213 matches
-
Aceasta este lista piloților ce au devenit vicecampioni la Campionatul Mondial de Formula 1. Alain Prost și Stirling Moss au devenit ambii vicecampion de câte patru ori, Alain Prost în 1983 cu Renault, 1984 și 1988 cu McLaren și 1990 cu Ferrari, și Stirling Moss în 1955 cu Mercedes, 1956 și 1957 cu Maserati și 1958 cu Vanwall. De asemenea Stirling Moss este
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
Prost în 1983 cu Renault, 1984 și 1988 cu McLaren și 1990 cu Ferrari, și Stirling Moss în 1955 cu Mercedes, 1956 și 1957 cu Maserati și 1958 cu Vanwall. De asemenea Stirling Moss este pilotul cu cele mai multe mențiuni de vicecampion, fără a deveni vreodată campion. Marea Britanie a furnizat cei mai mulți vicecampioni printre națiuni, având 21. Aceștia au fost: Stirling Moss între 1955 și 1958, Tony Brooks cu Ferrari în 1959, Jim Clark cu Lotus în 1962, Graham Hill cu BRM în
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
și 1990 cu Ferrari, și Stirling Moss în 1955 cu Mercedes, 1956 și 1957 cu Maserati și 1958 cu Vanwall. De asemenea Stirling Moss este pilotul cu cele mai multe mențiuni de vicecampion, fără a deveni vreodată campion. Marea Britanie a furnizat cei mai mulți vicecampioni printre națiuni, având 21. Aceștia au fost: Stirling Moss între 1955 și 1958, Tony Brooks cu Ferrari în 1959, Jim Clark cu Lotus în 1962, Graham Hill cu BRM în 1963, 1964 și 1965, John Surtees cu Ferrari în 1966
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
și 1991, Damon Hill cu Williams în 1994 și 1995, Eddie Irvine cu Ferrari în 1999, David Coulthard cu McLaren în 2001, Lewis Hamilton cu McLaren în 2007 și Jenson Button cu McLaren în 2011. Ferrari a avut cei mai mulți piloți vicecampioni de-a lungul timpului - 21. Aceștia sunt Alberto Ascari în 1951, Giuseppe Farina în 1952, José Froilán González în 1954, Tony Brooks în 1959, Wolfgang von Trips în 1961, John Surtees în 1966, Jacky Ickx în 1970, Clay Regazzoni în
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
Alain Prost în 1990, Michael Schumacher în 1998 și 2006, Eddie Irvine în 1999, Rubens Barrichello în 2002 și 2004, Felipe Massa în 2008 și Fernando Alonso în 2010 și 2012. Cea mai mică diferență de puncte dintre campion și vicecampion a fost în 1984, când doar 0,5 puncte au despărțit pilotul lui McLaren, Alain Prost de campionul Niki Lauda. Iar cea mai mare diferență de puncten a fost în 2011, când (după un nou sistem de punctare) 122 puncte
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
Niki Lauda. Iar cea mai mare diferență de puncten a fost în 2011, când (după un nou sistem de punctare) 122 puncte au despărțit pilotul lui McLaren, Jenson Button de campionul Sebastian Vettel de la Red Bull. Cele mai multe curse câștigate de vicecampioni sunt 7, de Alain Prost cu McLaren în 1984 și 1988, Kimi Räikkönen cu McLaren în 2005 și Michael Schumacher cu Ferrari în 2006. Doi piloți au devenit vicecampioni fără a câștiga vreo cursă - Giuseppe Farina cu Ferrari în 1952
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
de campionul Sebastian Vettel de la Red Bull. Cele mai multe curse câștigate de vicecampioni sunt 7, de Alain Prost cu McLaren în 1984 și 1988, Kimi Räikkönen cu McLaren în 2005 și Michael Schumacher cu Ferrari în 2006. Doi piloți au devenit vicecampioni fără a câștiga vreo cursă - Giuseppe Farina cu Ferrari în 1952 și Ronnie Peterson cu March în 1971. Fernando Alonso, concurând pentru Ferrari în 2012, deține recordul pentru cele mai multe puncte acumulate de un vicecampion, având 278. Stirling Moss, evoluând pentru
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
în 2006. Doi piloți au devenit vicecampioni fără a câștiga vreo cursă - Giuseppe Farina cu Ferrari în 1952 și Ronnie Peterson cu March în 1971. Fernando Alonso, concurând pentru Ferrari în 2012, deține recordul pentru cele mai multe puncte acumulate de un vicecampion, având 278. Stirling Moss, evoluând pentru Mercedes în 1955, a acumulat cele mai puține, doar 23. Doi piloți au primit postmortem titlul de vicecampion - Wolfgang von Trips cu Ferrari în 1961 și Ronnie Peterson cu Lotus în 1978. † Von Trips
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
1971. Fernando Alonso, concurând pentru Ferrari în 2012, deține recordul pentru cele mai multe puncte acumulate de un vicecampion, având 278. Stirling Moss, evoluând pentru Mercedes în 1955, a acumulat cele mai puține, doar 23. Doi piloți au primit postmortem titlul de vicecampion - Wolfgang von Trips cu Ferrari în 1961 și Ronnie Peterson cu Lotus în 1978. † Von Trips a decedat într-un accident la Marele Premiu al Italiei din 1961; accidentul a mai răpit viețile a 14 spectatori. Peterson la fel a
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
accident la Marele Premiu al Italiei din 1961; accidentul a mai răpit viețile a 14 spectatori. Peterson la fel a murit într-un accident la Marele Premiu al Italiei din 1978. Aceste două incidente fatale au marcat statuturile lor de vicecampioni ai campionatului cu decernare post-mortem.<br> <nowiki>*</nowiki> În 1997, Michael Schumacher a terminat inițial pe locul secund în campionat, cu trei puncte în spatele lui Jacques Villeneuve, dar ulterior a fost descalificat din campionat, ca pedeapsă pentru cauzarea unui accident
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
locul secund în campionat, cu trei puncte în spatele lui Jacques Villeneuve, dar ulterior a fost descalificat din campionat, ca pedeapsă pentru cauzarea unui accident evitabil cu Villeneuve în cursa finală a sezonului. Mai jos e lista piloților ce au devenit vicecampioni în multiple sezoane. Este prezentat și numărul de titluri de campion cucerite de fiecare.
Lista vicecampionilor de Formula 1 () [Corola-website/Science/330359_a_331688]
-
(în ; n. 9 aprilie 1971, Nonsan, Chungcheongnam-do) este un fost scrimer sud-coreean specializat pe floretă, laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 2000 de la Sydney, vicecampion mondial în 1997. S-a apucat de scrimă în copilărie. Îi plăcea să se joace cu batoane din lemn și era fascinat de tineri scrimeri în ținută albă. S-a legitimat la clubul de scrimă din cadrul gimnaziului. Și-a sporit
Kim Young-ho () [Corola-website/Science/336487_a_337816]
-
(n. 9 decembrie 1986, Tczew, Polonia) este un scrimer norvegian de origine poloneă, specializat pe spadă. Este vicecampion olimpic la Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra. S-a născut la Tczew în Voievodatul Pomerania din Polonia, dar părinții săi s-au mutat în Norvegia când avea doi ani. Tatăl său, Mariusz Piasecki, era și el un scrimer
Bartosz Piasecki () [Corola-website/Science/334060_a_335389]
-
Ligii Angliei, Cupa Cupelor 1997-1998 și Supercupa Europei 1998. Astfel el este unul din cei nouă fotbaliști care au câștigat cele trei competiții de club europene majore și este unicul jucător din istoria fotbalului european care a devenit campion și vicecampion în toate cele trei competiții de club europene majore. Pe durata carierei sale de 20 de ani ca fotbalist profesionist el a marcat 259 de goluri la nivel de club, 16 goluri pentru echipa națională, 11 goluri la echipa națională
Gianluca Vialli () [Corola-website/Science/331702_a_333031]
-
la Kaiac-Canoe, împreună cu conducerea întreprinderii, au dus la nașterea "Clubului Sportiv Tehno Metal București" secția Kaiac-canoe, sub conducerea Președintelui Zota Gheorghe. Antrenamentele desfășurate sub conduerea lui au dus la performanță de obținere a titlurilor de campioni naționali și titlul de vicecampion mondial câștigat de Ionescu Alexandru Lumumbo , Italia 1985 . În anii 80 , Ionel Șold a obținut medalia de argint la secția motociclism , Campionatul Six-Days sub conducerea antrenorului Iancu În iarna anului 1989 , Ionel Șold este printre primii care ocupă studioul nr.
Ionel Sold () [Corola-website/Science/335596_a_336925]
-
a prezentat drept un patriot și drept un prizonier de conștiință. La vârsta de 57 de ani, a luat parte la o competiție de nivel înalt și le-a bătut pe conaționalii săi mai tineri, pierzând chiar cu Janusz Olech, vicecampionul olimpic în 1988. După acest incident, Federația Poloneză de Scrimă i-a interzis să participe la competițiile nationale. În anul 1994 și-a publicat autobiografia sub titlul "Duelul meu cel mai lung" ("Najdłuższy pojedynek"). A murit acasă, în urma unui infarct
Jerzy Pawłowski () [Corola-website/Science/335778_a_337107]
-
s-a transferat la CSA Steaua cu antrenorul Constantin Stelian. A absolvit la Academia de Studii Economice și a obținut diploma de doctorat la Academia Națională de Educație Fizică și Sport. Ca sportiv, a fost campion național în 1975 și vicecampion în 1978, 1980, și 1982, anul în care a câștigat și Cupa României. A cucerit unsprezece titluri naționale pe echipe cu CSA Steaua. A cucerit medalia de aur pe echipe la Universiada de vară din 1977 de la Sofia. A participat
Octavian Zidaru () [Corola-website/Science/333405_a_334734]
-
1977 Zidaru a fost declarat „maestru al sportului” și în anul 1982 „maestru emerit al sportului”. După ce s-a retras ca sportiv a devenit antrenor la CSA Steaua, unde i-a antrenat, printre altele, pe Cornel Milan și Mikloș Bodoczi, vicecampion mondial în 1986. În prezent Zidaru este antrenor internațional pentru Federația Internațională de Scrimă, membru al Comitetului executiv al Confederației Europeană de Scrimă și director tehnic al Federației Română de Scrimă. După ce Dan Podeanu și-a dat demisia în urmă
Octavian Zidaru () [Corola-website/Science/333405_a_334734]
-
semifinala după ce a trecut de britanicul Richard Kruse. A fost învins de italianul Andrea Cassarà și s-a mulțumit cu bronzul. Legitimat la Sala de Armaș de Madrid, se va pregăti la Frascati Scherma în sezonul 2015-2016, alături de Daniele Garozzo, vicecampion european la Montreux.
Carlos Llavador () [Corola-website/Science/334623_a_335952]
-
sau, Henri d’Oriola, la o sală de scrimă amenajată chiar în casa familiei, apoi a studiat cu maeștrii Bourret și Helmer. A început să concureze în competiții oficiale când avea doar 13 ani. Cinci ani mai târziu a devenit vicecampion al Franței și s-a alăturat lotului francez. A câștigat primul său titlu mondial în anul 1947, în același an în care a obținut bacalaureatul, devenind cel mai tânăr campion mondial la scrimă. Apoi a urmat studii de drept la
Christian d’Oriola () [Corola-website/Science/334627_a_335956]
-
trecut de Franța, dar a fost învinsă de Italia în semifinală. A câștigat împotriva Statelor Unite în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. A fost și laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial din 2015 și este de cinci ori vicecampion european (în 2004, 2007, 2009, 2010 și 2015).
Renal Ganeev () [Corola-website/Science/334731_a_336060]
-
(n. 26 iulie 1982, Strasbourg) este un scrimer francez specializat pe sabie, campion mondial pe echipe în 2006 și vicecampion european în 2016. S-a apucat de scrimă la vârsta de șapte ani în cadrul clubului școlii, sub îndrumarea maestrului Philippe Nicolas. În 1999 a devenit vicecampion mondial la cadeți. Doi ani mai târziu a devenit vicecampion mondial pe echipe la
Vincent Anstett () [Corola-website/Science/334828_a_336157]
-
este un scrimer francez specializat pe sabie, campion mondial pe echipe în 2006 și vicecampion european în 2016. S-a apucat de scrimă la vârsta de șapte ani în cadrul clubului școlii, sub îndrumarea maestrului Philippe Nicolas. În 1999 a devenit vicecampion mondial la cadeți. Doi ani mai târziu a devenit vicecampion mondial pe echipe la juniori și a câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale la aceeași categorie de vârstă. A participat ca rezervă la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, în care
Vincent Anstett () [Corola-website/Science/334828_a_336157]
-
echipe în 2006 și vicecampion european în 2016. S-a apucat de scrimă la vârsta de șapte ani în cadrul clubului școlii, sub îndrumarea maestrului Philippe Nicolas. În 1999 a devenit vicecampion mondial la cadeți. Doi ani mai târziu a devenit vicecampion mondial pe echipe la juniori și a câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale la aceeași categorie de vârstă. A participat ca rezervă la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, în care echipa Franței a câștigat medalia de aur la proba de
Vincent Anstett () [Corola-website/Science/334828_a_336157]
-
2004 de la Atena, la Campionatul European din 2005 de la Zalaegerszeg și la Campionatul Mondial din 2006 de la Torino. A câștigat Cupa Mondială de Scrimă din 2005-2006. Cu echipa Ungariei a fost dublu campion mondial în 1998 și în 2007 și vicecampion european în 2006. S-a apucat de scrimă la vârsta de noua ani pentru a-l urma pe fratele lui cel mai mare. A fost pregătit de antrenorul György Gerevich la clubul „Vasas” din Budapesta. În anul 1996 a cucerit
Zsolt Nemcsik () [Corola-website/Science/334841_a_336170]