496 matches
-
de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
gnostici, „oameni din generația neclintită”129, Noe se refugiază Într-un nor luminos. Neputînd să-l distrugă, Ialdabaot Își trimite Îngerii să le seducă pe fiicele oamenilor, lucru pe care aceștia Îl Îndeplinesc luînd Înfățișarea soților. Descendenții acestei uniri prin vicleșug moștenesc Întunecimea arhontică și spiritul contrafăcut, iar inimile lor sînt Întunecate pe veci130. Narațiunile din SST și HA, În care ipostazele apar dedublate și chiar dedublate dincolo de necesar (Pistis/Sophia/Zoe/Eva de Lumină), prezintă o intrigă ușor diferită. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
precreștine nu-i era permis să pătrundă în lumea subterană și infernală decît cu mari precauții. Exemplele zeițelor Iștar și Inanna, care au coborît în lumea „de Jos”, fiind aspru pedepsite, rămîneau pilduitoare pentru toată lumea sumero-babiloniană. Osiris este ucis prin vicleșug de fratele lui, Seth, zeu asociat cu principiul răului, al violenței și al războiului. Ne scapă astăzi ușurința cu care Osiris a căzut în capcana întinsă de Seth, aceea de a se așeza de bună voie într-un fel de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vădit. Mai înainte nu putea trece. Trebuie să se întoarcă îndărăt. Nu avea în ea nici cea mai mică îndoială că, între cei doi, Nechifor nu se afla”. Așadar, după cum își cunoștea ea bărbatul, nu putea fi doborît decît prin vicleșug omenesc. Nechifor a fost „doborît”, „ucis” în chip „mișelesc”, pentru că nu i s-a „vestit” sfîrșitul prin nimic. De preferat, aș zice, destinul Păstorului: el află despre ce i se pregătește pe cale suprafirească, de la „mioara năzdrăvană” și, poate, totemică; deci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca aproape nimic. Inscripție semnificativă, ritualizare a abisului prin dedublare speculară. "Nici soarele, nici moartea nu pot fi privite în față"***. Perseu a trebuit să folosească o oglindă ca să-i taie capul Medusei. Imaginea, orice imagine, este, fără îndoială, un vicleșug indirect, o oglindă în care umbra prinde prada. Activitatea de doliu trece astfel prin confecționarea unei imagini a celuilalt cu valoare de eliberare. Dacă această geneză este confirmată, siderarea în fața trupului muritor, străfulgerare fondatoare a umanității, ar aduce cu ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celui dintâi mister, înălțându-i mintea de la vizibil la invizibil și de la omenesc la divin. De aici pornește prima experiență religioasă a omului, din contemplarea siderantă a morții și din frica dispariției totale, care au impus apariția imaginii asemenea unui "vicleșug indirect, o oglindă în care umbra prinde prada"141, opunându-se descompunerii prin recompunerea în imaginile artei. Arta preistorică ne oferă din plin dovada acestui fapt. Inedita îmbinare a reprezentării prin mjloace artistice extrem de sărace a imaginilor animaliere sau a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
tu nu știi ce e vitrionul... MIȚA: Ba da... e un fel de metal... NAE: Nu știi ce poate face? MIȚA: Ba da: pârlește, Năică, arde, Bibicule, momentan tot, tot și mai ales ochii! NAE: Dă-mi sticluța...”. Și, prin vicleșug, Nae Îi va lua Miței sticluța. Dar Mița nu desperă, e tenace: „MIȚA (care a pândit momentul, n-apucă el să- și scoață masca, și-i aruncă sticluța În ochi): Na, mizerabile! (Fuge prin fund.) CATINDATUL: A! Săriți! ajutor! (Vrea
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o luptă hotărâtoare cu viața: „Într-o zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
venit pregătiți cu sârmă moale și au făcut la fiecare co șarcă un fund mai sus de jumătate, încât coșarca era plină cu struguri, dar conținutul era mai mic de jumătate din capacitatea coșărcii. Fratele Dinu a demascat și acest vicleșug și a cerut să se continue culesul numai cu membrii activi ai colectivei. Aceștia erau mai puțini și pentru cules li se socoteau zile muncite în colectivă, ceea ce nu convenea președintelui colectivei. Înaite de a se termina culesul viei, s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vă rugați ca să nu intrați În ispită” (Matei 26, 41). Iar celălalt este pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția cea iubitoare de păcat. Amândouă ispi‑ tele, pe cea de voie și pe cea fără de voie, le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându‑și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului ca să‑l Înduplece să‑și desfacă dorința de iubirea dumnezeiască ; iar pe cea de‑a doua, o dorește și o cere cu viclenie, voind să strice
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
succesului bătrânului Sava cu moaștele sfântului a fost atât de mare Încât el a fost amenințat de către musulmani, care simțeau că isla‑ mismul era eclipsat În fața reușitelor sfântului. Totuși, viața bătrânului athonit a fost protejată de Sfântul Pantelimon Împotriva tuturor vicleșugurilor malefice. În vremea aceea, s‑a Întâmplat ca Scarlat Calimachi, ce avea să ajungă domnitor al Moldovei († 1821), să cadă pradă unei boli grele. Doctorii au diagnosticat boala ca fiind incu‑ rabilă. Familia suferindului l‑a invitat pe bătrânul Sava
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
M. Eliade, 393), „Avea o barbă mică, foarte blondă, și era îmbrăcat ciudat, nici ca la țară, nici ca la oraș.” (M. Eliade, 254), „... Pentru elevul Eminovici acest zâmbet era uneori o armă tot așa de nebiruită, precum se arată vicleșugul piedicii întoarsă peste genunchi, ciobănește.” (Cezar Petrescu, Luceafărul, 141) b. dezvoltați: „Cu mâna la gură, ceea ce pentru omul de la țară înseamnă adâncă meditație, Costana se uita la ce pictase domnul Matei.” (Ileana Vulpescu, 461), „Izgonirea lui Adam, adică moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
distinge: # receptivul (tentat să primească totul din afară; nu acționează din proprie inițiativă, ci determinat de alții, așteaptă variante de decizii, dar nu ia singur decizia); exploatatorul (nu produce idei noi, le ia de la alții prin forță și chiar prin vicleșug; „folosește” sau „stoarce” pe alții, atâta vreme cât aceștia îi sunt utili); tezaurizatorul (acumulează, economisește, se teme de risipă, se abține de la deciziile care implică asumarea de risc); mercantilul (nu dispune de principii ferme, este fluctuant, ia deciziile relativ repede, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comportament duplicitar, fiind un „Ianus cu două fețe”. El țintește puterea în stat sau să se mențină la putere!? Îi este viu principiul: „Cine nu știe să se prefacă nu știe să domnească”, e bănuitor, mincinos și capabil de orice vicleșug, spre a-și realiza și păstra interesul Politicianul desfășoară o lucrare pro-pa-gand-dis-ti-că, promovează o convingere, ideologia, doctrina și programul partidului politic al cărui membru este, și chiar o lucrare pentru a-și mări Mesajele propagandistice pot fi folosite pentru a
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
ea. Ca o minciună să existe cu adevărat, ea trebuie să se adreseze cuiva și să fie crezută. Minciuna este, prin excelență, apanajul politicii și al puterii. Politicul este un model de simulare Oamenii politici cunosc acest secret. Prin acest vicleșug de inducere la mase a . iluzie Politicianul propagandist nu ne arată cum să gândim, ci ne spune i „realității” și „adevărului”, prin acest simulacru, puterea se perpetuează și devine uneori, astfel, eficientă. CE să gândim. El „cerne” faptele, exploatândule pe
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
căci Robinson pare a fi doar un pretext pentru aducerea în scenă a lui Vineri, care nu numai că a fost "înnobilat" la gradul de personaj eponim, dar își va dovedi superioritatea grație deznodământului, fiind singurul care părăsește, printr-un vicleșug, insula Speranza, abandonându-l pe cel care-i salvase viața. Evoluția sa primează în atenția receptorului de secol XX, în ciuda faptului că paginile care o înfățișează sunt numeric inferioare în raport cu cele care îl au ca protagonist pe Robinson. Deși sub
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt evidențiate din perspectiva obiectivă a naratorului omniscient, în episoadecheie ce punctează destinul lui Ion. Astfel, în scena horei, plasată la începutul romanului, naratorul semnalează temperamentul impulsiv al protagonis tului ( Apoi deodată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit) și vicleșugul neprefăcut din pri virea lui. Cuplul Ion-Ana se alcătuiește astfel sub semnul duplicității, ca act de voință: Ce să fac? Trebuie so iau pe Ana! Trebuie! Prin sfidarea „glasului iubirii“, se creează un „contratimp“ între rațiune și pasiune, care va
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
horei: Duminică. Satul e la horă. [...] Ion, feciorul Glanetașului, ținând de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lăutar [...]. Apoi deo dată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit [...]. Avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut. Această schiță de portret inițial reliefează o dominantă psihică (firea impulsivă, temperamentul violent) și o dominantă morală (viclenia) ce constituie axele universului interior al eroului, motivând evoluția ulterioară. Construinduși protagonistul în matricea personajelor tipologice, realiste, Liviu Rebreanu îi conferă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
O.N.U. (!!!) pentru a dobîndi puțină credibilitate, față cu evidența unui război de uzură în care șiretenia arabă poate să îi atragă ca într-o mlaștină. Să nu uităm că și demnii cavaleri cruciați au fost învinși tot prin vicleșug de armatele lui Saladin. Asistăm, oare, la o reiterare, în variantă postmodernă, a vechilor înfruntări? Aproape zilnic mor americani în acest război cu un inamic nevăzut, Bush a plecat, economia nu-și revine din criză, pacea în Orientul Mijlociu e încă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cerului", după care în cădere se face praf și pulbere, iar Harap-Alb se căsătorește cu fata Împăratului Roș. Povestea lui Harap-Alb se aseamănă cu un mic roman de aventuri, cu acțiunea evoluând după șabloane: superioritatea mezinului, motivul călătoriei, supunerea prin vicleșug, cele trei încercări, rolul adjuvanților, izbânda, demascarea impostorului, motivul apei vii și al apei moarte, nunta protagonistului. Ca în orice creație obiectivă, narațiunea este la persoana a III-a. Harap-Alb se aseamănă cu Făt-Frumos, parcurge un drum al inițierii, are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nume are o "inteligență ascuțită", o "viclenie procedurală", "o voință imensă" (E. Lovinescu); "nu din inteligență a ieșit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei ființe reduse" (G. Călinescu). La hora satului, Ion o privește pe Ana cu un "vicleșug neprefăcut" și pe Florica "mai frumoasă ca oricând". El voia să fie respectat în sat, avea o voință năvalnică, instincte primare, era hotărât, perseverent în atingerea scopurilor, viclean. După ce intră în posesia averii, într-un gest de adorare, sărută pământul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să mai treacă pe sub poarta orașului, pentru ca neomenia să nu îl ia sub stăpânire. Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc venetic. În zori, cântecul ascuțit al cocoșului se furișă cu vicleșugul unui cuțit, spintecând liniștea. Sunetul străbătu curtea cu repeziciunea unui fulger și se înfipse în urechea lui Ion, spărgându-i timpanul. Pleoapele i se întredeschise cu greu și privi spre tavanul odăii. În penumbră, pe pereții de chirpici se puse
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
veți fi pedepsiți acum pentru că ați crezut în rațiunea voastră și nu în vechile și venerabilele cuvinte". Și va suna fatidica trompetă. Astfel este, fără vreo îndoială, sentimentul adânc al acestei moderne și foarte grave erori care se cheamă transformism, vicleșug care se antepune rațiunii. Dar îndepărtarea noastră de el trebuie să se facă printr-o asiduă și atentă contemplare a perfecțiunilor pe care cocotte sau păsărica de hârtie ni le arată... ......................................................... Așa se termină brusc manuscrisul Însemnări pentru un tratat
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
un program în vederea construirii unor bombardiere strategice care, date fiind planurile de apărare ale Statelor Unite, urmau să creeze o prăpastie în acest domeniu - denumită „decalajul bombardierului” - între capacitățile americanilor și cele ale sovieticilor. Totuși, atașatul fusese păcălit de un simplu vicleșug: el nu văzuse 28 de bombardiere noi, ci un număr mai mic care au survolat zona de mai multe ori40. Cu toate acestea, în absența unor informații concrete, raportul atașatului a devenit punctul de pornire în vederea solicitărilor de mărire a
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]