597 matches
-
permite citirea corectă a manuscriselor; II. indică posibilele greșeli de scriere și, implicit, calea prin care pot fi Înlăturate; III. poate furniza informații cu privire la datarea manuscrisului (cu toate că adesea se imită o scriere ieșită din uz pentru a da o aparență vetustă unui manuscris, cu scopul de a-l face mai prețios, În sensul propriu al termenului). Data unui manuscris, În majoritatea cazurilor, nu se poate stabili, nici măcar cu o aproximație de un secol. Indicațiile interne pot fi copiate mecanic, de un
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
-n plan secund de jocul de cuvinte capătul lumii / furnică, ca și de perspectiva spațială a pămîntului căscat gata să Înghită furnica. Începînd poemul cu sintagma capătul lumii, se introduce, printr-o metaforizare de ordinul basmului, o notă de evaluare vetustă, expirată În vremea roiurilor de galaxii și a găurilor negre (și asta făcînd apel la niște termeni din vremurile cînd eram Încă pe băncile școlii, acum capătul lumii se pare că s-a deplasat Într-un haos insondabil). SÎntem lansați
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
psihologică frizând patologicul. În final, prin intervenția unei rude, Lelia își părăsește soțul, iar Matei acceptă să fie desemnat ministru. Mai puțin convingătoare, deși au văzut luminile rampei, sunt poemele dramatice „Să nu-ți faci idoli!...” și Apollonius din Tyane, vetuste chiar la apariție și prin subiect, și prin maniera teatrului în versuri. Protagonistul celei de-a doua piese este un ascet intransigent și un misogin feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
studiul mediului intern al firmei permit identificarea următoarelor componente caracteristice: a) nume de firmă și de produse, ca mărci înregistrate, considerate a fi cu bună reputație; b) emblemă de firmă, asociată unui set de culori specifice, cu un aer ușor vetust; c) simbol zoomorf cu o vechime de 38 de ani; d) eroi asociați unor performanțe cantitative de tip întrecere socialistă - cei oficiali - și cei asociați unor evenimente unice, fără impact economic evident și semnificativ - cei neoficiali; e) norme de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Pentru observatorii atenți ai mutațiilor înregistrate în jurul marilor orașe românești, sigla ICCO este relativ vizibilă în locurile unde se construiește ceva. Ea acompaniază edificarea unui tip nou de facilități de producție și comerciale, ce redesenează peisajul industrial și alungă aerul vetust al industrializării socialiste. La Oradea, Timișoara, București, Brașov sau Slatina, ICCO răspunde cererii unor comanditari occidentali și contribuie ori construiește niște obiective economice care generează locuri de muncă și creștere economică. ICCO a devenit treptat unul dintre arhitecții noii economii
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cu porniri primare ori cu agresivitate calculată și mai ales cu tabieturi, rutină, stereotipii domestice caracterizează o lume măruntă, vădit grijulie în a-și conserva mărginirea și imobilismul. Ca într-un album de epocă, Iașii, bunăoară, își arată chipul crepuscular, vetust, trasat în tușe migăloase, precise. Orașul apare ca o așezare hibridă, mai mult rurală, străbătută de uliți strâmte și abrupte, invadate, după anotimp, de verdeață, colb sau noroaie, cu tramvaie jalnice și trăsuri hârbuite, cu cinematograf, periferii mizere, cu orătănii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
moral/imoral etc.; - argumentele pathemice: au în vedere emoții, sentimente, pasiuni: activism civic, elan patriotic, compasiune, generozitate, bunătate, toleranță, altruism, indignare etc.; - argumentele pragmatice: valorifică forța persuasivă a exemplificărilor, a compa rației valorice (eficient/ineficient, util/inutil, oportun/inoportun, modern/vetust, schimbare/ stagnare etc.); apelează la date concrete, la ierarhizări valorice, clasificări, statistici etc. Structurile lingvistice specifice textului argumentativ sunt numeroase: - organizatori textuali (operatori) specializați pentru a exprima: progresia (Un prim argument... Un alt argument/În primul rând... În al doilea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil Mazilescu, prefață) 1. sinonime neologice: vechea - perimata, vetusta, inactuala; ademenesc - tentează, seduc. 2. Absența majusculelor în textul citat este o formă emblematică a distanțării de poetica tradițională, motivată de intenția de a înlocui vechile convenții (genul liric semnalat prin convenționala majusculă la începutul fiecărui vers, prin paginarea speci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de a se referi și la „noua direcție”, a cărei acțiune o socotește ca având efecte negative asupra literelor românești. Toate aceste texte sunt însă, ca orientare, neconvergente, așa cum sunt și cele propriu-zis literare: versurile lui Grandea, de un romantism vetust, cântând, în cadențe largi, sunătoare, evenimente istorice, personaje de legendă, altele de Al. Radu, D. Iliescu, I. N. Polychroniade, nuvele de Grandea și Șt. Chr. Tell, o dramă, Anonimul, tot de Grandea ș.a. Două poezii, Umbrele lui Bolintineanu și Călugărenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]
-
Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
Uniunii Scriitorilor, de defăimare și calomniere a conducerii ei...” (citez din „Declarația Consiliului USM” ca răspuns la inițiativa prozatorului moscovit). Tonul acestor „replici”, care cheamă la „solidaritatea scriitorilor, a neamului nostru și a tuturor oamenilor de bună credință”, este la fel de vetust precum opțiunile ideologice ale lui Ion Druță. Mai mult, ele, aceste replici, le balansează pe partea cealaltă, le răspund ca un ecou. Sunt ca doi frați siamezi, ce nu se pot despărți fără a-și pierde audiența la public... Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ochi pe câmpul de luptă), în opoziție cu aspirațiile îndrăgostiților - Annabella și Tânărul cu pantaloni albaștri. Teatrul revolver (unsprezece piese ilustrate de Florin Pâcă și prezentate de Laurențiu Ulici în „Almanahul literar”, 1970) a fost creat spre a ridiculiza ideea „vetustă”, după autor, a conflictului dramatic. Temele istorice - Eșafodul, Robespierre, Napoleon - din suita provocată de aniversarea bicentenarului Revoluției Franceze (piese cu amplă documentare), ca și Moartea lui Dracula sau Procesul nu a avut loc - sunt elaborate și ele spre „renovarea” genului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
și de moravuri , ci și un autentic jurnal al „mirajului garnizoanei” care „petrece”. De reținut atracția către o casă „stranie”, amintind vag, ca și alte câteva elemente, de „misterele” din proza lui Mircea Eliade. Pe tipicul întoarcerii către o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
incisiv, incomod pentru unii, dar cu opțiuni ferme în valorizarea operelor literare. Nu întâmplător a dedicat o excelentă monografie lui Ilarie Chendi, combatant și protagonist al unor dispute literare cu impact în epocă. Pentru exeget Chendi nu este un critic vetust, ci există permanent într-un prezent referențial, la exigențele căruia P. supune demersul de restituire a autorilor transilvăneni chiar și atunci când se apleacă asupra contribuțiilor modeste ale unor exponenți ai culturii locale. Dacă în vederile sale intră un reprezentant al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni Înscrise Într-un album adolescentin: „PÎnă cînd va tîrÎ sufletul mantaua mîhnirilor sfîșiate? /.../ Păsările tristeții mă ciugulesc ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plîngîndu-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit În potcoavă chivăra”, ca și „glanda tînără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă Însă tot „adevărul” despre acest moment al creației lui Voronca. În realitate, Incantații-le sînt departe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
deseori a fost calificat, însă deloc rigid în planul estetic, Z. supune criticii curentul cel mai raționalist, clasicismul, ce reprezenta, potrivit antinomiei utilizate, „omul vechi”. Eseistul respinge dogmatismul clasic, stilul vorbit, pe înțelesul tuturor, claritatea, ideea de perfecțiune, didacticismul, caracterul vetust al genurilor strict delimitate. Pentru el, Malherbe, Vaugelas, Boileau au avut rolul de „vrednici jandarmi literari”. Clasicii francezi și mai ales urmașii lor (Ernest Renan, André Maurois) au parte de adevărate (nu întru totul îndreptățite) execuții literare. Totuși, interpretul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în aceste versuri cu aer aproape întotdeauna vetust. Pădurea revine ca laitmotiv de-a dreptul obsesiv chiar din titlurile poeziilor: Valuri de pădure, Pădure ascunsă, Crești, pădure, și te-ndeasă, Ochi de pădure etc. Și versurile din Imperiul iubirii (1980) sau din Poeme mirate (1986) se vor încadra între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
nu fără riscul de a-și pierde idenitatea. De milă, de silă, dar și din rațiuni practice, se lasă siluită de trista figură a cavalerului firului de nard nupțial, un amant căzut în fetișism, de vreme ce o îmbracă pe Milà în vetustele veșminte ale lui Isabel, spre a retrăi o imagine ce i s-a refuzat. După Revoluția Garoafelor, Milà, datorită acelei relații nefaste, va fi silită să revină la statutul de sărăcie lucie. Se va însoți cu pustiul și singurătatea, exilată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
începând s-o citesc, am avut revelația unei gândiri proaspete, trăite cu adevărat (altfel spus: autentice), exercitându-se într-o zonă - aceea a Teologiei - în care asumarea tradiției echivalează îndeobște cu preluarea întocmai a unor formulări înghețate într-o terminologie vetustă, incapabilă să mai transmită cititorului vremii de azi un înțeles cu adevărat viu. Ei bine, ceea ce m-a impresionat cel mai mult citind textele tânărului teolog a fost ortodoxia lui deschisă, capacitatea lui de a scrie teologie „la timpul prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altrui non cale / de' noștri alți parenti, / a te ne caglia, a te cui fâțo aspiră / benigno sì che per tua mân presenti / paion que' giorni allor che dalla dira / obblivione antică ergean la chioma, / con gli studi sepolti, / i vetuști divini, a cui natură / parlò senza svelarsi, onde i riposi / magnanimi allegràr d'Atene e Romă. (vv. 46-55) Nelle nozze della sorella Paolina: Poi che del patrio nido / i silenzi lasciando, e le beate / larve e l'antico error, celeste
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism nu are nimic de-a face cu redarea fidelă a realității (opera sa nu este una mimetică), ci cu depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, cu o pendulare între concret și abstract: "Odată o să-mi ceri mai mult: (...)/ să te las să-ți speli mîinile în apele sufletului". În același număr, apare și un text al Elenei Diaconu Șah
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ambiguitatea elementelor constitutive este principala tehnică de compunere a imaginarului poetic. Distrugerea granițelor dintre imaginar și real, invadarea vieții conștiente de câtre lumea fantasmatică a inconștientului care par să caracterizeze generația sa, reflex al neîncrederii într-un sistem de valuri vetust, permanent contrazis de realitatea tulbure a anilor din timpul și de după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt concretizate și aici în metaforele acvaticului care transformă universul poetic într-unul al apelor tulburi, întunecate în care se pierde orice speranță
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie". Tocmai acest carnavalesc în prezentare i s-a reproșat lui Tonegaru, unii considerându-l joc gratuit, amuzant, dar fără valoare literară. (v. Cornel Regman în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fapt, un îndemn pentru refacerea inventarului poetic fără ca aceasta să aibă efectele devastatoare ale avangardei istorice. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism se referă la depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, printr-o permanentă oscilare între concret și abstract. Mai târziu poetul va manifesta o oarecare reticență în folosirea termenului, poate datorită denaturării sensului de către tot ce a însemnat poezie proletcultistă. Deși păstrează o serie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]