3,618 matches
-
le tremurau corpurile fremătătoare. Toate sunetele li se umpleau de soare și se topeau și deveneau materii curgătoare când înțelesurile li se amestecau. Cuvintele tale le devorau pe ale mele până la ultimul sunet, până la ultimul semn și-n îmbrățișarea aceasta vibrau și semănau mai degrabă cu o nocturnă de Chopin Sau cu o limbă vorbită de zei-inventați atunci, pe loc, căci cuvintele noastre nu mai erau deloc ele, cele de dinainte de iubirea aceasta lângă cafeaua fierbinte. În timp ce noi nu ne-atingeam
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
celulă, s-o poți privi pe femeia aceea alungată cu pietre cândva, cu hainele rupte, privind ca printr-o plasă printre genele încâlcite, sărate, căutându-te. Sevrage d’amour Inima mea e o chitară cu arterele destrămate, Corzile ei zdrențuite vibrează din ce în ce mai departe. Pulsul îmi scade și viața mi se îneacă în cântec, Iar ritmul e rupt de tăcerea ce-așteaptă în taină-un descântec. Nu pleacă plecarea și nu vine venirea, Mă strânge prin sânge și mă doare iubirea. Catren
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
pe câmpie”. Așa au fost (și sunt) poeții noștri. Au iubit-o (și o iubesc) pătimaș, împodobind-o și îmbogățind-o cu frumoasele lor metafore, iar „chestiunile” lingvistice le filtreză cu noblețea lor sufletească prin „filiera” de aur: simțire-emoție-încântare-extaz. Ca să vibrăm și noi cu ei și să iubim cu aceeași patimă limba moștenită de la înaintașii noștri. Să știm cine suntem și să simțim că, în orice loc de pe planetă ne-am afla și în orice împrejurare, avem datoria să o vorbim
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1409425261.html [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
când vorbeau între ei românește. Poate se cunoșteau, sau nu, dar cele câteva cuvinte schimbate în limba lor le luminau fața. Poate nu-și dădeau seama de această stare, dar când vorbeau românește, vedeam cum fibrele intime ale sufletelor lor vibrau mai intens, provocând acea fericire energizantă care ți-o dă comunicarea în limba ta. Deși, în alte împrejurări, am auzit pe străzile Barcelonei acel neaoș „băga-mi-aș!” (individul considera că cei din jur nu înțelegeau ce spune), care mi-
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1409425261.html [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]
-
din noapte/ fără a avea așteptări/ găsirea iernii în fructele coapte/ aducerea-aminte-n uitări.” Tentația absolutului nu este străină, umanul își ispitește mântuirea: „78. Reperajul vizibi¬lului-invizibil care se eschivează:/ „Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!”/ strigă văzduhul care pentru noi vibrează/ în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină.” O lectură interesantă, chiar provocatoare este această carte, o ofertă din partea unui autor aflat (aparent) la începutul ziceri¬lor sale și, tocmai din această pricină, de urmărit spre a vedea în ce măsură își consolidează
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1473254565.html [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
și alta pentru fericire, una pentru veselie și alta pentru regrete. În dialog cu fiecare dintre acestea, mantra este glasul sacru, un sunet, o silabă sau o serie de cuvinte investite cu putere psihologică și spirituală. În această lume totul vibrează, până la nivel subatomic, iar mantrele pot interfera cu aceste vibrații, pentru a influența conștiința. Seda Bağcan cântă, având credință într-o trinitate: muzică, știință, vindecare. “Mi-am regăsit o a doua familie la București”. Seda Bağcan a cântat pentru prima
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” by http://uzp.org.ro/seda-bagcan-un-moment-de-liniste-si-fericire-pentru-bucuresti/ [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria și unde sufletul și lumea
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1405515581.html [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
copil, totul este învăluit în mister și taine care se cer descifrate. Acțiunea este antrenantă, plină de vioiciune, dinamica și cu iz de policier, iar cititorul este prins în mrejele poveștii. Încărcătură de energii existente aici face parcă aerul să vibreze. Și dintre toate obiectele, Mărțina este interesată de un anume codex misterios care “este un înscris pe foita care-și modifică structura la întuneric și la lumină. Este o taină ce nu va fi descifrata decât prin punere în oglindă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
părut și unul special. Mai ales pentru energiile ce le simțeam în jur, transmise diferențiat de brazi, de rădăcinile lor, ca niște degete uriașe, noduroase, care parcă ar fi suferit de dureri reumatice. Erau transformate în trepte pentru urcușul nostru, vibrând alături de plantele pădurii, florile pământului ce le simțeam emițând sunete, ca în filmul renumitei cercetătore, Marioara Godeanu, o demonstrație despre „modelul informațional al lumii plantelor, pătruns de spiritul lui Dumnezeu”. Auzeam, ca în acel experiment, copacii care țipau când mor
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 by http://confluente.ro/Manastirea_caraiman_elisabeta_iosif_1331630477.html [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
Undeva, la o terasă, ocean de noapte, dansând iar cu amintiri, în pași de vals sau undeva unde stau stingher și trist în semiumbra colțului de masă, cu ochii triști, trăiesc iar aduceri aminte, o tuu.. muzică cum te simt.... Vibrează puternic corzile vieții mele. Gândurile-mi freamătă spunându-mi, că nu mai ești și ... preria întinsă până-n asfințit de soare, șoptește tainic inimii mele, că acolo, sus, tu, în Condor încă mai exiști. Voi găduri ale mele, vă povestesc în
TU, ÎNCĂ, MAI EŞTI CONDOR AL AMINTIRII MELE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_muha_1477161706.html [Corola-blog/BlogPost/354569_a_355898]
-
mult mai emotivi decât lăsăm să se vada.Avem atât de multe de spus și totuși prea puțini trecem de cunoscutul nod în gât. În ochiul fiecărui bărbat puternic joacă o lacrima.Si în inima oricărei femei reci și indiferente ,vibrează o coardă. Trebuie doar să fii atent la... reverberații și acorduri. Bărbatul nu este îngrozit de lacrima care-i alunecă pe obraz ,ci de faptul că buzele care ar trebui să guste acea lacrima...nu există. Și o femeie cât
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 by http://confluente.ro/Un_altfel_de_intimitate.html [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
desigur, după relația mea cu Dumnezeu și cu familia. Reporter: Operele tale trădează un autorul grav, un profund gânditor care le-a plămădit. Dezvăluie-ne câte ceva din munca ta de laborator creativ. Liviu Mocan: Eu nu sculptez. Eu reverberez, eu vibrez. Pentru mine, actul de creație este o reverberare, un ecou al creației divine în mine, eu sunt în primul rând o sculptură și abia apoi un sculptor. Pe mine, sculptura care sunt, mă modelează Marele Sculptor, zi de zi, clipă
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_sculptorul_liviu_mocan_.html [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
IUBIRE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Râde cerul ridicat peste chipul tău mirat, peste ochi ți se așează, steaua-n frunte-ți luminează, și prin gând nesărutat în simțirea mea vibrează. Și m-adun înspre lumină, către fruntea ta senină, eu, venind dinspre pământ, aripă cu zbor cărunt care cerului se-nchină, rătăcind în largul sfânt. Mă-ntregesc cu tine-n cer, râsul, plânsu-n mine pier și rămâne doar uimire revărsând
CLIPĂ DE IUBIRE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1460117926.html [Corola-blog/BlogPost/381256_a_382585]
-
spus și rămîne de o simplitate desăvîrșită. Dacă tot e iarnă, tablou de iarnă ne sugerează priveliști albe liniștitoare care par să ne purifice și într-un fel să ne redea dispoziția stenică. Doar un pic deviată formula, făcută să vibreze de o emoție nespusă, interiorizînd empatic sărăcia populației, și tabloul, de data asta unul domestic, devine neliniștitor, aproape tragic. tablou de iarnă - batrâna-nmărmurită lângă factură Aceeași înclinație jucăușă și jovială face dintr-un cuvînt abstract, mai curînd un termen tehnic
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Haiku_valeria_iacob_tamas_1330356200.html [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
audă și Dunărea de Ipotești că, a dat țării, un poet de seamă. Pe plaiuri mioritice, românești. De-un veac străbate pe cărări divine, cu identitate de neam românesc. Pe astrul nopții trimite suspine, când ne veghează din univers ceresc. Vibrează pădurea-n valuri de ape, când vântul prin codru îi doinește lin. Un bucium răsună singur în noapte, când Luceafăr coboară din cer senin. De dor pământean, raza lui tresare în cercuri de ape să-și stingă amor. Când iubirea
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1434661732.html [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
inițială. Totul e absolut spontan, scriu grăbit, de parcă ar fi un dicteu automat care curge înspre mine dintr-o fântâna cu stropitoare. Apoi, revin dupăun timp, recitesc originalul și văd niște detalii care mi-au scăpat prima dată. Sau poate vibrez mai limpede, e chestie de dispoziție, poate. Și atunci, umblu la niște retușuri, care se pot adânci pânăla a schimba întreg conceptul de traducere. Așa mi se întâmplăși cu muzica veche, pe care o ascult dupăun timp cu altăsensibilitate, în
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Consuela_stoicescu_scrie_si_traduce_versuri_pe_muzica_de_vivaldi_si_debussy_.html [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
definitivă în anul 1998. Au urmat apoi impresiile publicate în reviste începând din anul 2003 continuând până în momentul tipăririi lor, august, 2017. M-am străduit să surprind și fapte majore, dar și meandrele și nuanțele vieții de toate zilele care vibrează în jurul nostru, peste care trecem ușor cu privirea, dar formează temeiul existenței noastre. Sunt imagini diferite, așa cum e și viața, precum s-au scurs pe dinaintea ochilor, dar printr-o privire generală, aceste imagini se adună într-o logică interioară, având
CANADA VĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/elena_buica_1496716950.html [Corola-blog/BlogPost/379471_a_380800]
-
sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră! SĂRUTUL Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind Cântecul dulce, zbor împăcat Vorbe timide, inimi pulsând
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
loc la pâinea coapta, ai gustul fericirii Și tot ce-mi mai rămâne e pâinea să sfințesc. Atingerea ta blândă pe pielea mea sculptează Icoane de suspine, pereții sunt brodați În mine-o oda veche și-un vers mai trist vibrează Atât suntem de puri dormind îmbrățișați. Ești pâinea mea cu sare, în toamna îmi ești vinul În anotimpul nostru cu dorul ne hranim Ne îmbătam cu-atingeri și împlinim destinul Ne închinam luminii ca-n ea să ne iubim. Pe
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
de a iubi îndrăgostindu-se de cuplul format de Jen și Erica, iubindu-l orbește, necondiționat, devenind, față de el, o leoaică ce își apără puii. * Iubind, știind prea bine că chipul Ericăi, ființa ei și tot ce putea să simtă vibrând, datorită ei, îi este mai mult decât icoană, s-a revoltat împotriva lui Ion, unchiul ei, atunci când acesta și-a manifestat neîncrederea, în ce-l privește, în fața iubitei lui. Nu a făcut decât să provoace mânia acestuia și să devină
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adrian_litu_1483563098.html [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
S-au dispersat speranțe în cristale Pierdute-n frământările lumești În aburii dorinței rituale S-au consumat conflicte sufletești. Zăpada arde când din neființă A încolțit chemarea de amor Un sacru foc, nu rug de umilință, Cicatrizează rănile ce dor. Vibrează sentimente adormite Păstrate, neștiute, în sipet La rezonanța, fără-mpotrivire A inimii cu murmurul discret! Virgil Ciuca New York 14 februarie 2015 Referință Bibliografică: Arde zăpada / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi
ARDE ZĂPADA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1424207136.html [Corola-blog/BlogPost/382376_a_383705]
-
dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ SUBLIMĂ Sunt firul unui gând ce te atinge Vibrând nisipul călător din tine... Aș strangula cuvântul care doare Grădina mea cu flori, te rog, nu plânge Eu ți-aș așterne inima cărări Și aș ciopli dorința ta în mine Iubirea mea, șirag de întrebări, Urcuș spre bucuriile Divine Ești
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/otilia_braduteanu_1421985364.html [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
a mea casăCăci lampa mea e versul din suspin.... XXIX. CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEȘNICIT, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. Constanța Abălașei-Donosă este un talent remarcabil pe firmamentul artei. Este cuvântul care vibrează în armonia unor culori grăitoare. Harul cu care a fost înzestrată și frumusețea sa interioară se dezvăluie atât în tablouri pline de farmec și o grafică de excepție, cât și în versuri de un rafinament inconfundabil. În creațiile sale se
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
în anul 2014, este o colecție de poeme deosebite șlefuite cu o coloristică impresionantă în care doinește natura, timpul, iubirea și divinitatea. Toate aceste elemente ... Citește mai mult Constanța Abălașei-Donosă este un talent remarcabil pe firmamentul artei. Este cuvântul care vibrează în armonia unor culori grăitoare. Harul cu care a fost înzestrată și frumusețea sa interioară se dezvăluie atât în tablouri pline de farmec și o grafică de excepție, cât și în versuri de un rafinament inconfundabil. În creațiile sale se
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CÂT POȚI FI DE FRUMOASĂ Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cât poți fi de frumoasă, minunea vieții mele! Vibrează ființa-n mine ca strunele chitării Când ne plimbăm de mână, desculți pe țărmul mării, Ești noaptea mea albastră, ești cerul meu cu stele! Ce minunat îți vine pe trup rochia albă Care-n bătaia brizei, pe coapse ți se
CÂT POŢI FI DE FRUMOASĂ de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_dobrica_1487106295.html [Corola-blog/BlogPost/382925_a_384254]