210 matches
-
făurind bănuiala teribilă că prin jumă tate din venele mele curge sângele blestemat al fiilor Canaanului. Și această bănuială mă face să-mi controlez atitudinile, să mă observ, să mă spionez pe mine Însumi, doar, doar voi găsi vreunul din vițiile ce caracterizează acest neam blestemat. Și când Într- adevăr găsesc vreo latură ascunsă a ființei mele ce mi-ar permite o asemenea antologie, nu mă pot suferi, Îmi vine să mă scuip și, de multe ori, mă Împlânt În fața oglinzii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subiectul Într-o scrisoare de prin 1947 -, sunt pe jumătate jidov. Dar jidovul este fricos, trădător, murdar.” Poetul nu se recu noaște ca atare : „Sunt cel mai puțin jidov din toți oamenii de pe lume. Că n-am nici virtuțile, nici vițiile rasei”. Și cu toate acestea, el crede despre sine că este „jidovul umil și rătăcit” și e convins că la fel Îl receptează viitoarea sa soție : „Tu vezi În mine pe veșnicul student, pe jidovul rătăcitor, pe un fel de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Paște, sesizăm tonul comun, aerul de familie al discursului. „Apoi ... mașinismul, capita lis- mul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții.” Iată ce spune medicinistul din O făclie de Paște, într-un elocvent rapel epistemic : „Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Palu dis- mul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne... Dar cazul de reversie ! Darwin... Haeckel... Lom- broso..”. Aceeași lapidară listare a noxelor modernității, a acutelor progresului, cuvinte- cheie dintr-o dezbatere de interes larg
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de România, în ceea ce sună ca un succint rechizitoriu : „M-am exilat și atâta tot. Aerul aici îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dintre frazele ironice merită reluată în contextul reflecției lui Jean Clair asupra unei mutații de profunzime în societatea occidentală de la finele secolului XIX și începutul secolului XX, mutație care relevă mișcări tectonice invizibile : „Atavismul... Alcoo- lismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici un milenarism abil camuflat, o apocalipsă travestită în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistrețul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor simple abstracțiuni ca "spaima" sau atribute ale demonului precum "naiba", ce pierduse în expresii orice înțeles figurativ, aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar naiba, ce fântâna Și coada
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
admirația tuturor se amestecă cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greacă a fost înlocuit cu reaua naștere apăsând asupra geniului. În jurul lui Răzvan se învîrtesc un număr de personagii viabile, Sbiera, avarul, aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu și aproape simpatic, Tănase, țăran judecând prin prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
societate rudimentară, unde individul se diferențiază puțin. Cu toate că s-ar părea că stau față în față tinerii cu nouă mentalitate și bătrâni înțepeniți în prejudecăți, nu e vorba de fapt decât de o scurtă criză de transmitere a deprinderilor ereditare. Vițiile părinților răsar reîmprospătate la copii. Națl e posac, leneș, chinuit de cazuri de conștiință, brutal și delicat ca și tatăl său, iar Persida, așezată în fruntea unei cârciume, devine prin instinct avară, autoritară și plină de orgoliu familial. Câtă vreme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Domnul Vucea, cu fizionomia lui de păpușă, e tipul omului rău din poveste, îmbrăcat feeric ca o gânganie; Hagi-Tudose e un avar fantastic, delirant, care se privează de hrană și vrea să taie coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lotus albastru ce crește pe malul Gangelui, într-o odaie tapetată cu stofe groase de brocart, mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
problema trebuie pusă ca experiență morală. Artistul nu ia atitudine, ci trăiește răul și binele, eliberîndu-se de amândouă, rămânând cu o intactă curiozitate. De unde acel "imoralism" (față a preocupării morale), care la Gide se vădește în interesul pentru adolescență, delicvenți, vițiile insolite, crimă, revoluție socială, exotic, experimentate toate cu o egală simpatie, însă cu hotărârea de a nu se opri nicăiri. O consecință a acestui experimentalism, care e un cult al eului, este dicteul automatic. Scriitorul își scoate materia din "caiete
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămână liber. De aceea el are o oroare invincibilă pentru căsătorie. În Isabel și apele Diavolului, un tânăr orientalist, în timpul rămas liber între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl îndeamnă la vagabondaj, întreține vițiul unei fetițe "cu o drăcească pasiune", ia parte la orgii în trei cu o Edna și cu Miss Roth, profesoară erudită, blazată și opiomană, repetând scene din La
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Isabel și apele Diavolului, un tânăr orientalist, în timpul rămas liber între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl îndeamnă la vagabondaj, întreține vițiul unei fetițe "cu o drăcească pasiune", ia parte la orgii în trei cu o Edna și cu Miss Roth, profesoară erudită, blazată și opiomană, repetând scene din La garçonne. Maitreyi mută câmpul de experimentare în mediul de culoare. Allan se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
București intră în relații cu o altă femeie lepădată. Erumpe în fine nebunia, dar după câteva luni se mai lumină ceva și numaidecât se înamorează de o engleză. Reîntors în țară, inteligența și voința cu totul stinse, dar „senzualitatea și vițiul se manifestară în el în plină lumină, fără grijă de nimeni și fără rușine. Se ținea după femei ordinare, înșela lumea, fura mici lucruri ca un copil, cerea bani” etc. În urmă, boala-și luă nou avânt și se termină
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fine, la albumul confecționat de Veronica Micle în Mânăstirea Agapia, după moartea poetului, cu poezii de tinerețe de-ale lui dedicate ei poezii care nu se regăsesc în manuscrisele actuale din Biblioteca Academiei. „(Lai Iași, în 1885 1886)...senzualitatea și vițiul se manifestară în el în plină lumină, fără grijă de nimeni și fără rușine. Se ținea după femei ordinare, înșăla lumea, fura mici lucruri ca un copil, cerea bani și, în rare momente lucide, se simțea umilit de ceea ce făcuse
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
adjudeca, apoi opera toate lăzile și pupitrele colegilor, de unde fura mai ales lucrurile de mâncare. Dar era ceva și mai rău. Printre pedagogi aveam pe un oarecare „Musiu Wiess“, un evreu elvețian roșu la păr și la față, care avea vițiul rușinos de a masturba elevii. Nu era din dormitorul meu, ci din cel de alături. Când mi s-a spus lucrul nu am vrut să-l crez; dar când mi-a fost confirmat de mai mulți, am pus la cale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
venit frații Schipek, doi vioriști boemi de mare valoare. Mai ales cel mare. Schipek cel mare era cu mult superior fratelui său și era un executant de un rar talent. Era aproape un virtuos destinat la o mare celebritate dacă vițiul băuturii nu l-ar fi omorât prematur. Capelmaistrul Hübsch a fost și el o figură populară. La Teatrul Național când dirija orchestra, plăcerea cea mai mare o avea când galeria îi cerea un cân tec. Când, după executarea unei bucăți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
artist ca Paul de „erotismul” vicios al angajării juvenile. „Nu mă puteam despărți de partid, cum nu se pot despărți unii de femeia vieții lor, curvă, hoață și sperjură. A căzut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerețe devine vițiu. Căzusem la partid, nu mă puteam rupe de această abstracție denumită partid”, mărturisește Belu Zilber, victimă incomparabil mai tragică decât Paul a partidului În care crezuse. Fixația ideologică schizoidă nu bloca, trebuie spus, vibrația artistului Paul Georgescu, nici susceptibilitatea sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tărie egală pe cei tineri și pe cei bătrâni, pe cei cari se duc spre a învăța și pe cei cari sau întors spre a aplica învățătura lor.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Opere, I, ed. cit., pp. 159-160.</ref> „Vițiul neadevărului“, stigmatizat de Maiorescu în textul de la 1868, poate fi citit, în cheie liberal conservatoare, ca indiciul insuccesului politicii de adaptare a grefei la solul local. Încă o dată, alternativa junimistă se organizează în jurul unei căi de mijloc, a moderației militante
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ar fi luat, nu numai că nu aduce nici un folos sănătății, dar chiar atacă în mod dezastruos organizmul nostru, distrugând fizicul și intelectul individului pe care îl atinge“. Mai mult, se pare că acum un secol se credea că „acest vițiu pustiitor“ se trasmite pe cale ereditară, iar acțiunea lui e iremediabil catastrofală. N-ar fi lipsit de interes să aflați că luptătorii au început răzbelul împotriva vițiului încă de la 1855, că în mai 1877 a fost înființată „Liga antialcoolică“, condusă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
îl atinge“. Mai mult, se pare că acum un secol se credea că „acest vițiu pustiitor“ se trasmite pe cale ereditară, iar acțiunea lui e iremediabil catastrofală. N-ar fi lipsit de interes să aflați că luptătorii au început răzbelul împotriva vițiului încă de la 1855, că în mai 1877 a fost înființată „Liga antialcoolică“, condusă de A.D. Xenopol, că în 1900 au avut loc „înscrierea în programul școalelor a învățământului antialcoolic obligator, săvârșită de marele dispărut Sp. Haret“ și „înlocuirea prin cafea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
toată lumea, iar orașul, avea fața unui tîrg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două lumi deosebite, care se ignorau reciproc și de departe: una, similievropenească prin gusturi, lux, maniere și petreceri, cosmopolită prin interese, viții și tradiții, purtîndu-și frivolitatea prin cîteva localuri și cluburi exclusive, într-un patrulater îngust de cîteva străzi, "Micul Paris", dincolo de care începea, brusc, cealaltă lume, mai greu de definit în diversitatea ei cu caractere tipice locale, lumea adevăraților bucureșteni, mahalagii
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
regenera sau pentru a recâștiga încrederea în sine, mărturisitorul se autopurifică interior sau se disculpă: „Am complex de inferioritate.(...) Lucia, trebuie să știi că sunt cel mai puțin jidov din toți oamenii de pe lume. Că n-am nici virtuțile nici vițiile rasei. Că dacă nu-i urăsc sau nu-i disprețuiesc, asta pentru că nu pot urî sau disprețui pe nimeni. Îmi spuneai altădată că nu te vei căsători cu mine dacă se va învedera că sunt jidov. Astăzi văd că spuneai
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
a accentuat din pricini multiple, inclusiv datorită inconstanțelor sentimentale, adică infidelităților, astfel că în august 1953 îi putea mărturisi soției primejdia cu care îl amenință nebunia ca inamic viclean și perfid: „Mi-e teamă să nu răzbată accentele noului meu vițiu: nebunia. (...) Când faldurile catifelate și himerice ale acestui demon mă înconjoară, caut primejdia, oricare și oriunde” (p. 331-332). De-a lungul întregii sale vieți, Leonid Dimov s-a simțit mereu pe buza prăpastiei. Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1954). Ediție
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
arătări se socotește dat pentru trăgător. Articolul 35 Avalistul este ținut în același mod că acela pentru care a garantat. Obligațiunea să este valabilă chiar dacă obligațiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decat un vițiu de formă. Cînd avalistul plătește cambia, el dobândește drepturile izvorand din ea împotriva celui garantat, cum și împotriva acelora care sînt ținuți către această din urmă, în temeiul cambiei. Capitolul V Despre scadenta Articolul 36 O cambie poate fi trasă
LEGE nr. 58 din 1 mai 1934 (*actualizată*) asupra CAMBIEI şi BILETULUI LA ORDIN. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/164726_a_166055]