrăcat într-un costum elegant și un palton scump, îmblănit. Și paltonul și hainele erau atât de largi, încît nu încăpea nici o îndoială că nu erau ale lui. De altfel, în buzunarul vestonului se aflau un portofel cu valute străine și un pașaport elvețian, pe numele de Martin Audricourt, născut în Honduras, la 18 noiembrie 1939. Paris, noiembrie-decembrie 1976 Mircea Eliade UNIFORME DE GENERAL Înaintau amândoi în vârful picioarelor, cu mare grijă, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scăpat neatins, ca prin minune - să nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-a transformat pieptul vestonului Într-o pată Întunecată și lucioasă. Mă zgîiesc uluit. Pe măsură ce Îmi revin, nu mă pot Împiedica să nu mă gîndesc că peste ani, cînd cineva va scrie romanul vieții mele, va trebui să Înceapă cu următoarea frază: În luna decembrie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îmbrăcat repejor și a dat fuga la bucătărie, unde se auzeau deja zgomotele de la micul dejun. Emma, prăjind cârnații, i-a aruncat o privire scurtă și un „Bună dimineața“ amabil. Era îmbrăcat în costum, aranjat din cap până în picioare, cu veston, ceas cu lănțișor și ochelarii lui înguști fără rame. Arăta ca un extraterestru, aproape revoltător. Tom îl salută și se așeză la masa din bucătărie. Apoi se sculă și se apucă să pună masa, să aducă sucul de fructe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la sigur trafic de copii. P.1. Îs ai matale? M. Nu. Au venit cu dânsa. P.2. Aha, al noulea pasager! Un moș, șapte copchii și o ba...ba...Bag de seamă că vreți să coborâți. Permiteți să pun vestonul sub...Mamă asta-i ca-n filme. P.1. Costică!!!! Legitemeaz-o! P.2. S-o...Ai o șampanie de la mine. Cetățeancă, sunt serg. major necăsătorit Lambă Costel de la Poliția Rutieră. Vă rog prezentați, pardon, vă prezint omagiile mele și o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mulți au îndoieli asupra psihicului său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în spate. Victor Ivanovici îmi șoptește că Theo poartă în rucsac cărți de sonete, adnotate cu observații filologice. Azi e îmbrăcat cu pantaloni albi, cu un veston negru și poartă o cravată roșie cai muleta toreadorilor. Îl întreb pe Victor Ivanovici cu ce s-a dus la Tulcea. "Cu autobuzul", îmi spune. La întoarcere a plătit de la Tulcea la Constanța unui șofer 60 000 de lei. "Am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și Sud, povestite de Jules Verne și de alții. Obișnuindu-mă cu figurile generalilor Lee și Grant, îmi închipuiam că americanii trăiau la fel ca pe timpul războiului de secesiune, doar că nordiștii îi obligaseră pe sudiști să poarte și ei vestoane bleumarin. De la puștile din războiul de secesiune, am trecut direct la avioanele de bombardament americane care, pe la sfârșitul războiului, în vara anului 1944, apăreau în stoluri argintii pe cerul satului meu îndreptîndu-se, peste munți, spre rafinăriile de la Ploiești. Veneau totdeauna
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dezertor. Mini avea despre dânsul o impresie mai justă, deși cam cu prea multă imaginație. Când îl vedea, apărând și dispărând de după o ușă, ia Rirni, ii da o tresărire, ca și cum se strecura acolo un apaș, ce avea în buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare, dar ÎÎLI se servea de ele, ci invita gazda să le deschidă singură. Când îi intîlnea neașteptat la colț de stradă, ii părea un haiduc modern a cărui pădure e orașul. Lică se încadra destul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trecea nimeni. Lică fluieră iar. Un alt fel de fluierat. Exprima astfel o gamă întreagă de sentimente. Nu degeaba feminista Nory îl botezase "mierloiu". înălță apoi din umeri cu o mișcare pe care o avea uneori și trase pe corp vestonul ajustat și prea subțire pentru sezon. Atunci când Lică clezmierda un pom, băga de seamă că cerul e albastru și se păunea în vestonul său subțire, resimțea invariabil una din acele porniri amoroase pe care obicinuia a le rezolva repede și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mierloiu". înălță apoi din umeri cu o mișcare pe care o avea uneori și trase pe corp vestonul ajustat și prea subțire pentru sezon. Atunci când Lică clezmierda un pom, băga de seamă că cerul e albastru și se păunea în vestonul său subțire, resimțea invariabil una din acele porniri amoroase pe care obicinuia a le rezolva repede și care, astfel, nu turburau cu nimic buna lui stare fizică și morală. Azi totuși Lică nu putea urmări dog-cdrt-nl cu țigăncușă. Acest lucru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și porni să povestească. Siei aventura și să-i dea floarea. "Biata fată!" își zicea în gând, ca și cum i-ar fi făcut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fată!", și, înfundîndu-și pe ochi feutrul, dezmierdă cu umărul vestonul unei cuconițe nostime, care aderă! 176 VI Mini nu uitase comisionul pe care Lina i-1 dase pentru amica Nory în ce privea pe micii sugari. Ba chiar ideea acelui comision o urmărea și vroia să-1 îndeplinească. Ceea ce mai ales
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
accesibile, nu-1 mai speriau. Băieți buni și simpli în cămașă de zefir, domnul Paul însuși în vestă, confecționau acel chic așa de impunător. Astfel privit din atelier, prin ușa de comunicare, însuși snobul nesuferit Trubadurului, care trebuia să poarte acel veston perfect, înceta de a pare arogant cum era pe pistă, la curse, sau pe scara de marmoră a palatului Maxențiu. Po-acolo, prin dos, Lică intrase la început cu mister Whip. Domnul Paul lucra croitorie cu două intrări separate, pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mea!" Victimele refuzului erau selectate uneori după aspect si alteori după toanele domnului Paul și ale premierului inițiat. Prin-tr-o întîmplare, premierul era tecucean. Duioasă concetățenie cu Lică. Cunoștea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal și grădina publică. Uneori Lică îsi scotea vestonul și încerca vreunul abia terminat, croit după ultima modă. Băiat bine făcut, îi sta bine, deși îl schimba mult. Deprins cu aspectul lui sprinten, desenul nou al trupului i se părea curios acolo, în oglinzile mobile. Ca și Ada deunăzi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ca și Ada deunăzi, admira acolo pe domnul acela grav, care de profil îi părea străin si îsi recunoștea cu plăcere, din față, capul cu micn freză pe frunte. Făcea astfel repetiții folositoare, dar nu cuteza încă să-și înlocuiască vestonul secret ce-i făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel cu al lui mister Whip
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vestibul într-o casă nouă de raport pe bulevardul Pake. Mobilierul era nou și modem și putea acum învîrti în oglinzi proprii și într-adevăr bune 225 1,1 - .-erio,ir"ip despletite. Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns vestoanele domnului Paul. O tăbliță de bronz anunța cu litere discrete lecțiile de echitație ale domnului L. Petrescu. Acele lecții nu erau chiar numai o etichetă de formă pe ușa unei camere de rendez-vous. Lică avea doi-trei elevi recrutați la curse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în exterior condițiile sunt cu totul nefavorabile, ne uitam unul la altul parcă rostind în gând aceeași rugăciune de mulțumire lui Dumnezeu și de încredere că ne va proteja în continuare. Fiecare își pipăia iconița din buzunarul de sus al vestonului, sporindu-și speranța salvării. Nu era timp de vorbă, și nici cazul, liniștea noastră făcând loc observatorilor de la tunuri, grupului de comandă, și ghidare a navei. Dar gândurile o zbugheau tăind întunericul și ceața, spre cei dragi care intuiau infernul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Începea să azvîrle de-a valma cămăși de mătase pentru ocazii și pelerina de crescător de cai cu care e Îmbrăcat În fotografia de la conacul din Chiclayo și parcă și la Huacho avea una la fel. Nu-și uita niciodată vestonul de piele de căprioară care-l făcea să semene cu un vînător de bizoni, bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bineînțeles Însă nu și șapca de piele gen Buffalo Bill, numai lui Lastarria i-ar fi trecut prin minte să cumpere echipamentul complet de la New York; lui niciodată; el călărea semeț printre plantațiile de bumbac ale moșiei, cu pinteni de argint, vestonul de piele de căprioară și strunindu-l pe Jeu, calul preferat al lui Susan și ea Îl urmărea cu privirea cum se apropie sau se depărtează de conac, gîndindu-se, Dumnezeu știe de ce, poate pentru că băuse o cafea prea tare după-masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În viața ta, darling, să nu existe niciodată nimic care să nu fie perfect, ca acum cînd călărești nu fiindcă trebuie să ai grijă de moșie, de asta se ocupă alții, ci numai fiindcă-ți place să călărești, darling și vestonul tău de piele de căprioară și hotelul și Jeu și geamantanele din piele de căprioară și golful și tot ce avem, Într-o atmosferă de perfectă fericire, darling, ești un milionar perfect, not I, darling, eu nu, eu mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pauză. Apoi ușa se deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel puțin, Gosseyn presupuse că persoana aceea blondă îmbrăcată într-o uniformă bărbătească, cu pantaloni, dar având numai o bluză colorată, în partea de sus a corpului, și fără veston... că această persoană drăguță la față era de fapt, mama care fusese strigată atât de insistent mai devreme. Și, într-adevăr, când vorbi, era vocea muzicală a unei femei. - Domnule, Enin mi-a povestit despre dumneata. Nu prea își amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
treaba asta ca și făcută." Spunând acestea, fața își pierdu orice urmă de zâmbet. - Așa că nu primesc acest mesaj intim, al cărui mesager este cineva pe care nu l-am văzut niciodată. Privirea cercetătoare a lui Gosseyn descoperise pe neașteptate vestonul individului - cel puțin avea aceeași culoare cu pantalonii pe care-i purta acesta. Zăcea aruncat pe ceea ce bănuia că era masa barului acestui birou, în colțul îndepărtat. Odată făcută această descoperire se simți mai bine și se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
înapoia ușii. Exact în momentul acela, Gosseyn îl transmise în lumea aceea înghețată. Gosseyn puse mâna cu hotărâre pe clanța ușii și spuse, ca și cum ar fi vorbit cu Gorrold. - Ne mai vedem noi, domnule. Aproape simultan, privirea îi căzu pe vestonul aruncat pe masa de la bar. Cu ajutorul super-creierului execută fotografierea. Și imediat o transmise și pe ea în lumea aceea înghețată. După aceea, închise ușor ușa în spatele lui. Și, în curând, trecea pe lângă secretară și ieșea prin ușa dinspre stradă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bej-închis și o cămașă maron, șosete și pantofi, se trezi întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu costumul pe care-l purta în momentul când a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și pantofi, aruncate grămadă, în holul exterior al biroului lui Gorrold? Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
văzut cît de slabe și albe erau și am simțit cît de minunată era apa întunecată care îmi înconjura slăbiciunea ca un vas. Am stat acolo pînă cînd zgomotul a revenit și atunci mi-am descheiat cămașa, mi-am scos vestonul și am lovit apa cu o mînă. Am privit în jur către ceilalți copii și le-am zîmbit mulțumit, în ciuda faptului că nici unul dintre ei nu-mi dădea atenție. Trecu un șlep care trimise un val de balonașe înspre plajă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]