288 matches
-
-și ultimii ani exclusiv activității științifice și filosofice. Cu titluri nobiliare dobândite, cu funcții publice importante, cu opere ce acoperă dreptul, politica, istoria, morala și filosofia, Francis Bacon se prezintă în fața posterității cu următoarea carte de vizită: baron de Verulam, viconte de St. Albans, om de stat și filosof, pionier al cercetării științifice moderne, dar nu numai. Caracterizându-i personalitatea, Alexander Pope, traducător și scriitor englez, scrie: "Bacon a fost omul cel mai sclipitor, mai înțelept și mai ticălos". Scrierile. Opera
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
care conduce la arestarea lui pentru datorii. La întronarea lui Iacob I, care a avut o mare contribuție la dezvoltarea lui, este înnobilat și numit Lord Cancelar, după care este numit Francis, Lord de Verulam, iar, în anul 1621, devine Viconte de St. Alban. În ciuda acestor înalte distincții, intră în dizgrația regelui Iacob I și este închis în turnul Londrei, pentru primire de mită, servilism, disimulare și datorii enorme. Francis Bacon Considerat unul dintre creatorii empirismului, acordă toată atenția experimentului. Este
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
al lumii, dovadă în acest sens fiind și apariția în cursul anului 1999, în condiții ireproșabile, a celor mai reușite romane ale sale în deja populara colecție "Clasici ai literaturii moderne" a Editurii Univers. Este vorba de celebra trilogie fantasy "Vicontele tăiat în două" (1952), "Baronul din copaci" (1957), "Cavalerul inexistent" (1959), tradusă fără cusur de prof. Despina Mladoveanu. Premiile primite în Italia (Bagutta, 1959, Feltrinelli, 1973), cât și cele din Austria și Franța, confirmă un autor european definitiv cucerit de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
simbolice din jurul statutului de apartenență la această elită a Vechiului Regim. Totuși, nobilimea reprezintă un grup cu poziții sociale disparate. Unii nobili sunt bogați, alții săraci. Găsim printre ei persoane reduse la condiția de simpli salariați de condiție modestă, precum vicontele François-René de Bayle, șeful stației de metrou pariziene, ca și oameni foarte bogați. Familia Wendel și-au construit averea în domeniul siderurgic din zona Lorenei. Baronii Rothschild, care au primit titlul de la împăratul Austriei, prin intermediul lui Metternich, sunt desigur de
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
acest punct de vedere, un moment crucial. S-au văzut aristocrați încercând să "păstreze sau să reînvie tradiția nobililor oțelari". Cei mai celebri au fost familia Wendel, dar și mareșalul Soult, duce de Dalmația, care s-a asociat cu un viconte de La Rochefoucauld pentru a pune bazele Companiei de Oțeluri d'Alès [Vidalenc, 1966, p. 29]. Capitalul industrial și financiar a devenit indispensabil nobililor pentru a-și asigura o poziție dominantă, pe care simpla deținere a unor bunuri funciare nu ar
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
înlătură obstacolele din fața modernizării agriculturii. Din 1815, Anglia gardurilor vii predomină față de cea a cîmpurilor deschise. Această nouă structură permite îmbunătățirea tehnicilor agricole, deosebit de semnificativă în comitatul Norfolk din Marea Britanie, unde le popularizează cîțiva mari proprietari, ca Jethro Tuli sau vicontele de Townshend (supranumit "Lord Turnip" Lordul Nap). Principala inovație constă în renunțarea la ogoarele în pîrloagă din sistemul asolament, pentru a-1 înlocui cu cultivarea plantelor furajere (napi, gulii, trifoi, sparcetă) care ajută la refacerea solurilor și în același timp
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
liberalismului economic care se naște. În acest context, apare în Anglia o nouă clasă de "antreprenori". Acești oameni inventivi, animați de dorința de reușită și de putere, au ieșit din mediile sociale cele mai diferite: mari seniori (ducele de Bridgewater, vicontele Dudley), pastori (Cartwright, inventatorul unui război de țesut) sau meseriași (Arkwright, creatorul unei mașini de tors pusă în mișcare de forța hidraulică). Printre acești inovatori este frapantă importanța celor veniți din sectele protestante situate în afara anglicanismului: quackeri (Darby), baptiști (Newcomen
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din deputați hotărăsc să-i de a o lovitură. Pentru a stopa răul cît mai este încă timp, în noaptea de 4 august 1789, ei hotărăsc abolirea privilegiilor. Trebuie subliniat faptul că obligațiile feudale sînt abolite la cererea nobililor liberali (vicontele de Noailles și ducele de Aiguillon). Nobilimea renunță la dreptul de vînătoare, la folosirea obligatorie a unor bunuri ale seniorului ("banalités") și la corvoade; preoții renunță la dijmă, provinciile la prerogativele lor financiare, orașele la libertăți și la corporații, iar
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în etate, așadar), îmbrăcată în straie omenești, este târâtă, cu un întreg alai, pe un eșafod instalat în piața publică a târgului. Acolo se înghesuie nu doar țărani și copii curioși, ci, amănunt semnificativ, și porcii acestora, aduși, din ordinul vicontelui de Falaise, ca să deprindă unele învățături din ceea ce urmează a se petrece pe eșafod. La acest punct s-a ajuns în urma unui proces în toată regula, care a durat nouă zile, în timpul căruia scroafa a beneficiat de pledoaria cam timidă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cârlig și lăsată să se zbată acolo, în fața oamenilor și mai ales a porcilor, probabil mai puțin impresionați de spectacol decât primii, până ce moare în urma rănilor. Apoi trupul ei este sfârtecat și ars. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, vicontele care a regizat întreaga tărășenie pune ca scena să fie pictată pe un perete al bisericii, ca să se asigure că ea se va întipări în memoria locului. Pare o scenă decupată dintr-un basm sadic (cum sunt, la orginea lor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
strigate: asasin! Dar cel doborât va fi Contele, deoarece în semn de conciliere îi împrumutase tunica lui Gaston. Asasinul, la îndemnul lui Roger, îl indică pe Gaston drept autorul moral al tentativei de asasinat. Gaston își pledează în zadar nevinovăția. Vicontele va fi acuzat pe nedrept de crimă de către Legatul Papal și va fi condamnat la exil. Act ÎI. Tabloul 1. Palestina. Patru ani mai tarziu, într-o grota din Palestina, Roger, cuprins de remușcări, a devenit un pustnic sfânt (Ô
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din actul I Rezumat: Hélène o roagă pe Sfântă Fecioara să pună capăt urii dintre cele două familii și să binecuvânteze dragostea ei pentru Gaston. Rezumat: Roger este foarte atras de fiica fratelui său, Hélène, care este logodita cu Gaston, Viconte de Béarne. În monologul sau se gândește cum ar putea proceda pentru a o păstra pe Hélène pentru el însuși și mai mult, cum să împace dragostea incestoasă pe care o resimte, cu relațiile de familie. Plănuind să-l ucidă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un tânăr îndrăgostit de ea (tenor); Giorgio Germont, tatăl lui Alfredo (bariton); Floră Bervoix, prietena Violettei (mezzo-soprana); Baron Douphol, protectorul Violettei (bariton); Annina, cameristă Violettei (soprana); Doctorul Grenville, doctorul Violettei (baș); Marchizul d'Obigny, un prieten al Florei (baș); Gastone, viconte de Letorière (tenor); Giuseppe, (tenor); servitorul Violettei; servitorul Florei (baș); un comisionar, doamne și domni, prieteni ai Violettei și ai Florei, matadori, picadori, țigănci, măști. Actul 1 Saloanele Violettei Valéry. Violetta, o celebra curtezana, da o mare petrecere în saloanele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
214 Cestiunea Dunărei, p. 423. Telegrama din 22 iunie 1882 a lui Ion Bălăceanu către Eugeniu Stătescu. 215 Paul Gogeanu, op. cit., p. 113. 216 Ibidem. De asemenea, Cestiunea Dunărei, p. 436-437. Telegrama din 28 octombrie 1882 adresată de contele Granville vicontelui Lyons. 217 Cestiunea Dunărei, p. 464. Nota circulară a lordului Granville către miniștrii plenipotențiari ai Marii Britanii în străinătate, din 11 decembrie 1882. 218 Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 124. 219 Cestiunea Dunărei, pp. 446-447, 450 și 455. Telegramele lui P.P. Carp
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
al Lordului Locotenent al Irlandei, participând în această calitate la campania din Olanda (1794-1795). A luptat apoi, vreme de un deceniu, în India (1795-1805). În 1805, a revenit în Anglia și a luat comanda unei brigăzi în armata comandată de vicontele Cathcart. Devine membru al Parlamentului în anul 1806. În 1807 a luat parte la expediția împotriva Copenhagei, a cărei capitulare a negociat-o. În 1808 a participat la Războiul din Spania, unde s-a acoperit de glorie, înfrângându-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
împotriva Copenhagei, a cărei capitulare a negociat-o. În 1808 a participat la Războiul din Spania, unde s-a acoperit de glorie, înfrângându-i pe generalii lui Napoléon. După capitularea de la Cintra și plecarea trupelor franceze, a primit titlul de viconte de Wellington și Talaveyra. După bătăliile nesigure de la Talaveyra și Reyna, care au fost celebrate cu fast în Anglia ca două mari victorii, a devenit pair al Angliei. După ce i-a înfrânt apoi pe generalii Massena și Marmont și a
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
cu precădere, ambasadorilor englezi la Viena, lord Cowley până în august 1831, Forbes până în februarie 1832 și F. Lamb până în septembrie 1834; cele ale lui Colquhoun erau, de asemenea, îndreptate către ambasadorul englez la Viena, Fox Strangways, dar și direct, către vicontele Palmerston. Misiunea consulilor englezi nu era deloc usoară în contextul în care un Blutte, de exemplu, nu recunoștea legitimitatea administrației militare rusești din Principate, iar orice documente emanate de la aceasta erau privite ca pași pe calea pregătirii anexării Principatelor. Canalele
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
nu există asociații profesionale ghilde care să impună puterea comercianților și să smulgă suveranului privilegii și libertăți. Aici există așa-numitele consorterie pe bază de descendență, altfel spus o aristocrație funciară căreia suveranul sau episcopul i-au delegat autoritatea marchizi, viconți, vice-dominici, avocați care, cu ajutorul propriei lor clientele și al funcționarilor episcopali raliați cauzei lor, își impun privilegiul imunității juridice și administrative, punct de plecare al unei autonomii care așează efectiv orașul în afara sferei de influență a agenților suveranului. Aceasta este
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a orașelor baltice, autonomia care le este acordată nu depășește niciodată domeniul economic și juridic. Pe domeniile continentale ale Plantageneților, în Aquitania sau în Normandia, ca și pe cele de dincolo de mare, controlul monarhiei reprezentat în orașe de șerifi sau viconți rămîne încă apăsător. El va fi tot astfel, în secolul al XIII-lea, pe teritoriile Capețienilor, regele intervenind din ce în ce mai des pentru a ține sub control finanțele și ordinea publică, pentru a revizui statutele breslelor și a reduce scutirea de taxe
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dreaptă a eșichierului politic 124. Dincolo de convingerile liberalului muntean amintit, eșecul colaborării liberalilor cu Al.I. Cuza era explicat de unii contemporani prin influența exercitată de camarilă asupra domnitorului 125. În același timp însă, diplomați francezi ca d'Avril sau Vicontele Saint Vallier sesizau reproșurile conservatorilor la adresa domnitorului tocmai datorită colaborării acestuia cu I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, concretizate, în opinia lor, în distrugerea proprietății și a marilor familii boierești 126. Întregul an 1861 fusese marcat de nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Jules Lemaitre, Sofia de Montcernay și alte nuvele, București, 1916; Balzac, Prăvălia „La mâța cu mingea”, București, 1917; Giacomo Leopardi, Poeme, Craiova, 1918; Ladislas Raymont, Povestiri, București, 1918; Al. Dumas, Othon arcașul, București, 1919, După douăzeci de ani, București, 1936, Vicontele de Bragelonne, București, 1942, Laleaua neagră, București, f.a.; Walter Scott, Oglinda mătușei Margareta, București, 1919, Richard Inimă de Leu, București, 1941, Lucia de lamermoor, 1943, Waverley, București, 1944, Cavalerul crucii, București, 1945, Talismanul, București, 1958 (în colaborare cu Al. Ștefănescu-Medeleni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
Constantin Gâdei); Stanislaw Lem, Astronauții, București, 1964 (în colaborare cu Iadwiga Georgian); Emmanuel Roblès, Vezuviul, București, 1964; Nikolai Ciukovski, Bering, București, 1964 (în colaborare cu Gleb Bocunescu); Mihail Gherman, Honoré Daumier, București, 1965 (în colaborare cu Al. Retinski); Alexandre Dumas, Vicontele de Bragelonne sau Zece ani mai târziu, I-IV, București, 1966; Ivan Melej, Oameni și mlaștini, București, 1966 (în colaborare cu Igor Block); Antonina Vallentin, Pablo Picasso, București, 1967; Jean Jacques Rousseau, Confesiuni, I-III, pref. trad., București, 1969; Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
333 Cellard, Jacques 261 Celsius 135 Cernîșevski, Nikolai Gavrilovici 275 Cezar, Iulius 52, 159, 351 Changeux, Pierre 76 Chappe, Claude și Ignace 343 Charcot, Jean Martin 38 Chartier, Roger 171, 172, 173, 256 Chartres, ducele de 172 Chateaubriand, François René, viconte de 170, 268, 386 Chaunu, Pierre 73, 84, 206, 370 Chénier, Marie-Joseph 170, 339 Chevalier, Jacques 309 nota 1 Chiril, Sfîntul 106, 126, 146 Churchill, sir Winston Leonard Spencer 57 Ciprian, Sfîntul 127 Clastres, Pierre 350 Clemenceau, Georges 269 Clement
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
-ului francez, iar Germania, în schimb, a recunoscut protectoratul Franței asupra părții de sud a Marocului. 11 David Lloyd-George (1863-1945). Om politic și de stat britanic, liberal, prim-ministru al Regatului Unit în perioada 1916-1922. 12 Sir Edward Grey, prim viconte Grey of Fallodon (1862-1933). Om politic și de stat și diplomat britanic, liberal, secretar de stat la Foreign Office în perioada 1905-1916. După război, a fost ambasador al Marii Britanii la Washington (1919-1920), apoi liderul grupului liberal din Camera Lorzilor, în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
în al doilea război anglo-afgan. A comandat forțele britanice în cel de-al doilea război anglo-bur (1899-1902). A fost ultimul Comandant Șef al Forțelor Armate Britanice, până la desființarea acestei funcții în 1904. 18 Lord Northcliffe. Alfred Charles William Harmsworth, primul viconte de Northcliffe (1865-1922). Magnat de presă foarte puternic. 19 James Louis Garvin (1868-1947). Jurnalist și editor englez de marcă, editor al ziarului duminical The Observer. 20 Primul Război Balcanic s-a desfășurat în intervalul 18 octombrie 1912-30 mai 1913, între
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]