594 matches
-
cu iz revendicativ, a lui Caraion, confrați de epocă ai săi, producția lui Ioanichie Olteanu încifrează o timorare a confesiunii dramatice. E la mijloc un rafinament care nu ezită a așeza la suprafață un strat voit prozaic, de un sentimentalism vetust, pentru ca artificiul acesta regresiv să semnalizeze mai convenabil pudoarea dureroasă a experienței morale care nu acceptă a se devoala pe de-a-ntregul: „Iată de pildă eu, care nutream idealuri,/ amețit sunt și beat ca o barcă pe valuri./ În nici o
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea domoală a otrăvurilor cu efect întârziat, absorb, ca niște uriașe ventuze, în masa lor spongioasă, umorile calde ale vitalului, ajungându-se, în felul acesta, la osmoza perfectă dintre oameni și lucruri. E lesne
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
documente, monumente etc.), este de fapt o cădere care ne rupe de primordiile ce mocnesc în filonul inițial. Culmea e că această cădere o resimțim ca pe un progres, cercetătorii privind partea anistorică a omenirii cu o condescendență cuvenită rudimentelor vetuste. Cum s-ar spune, începuturile sînt trepte de o primitivitate crasă, cînd abia ruperea de începuturi ne provoacă adevărata primitivitate. Cu alte cuvinte, omul, intrînd în istorie, suferă o kenoză, golindu-se de intuițiile precoce ale miturilor originare, și numai
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
nevoie de proptele metafizice. Pentru ei, omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai bună prin consens. Dacă totuși consensul nu apare, de vină sînt capetele teologice, care îi îmbrobodesc pe naivi să creadă în superstiții vetuste. De superstițiile acestea mustesc textele sacre și orice ochi lucid, cînd se apleacă asupra lor, tresare sub evidența absurdității lor. Din a treia categorie face parte Christopher Hitchens, un ateu venit din zona jurnalismului american, pentru care singurul remediu împotriva
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
imensului prestigiu de care se bucură publicația inventată și coordonată și azi de Antonin J. Liehm, numele cele mai mari din cultura contemporană. Aici, ca niciunde în altă parte, literatura a fost întotdeauna la ea acasă, fără nimic din aerul vetust și plicticos pe care îl au de obicei textele literare în paginile revistelor. înainte de a apărea în volum, am citit aici pagini din extraordinar de vitala Nina Berberova, am citit sau am recitit poveștile lui Borges, am cunoscut literatura campusului
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
detașare. La Est de Edenul meu. La Est, în România de Est. În fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească) Cod portocaliu de grindină cu avioane reale într-o noapte, olandă, într-un lan cu lavandă, Iolandă! Fără escale, precum Socrate în vetustele sale sandale arhetipale m-am prezentat la Chișinău pentru poeticul sinedriu. Candriu m-am trezit citat pe lista poeților favoriți ai lui Vladimir Putin (semăn, este adevărat, cu magul Grigorie Rasputin - am fost confundat cu Evghenie Evtușenko sau cu Eugen
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
reanimări, spălări publice de biografii și pînă la tot ce-și dorea, mai mult sau mai puțin explicit, ochiul nostru lacom și abstinent. Vechile antene, confecționate clandestin prin fabricile sufocate de marfă nevîndută, au ruginit lent, privind melancolice în direcții vetuste, castraveții, guma de mestecat, cosmeticele, cafeaua și Vegeta au început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu demult cu invidie, măcar pentru singurul motiv că nu-și exhibau rîia, au
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
o lume de roboți a căror minte este ghidată de la distanță prin calupurile de imagini ce le-au fost inserate zilnic. Și atunci o întrebare simplă: ce este de făcut? Răspunsul este de o banalitate pe cît de frustă și vetustă, pe atît de eficientă în rezultatul ei: înapoi la lectură și la lumea fantasmelor noastre. Nu există cale mai bună de a stimula imaginația unui om ca lectura făcută în ceasurile de singurătate. Ei îi datorăm universul nostru interior, cum
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
hoarda își lua tălpășița, localnicii ieșeau din umbrare, care cântând din frunză, care din fluier, teferi, doinind și horind, după ce mai și nuntiseră, mai nășiseră și asistaseră la nașteri și botezuri. Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe (termen vetust: cu bebeluși!), care vedeau pentru întâia oară șesul, colbul, gârla. În pădure susurau izvoare cu cea mai cristalină apă de băut, sclipeau strălimpezi ochiuri de iezer, chemătoare la scaldă, se coceau smeure, mure, afine, covoare de ciuperci comestibile se propuneau
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
îi sugerează că ar trebui să citească altfel. Cartea nu conține o prefață sau măcar o notă care să-l pună pe cititor în temă cu mica ei istorie. Or, neavizat fiind, cititorul nu poate să nu remarce aerul puțin vetust al volumului, prezența sonurilor poetice specifice liricii anilor '70, cu certe influențe din Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu ș.a. Citite în cunoștință de cauză, ca niște produse literare ale unui tânăr de nici douăzeci de ani, în plină
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
cărții un mare succes. Evident că într-o lume în care a iubi o femeie tinde să devină o infracțiune, titlul a provocat iritări. Corectitudinea politică promovează un cu totul alt tip de relații umane. Oricine exaltă frumusețea tradițională e ,vetust", ,uzat moral", ,anti-modern". Și mai împiedică și ,dezbaterea de idei din România, obstaculându-i evoluția firească spre un pluralism autentic al vocilor și al tipurilor de discurs public" (am citat dintr-un ,corect politic" de ultimă oră.). Aș fi neconsolat ca
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
unor combinații rare a ieșit la iveală un masoret dornic de reforme definitive, hotărît să-și întroneze propriul adevăr cu prețul compromiterii crase. Un Savonarola întors pe dos, iritat nu atît de coruperea moravurilor, cît de persistența morbidă a formelor vetuste de teologie contemporană, un Savonarola avid să stîrpească toți balaurii obscurantismului religios, scop în numele căruia nu și-a cruțat nici reputația, nici timpul și nici măcar simțul ridicolului. Numai că năpîrlirea minții lui Dawkins nu a fost bruscă și nici lipsită de
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
se află sub amenințarea buldozerelor în această perioadă dominată de iresponsabilitate și de lipsă de respect pentru memoria colectivă. Andrei Pippidi atrage atenția: „Au mai rămas încă - nu știu pînă când - străzi sau cartiere care și-au păstrat aspectul original, vetust, dar interesant pentru turiști care, acasă la ei, nu mai văd o asemenea ambianță. Este absolut necesar să înceteze vînătoarea de case vechi. Astfel ce-o să le mai arătați oaspeților? Culmea este că masacrul are aprobarea, abia disimulată, a autorităților
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3064_a_4389]
-
iar că atunci, parcă ar fi fost aruncată Într-o baie călduța și În care plutesc petale desprinse din crini. În zilele noastre, nu mai este nimeni că dansa, om care știe să asculte singurătatea Împletita cu gemetele de orgă vetusta. Componentele instrumentului scrâșnesc că oasele Îmbătrânite Încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sediment pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri În liniștea densă precum ceață de noiembrie. Numai Mărțina Îi aude adevărată muzică, melosul stivuit Între acoperișul acoperit
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
aromă, în loc să se ridice la tenta unui buchet memorialistic, se pierde în nuanța critică a articolelor de actualitate: recenzii, comentarea unor emisiuni tv, încondeierea unor figuri politice ale momentului. Cititorul resimte ruptura ca pe o schimbare de parfum: de la mireasma vetustă și totuși fascinantă a unei lumi apuse la izul înțepător al unor urgențe palide și trecătoare. Oricum, o carte al cărei stil ține de un tipar spiritual pe care generația de azi nu-l poate imita, și asta nu doar
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
reconstituirilor de epocă, arhaismele evocatoare, folosite însă cu măsură. Nici urmă de dilentatism în această proză care, deși publicată în 1971, este o "relicvă" - în accepția pozitivă a acestei noțiuni - a literaturii interbelice. Al.Ștefanopol nu este însă un scriitor vetust, iubirile din scrierile sale sunt năvalnice și pătrund parcă în actualitate, deși decorul lor este unul istoricizant. Majoritatea personajelor sale sunt reale, fie că este vorba de familia lui Mihai Viteazul sau de cea a lui Gheorghe Ștefan. In 1974
Un scriitor uitat by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Memoirs/11633_a_12958]
-
Ion Simuț Lumea în două zile (ed. I, 1975, ed. VII, 2004), roman scris în plin comunism, trece de trei decenii și nu a căpătat nici un rid, nu are nici o pagină vetustă, în timp ce numeroase alte creații literare la fel de vechi sau mai noi au căzut iremediabil în desuetudine. A acumulat șapte ediții în acest interval și nu am un exemplu comparabil de valoare și succes. Care ar fi explicația, pe lângă virtuozitatea scriiturii și
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
inițiale, ceea ce semnifică recunoașterea valorii lor istorice și a caracterului comunitar. ... 117. Așadar, acestea sunt rezultatul opțiunii legiuitorului pentru instituționalizare sub forma persoanei juridice, prin transformarea unor forme preexistente de organizare colectivă. ... 118. Se cuvine subliniat că modelele asociative vetuste, readuse în actualitatea juridică prin Legea nr. 1/2000, au fost reînființate doar în contextul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute anterior, însă în prezent ele participă în mod activ, ca subiecte juridice distincte, în raporturile cu terții. ... 119. Ca
DECIZIA nr. 102 din 25 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292427]
-
din 27 mai 2015) argumentul că „legiuitorul are competența constituțională ca, atunci când reconstituie dreptul de proprietate asupra unor terenuri, în funcție de natura acestora, să stabilească un anumit regim de proprietate“ și că, fiind „readuse în dreptul pozitiv aceste vetuste forme asociative“, „soluțiile legislative adoptate pot fi modulate în funcție de noile realități economice și sociale“. De aceea, membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părți unor persoane din afara acestora [art. 28 alin. (6
DECIZIA nr. 102 din 25 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292427]
-
coruri și fanfare, Gălăgioase, deseori, tromboane. Se face glasul mai sonor, mai tare, Când se pornește dansul în saloane. Iubirile se-ascund printre coloane, Ca să-și păstreze taina, fiecare. Și melodia pare tot cea veche, Cu sunete cam fade și vetuste, Dar se prelinge blândă în ureche, Chiar dacă tonurile-s vii și fruste. Când sufletele se-mplinesc, pereche, Tot ce-i mai bun în viață o să guste. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: TROMBON / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TROMBON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384892_a_386221]
-
vivaldiene note, Parcă-i un întreg palat, Ce dansează în gavote. Pe sus albele scântei, Parcă-s lebede ce zboară, Se aude dintr-un stei Viscolul cum ne-nfioară. Ore fine, verticale, Platină și ametist, Pretudindeni ies în cale, În decor vetust și trist. Iarna s-a gătit de bal, Măștile curg în amurg, E o lume de cristal, Peste care toate curg... luni, 29 decembrie 2014 Referință Bibliografică: iarna / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384574_a_385903]
-
despre care nu dădea nici o lămurire. Și tot așa, din una în alta, fu pus la curent până ajunseră în parcarea subterană. Dar chiar i-ar fi fost de folos?! Și, totuși, acea mantie?! Oare de ce-l preocupa un articol vetust de-mbrăcăminte?! Va vedea el! * Seară de seară, trecea spre casă printr-un gang despărțitor între două tronsoane ale aceluiași bloc. Destul de lung, coridorul ăsta îl indispunea, în special dacă era întuneric. Lui îi pria lumina și basta! De aceea
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
o fi luat cu el atrăgătorul cuplu locatar, de bună vreme făcut nevăzut ?! Unde-s plecați stăpânii binecuvântați până ieri?! În urmă-le, semn ciudat, timpul alene se prelinge, parcă spre alte zări nechemat... Fațada e tristă și-o notă vetustă afișează vederii. În piept inima-mi saltă a neliniști perfide. Și-mi făgăduiesc gardianul clădirii să mă fac, benevol să veghez ce mișcări dincolo de pereți se petrec. Hotărârea e luată. Odată noaptea lăsată, trec la faptă. Cu durere în suflet
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
pânză în contur nehotărât. Când întregul cercetat cu latul palmei s-a dovedit acoperit, s-a aruncat asupra ochiului meu stâng. Irisul acestuia deveni pe dată cadranul unui ornic straniu, purtând orele îndărăt spre originea timpului. Prin limbile sale, în loc de vetustul ticăit, se repetă în ritm perfid un leitmotiv: Sunt arborele vremii. Rădăcinile-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]