288 matches
-
cârlig și lăsată să se zbată acolo, în fața oamenilor și mai ales a porcilor, probabil mai puțin impresionați de spectacol decât primii, până ce moare în urma rănilor. Apoi trupul ei este sfârtecat și ars. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, vicontele care a regizat întreaga tărășenie pune ca scena să fie pictată pe un perete al bisericii, ca să se asigure că ea se va întipări în memoria locului. Pare o scenă decupată dintr-un basm sadic (cum sunt, la orginea lor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
implicat în plănuirea operațiunii „Goldeneye”. Serviciul lui militar din timpul războiului și cariera de jurnalist l-au ajutat în crearea fundalului și a detaliilor pentru nuvelele cu James Bond. A fost însurat cu Ann Charteris, care divorțase de Esmond Harmsworth, viconte de Rothermere. Fleming și Charteris au avut un fiu, Caspar. Fleming a fost un fumător și băutor înrăit; a murit în 1964, la 56 de ani, din cauza unui atac de cord. Două dintre cărțile lui cu James Bond au fost
Ian Fleming () [Corola-website/Science/300077_a_301406]
-
nu făcea parte din familia regală din regat. Titlul Pembroke era semnificativ pentru familia Tudor deoarece unchiul lui Henric, Jasper Tudor, deținuse titlul de Conte de Pembroke Și familia Annei a profitat de această relație. Tatăl ei a fost numit viconte Rochford și Conte Wiltshire. La marele banchet pentru a sărbători noul titlu al tatălui ei, Anne a avut prioritate în fața Ducesei de Suffolk și Norfolk (sora regelui), ocupând locul de onoare de lângă rege, loc ocupat de obicei de regină. Datorită
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville (), a fost un gânditor politic, istoric și scriitor francez. Raymond Aron a pus în evidență aportul său la dezvoltarea sociologiei. s-a născut într-o familie din vechea nobilime normandă. Educat de un abate jansemist, el a absolvit
Alexis de Tocqueville () [Corola-website/Science/300181_a_301510]
-
oficială a medaliilor. Primește cadouri din străinătate de la sultanul Imperiului Otoman, Selim al III-lea și de la țarul Paul I al Rusiei. Lordul Hood, după o discuție cu primul-ministru William Pitt cel Tânăr, propune ca Nelson să primească titlul de viconte, dar Lordul Spencer se împotrivește, susținând că Nelson fusese la comanda unui escadron, nu comandantul flotei și o astfel de atribuire ar creea un precedent nedorit. Astfel Nelson primește doar titlul de Baron Nelson al Nilului. Nelson este consternat de
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
asupra orașului Copenhaga, unde a ignorat, cu abilitate, semnalele de încetare a luptei, transmise de Parker (deoarece nu avea un ochi, s-a prefăcut că nu vede). Desigur, a repurtat victoria și, din nou, în loc de mustrare, a primit titlul de viconte, iar în 4 august 1800 este făcut Baron Nelson al Nilului, de Hilborough și de Norfolk. Apoi în mai, merge la baza navală rusă Tallin, unde află că pactul de neutralitate armată va fi desființat. Mulțumit de rezultatul expediției, se
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
așteptarea momentului când avea să fie recunoscut la curte. A preluat conducerea misiunii americane în Franța și reședința lui de la Passy devenise sediul reprezentanței. Franklin și cu Vergennes s-au consultat în secret. Spionii Angliei i-au supravegheat, furnizând informații vicontelui Stormont, ambasadorul britanic la Versailles, pentru protestele pe care le înainta guvernului francez. Franklin nu a pierdut nici un prilej pentru a câștigă opinia publică pentru cauza americană, iar pamfletele, articolele și conferințele, precum și prezența sa, au adus Americii numeroase prietenii
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
1294). A fost Procuror General și Lord Cancelar al Angliei. Bacon a fost numit și creatorul empirismului. A fost înobilat în 1603 (fiind primul om de știință care a primit titlul de cavaler), si creat Baron Verulam în 1618 și Viconte Sf. Alban în 1621. A murit de pneumonie în timp ce studia efectele de congelare pentru conservarea cărnii. La scurt timp după înmormântarea acestuia, peste 30 de minți strălucite au adunat 32 de elogii ce au fost publicate în latină. A lăsat
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
condamnat și executat. 1619 Implicat în procesul împotriva lordului Suffolk. Moare regina Anne. 1620 12 octombrie-publică "Instauratio magna" [IM], cuprinzând ""Praefation"", "Distribuțio operis" [DO], "Novum organum" [NO], "Parasceve ad historiam naturalem" [PAH] (Londini: Apud Ioannem Billium). 1621 27 ianuarie-Este înnobilat viconte de St. Albans. 3 mai: Este condamnat de Cameră Lorzilor sub învinuirea de a fi luat mită; este demis din funcția de lord cancelar și întemnițat pentru scurtă vreme în Turnul Londrei. 23 iunie: Se retrage la Gorhambury. 1622 Martie-Publică
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
Harold Sidney Harmsworth, Primul Viconte Rothermere (n. 1868, Anglia; d. 1940, Insulele Bermude) a fost un aristocrat britanic, proprietar, împreună cu fratele său Alfred (Lord Northcliffe) al unui trust de presă ce includea London Daily Mail și Daily Mirror. A fost un pionier al presei populare
Lordul ROthermere () [Corola-website/Science/299688_a_301017]
-
fiind ducele de Saint-Simon, ale cărui „Mémoires” (acoperind perioada dintre 1690- 1723) sunt faimoase pentru portretele personajelor sale și oferă o sursă neprețuită de informații de la curtea lui Louis al XIV-lea. Un alt mare memorialist francez a fost François-René, viconte de Chateaubriand, care și devotat ultimii ani din viață scrierii unei cărți intitulate "Mémoires d'outre-tombe" (1849-50; "Memorii de dincolo de mormînt"). În secolul al XX-lea mulți șefi de state sau lideri militari și-au descris experiențele în memorii. Printre
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
devotat ultimii ani din viață scrierii unei cărți intitulate "Mémoires d'outre-tombe" (1849-50; "Memorii de dincolo de mormînt"). În secolul al XX-lea mulți șefi de state sau lideri militari și-au descris experiențele în memorii. Printre acestea figurează și memoriile vicontelui de Montgomery (1958), ale lui sir Winston Churchill, și cele ale generalului Charles De Gaulle's "Mémoires de guerre" (1954-59; Memorii de război). La noi, după ce au cunoscut o dezvoltare deosebită în epoca pașoptistă (memoriile unui participant la evenimentele din
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
după restaurarea monarhiei. În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans. După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri. Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu "Henric al III-lea și curtea sa", la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
În vara anului 2007 a jucat în rolul lui Rica Venturiano, în adaptarea piesei "O noapte furtunoasa" de I. L. Caragiale, comemorând a 130-a aniversare de la prima reprezenație publică a piesei. Pe 25 decembrie 2007 a jucat rolul principal în "Vicontele", o piesă de teatru muzical de Eugen Ionescu. Păscu a apărut în filmul documentar al lui Marius Bârnă, "Utopia impusă", care a investigat viața de zi cu zi din România comunistă, avându-i ca invitați pe Dan Bittman, criticul literar
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
al regelui. D'Artagnan nu este însă unul din mușchetarii din titlu; acesta se referă la prietenii săi Athos, Porthos și Aramis. Povestea lui d'Artagnan se continuă în alte două romane ale lui Dumas, "După douăzeci de ani" și "Vicontele de Bragelonne". "" a fost publicat în revista "Le Siècle" între martie și iulie 1844. Dumas pretindea că se baza pe manuscrise descoperite în Biblioteca națională. S-a dovedit ulterior că Dumas se inspirase din cartea "Mémoires de Monsieur d'Artagnan
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
Victor Hugo sau Alfred de Vigny. Romanele sale de aventuri, cărora li se dedică din 1863, îi vor asigura un loc stabil în posteritate: "Cei trei mușchetari" (1844), "După douăzeci de ani" (1845), "Regina Margot" (1845), "Contele de Monte-Cristo" (1845), "Vicontele de Bragelonne" (1850), "Colierul reginei" (1850). Romanele sale „sfidează orice critică, atrăgând prin vitalitatea și exuberanța lor, prin elanul pasionat care le animă”. Ele au fost traduse și tipărite in limba română începând cu anul 1856, la Tipografia Națională a
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
anchetă a medicului legist a ajuns la concluzia că Diana a fost ucisă în urma unui accident de mașină, șoferul fiind orbit de blițul paparazzilor care o urmăreau pe prințesă. Diana a fost cea mai mică dintre fiicele lui John Spencer, Vicontele Althorp, mai târziu al VIII-lea Conte Spencer și a primei lui soții, Frances, Vicontesa Althorp (fostă Onorabilă Frances Burke Roche și apoi Frances Shand Kydd). La 1 iulie 1961, la 6.45 seara, Diana Frances Spencer s-a născut
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
de justice" (o sesiune specială a Parlamentului din Paris) îl declară pe rege major. Încoronarea are loc la 7 iunie 1654 la Reims însă afacerile politice sunt în mâna cardinalului Mazarin în timp ce Ludovic își continuă pregătirea militară cu mareșalul Franței, vicontele de Turenne. Spre deosebire de regii contemporani, de exemplu cei din Anglia, Ludovic a avut posibilitatea de a-și alege politica și miniștrii fără a privi la parlament. Putea lua rapid hotărâri. Nu era obligat nici să-și justifice acțiunile, nici să
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
fondului special pentru secția pentru pace. 1939 Nu s-a acordat premiul. O treime din premiul pentru acest an a fost alocat fondului principal, iar două treimi fondului special pentru secția pentru pace. 1938 Oficiul Internațional Nansen pentru Refugiați 1937 Vicontele Cecil of Chelwood 1936 Carlos Saavedra Lamas 1935 Carl von Ossietzky 1934 Arthur Henderson 1933 Șir Norman Angell 1932 Nu s-a acordat premiul. Premiul pentru acest an a fost alocat fondului pentru secția pentru pace. 1931 Jane Addams, Nicholas
Lista laureaților Premiului Nobel () [Corola-website/Science/304182_a_305511]
-
devenit Iacob al II-lea al Angliei și Irlandei și Iacob al VII-lea al Scoției. Cu Marguerite sau Margaret de Carteret Cu Lucy Walter (c.1630-1658) Cu Elizabeth Killigrew (1622-1680), fiica lui Sir Robert Killigrew, căsătorită cu Francis Boyle, Viconte Shannon în 1660 Cu Catherine Pegge Cu Barbara Villiers (1641-1709), soția lui Roger Palmer, Conte de Castlemaine; numită Ducesă de Cleveland de drept. Cu Nell Gwyn (1650-1687) Cu Louise Renée de Penancoet de Kérouaille (1649-1734), numită Ducesă de Portsmouth de
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
avea 6 sau 8 ani. Eleanor sau Aliénor a fost cel mai mare copil din cei trei ai lui William al X-lea, Duce de Aquitania și a soției acestuia, Aenor de Châtellerault. Aenor a fost fiica lui Aimeric I, Viconte de Châtellerault și a soției acestuia, Dangereuse, care a fost și metresa lui William al IX-lea, Duce de Aquitania. Căsătoria părinților ei a fost organizată de către Dangereuse și bunicul ei patern, Trubadurul. Eleanor a fost numită după mama ei
Eleanor de Aquitania () [Corola-website/Science/311642_a_312971]
-
(n. 15 iulie 1803, Montpellier; d. 16 august 1874, Munchen, Bavaria), viconte, a fost un istoric francez. Vicontele s-a născut la 15 iulie 1803, la Montpellier. Era fiul lui Jean-Baptiste Bernard Viénot de Vaublanc, care, pe vremea aceea, avea funcția de "«Inspecteur aux Revues»". Și-a făcut o parte din studii
Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/311753_a_313082]
-
(n. 15 iulie 1803, Montpellier; d. 16 august 1874, Munchen, Bavaria), viconte, a fost un istoric francez. Vicontele s-a născut la 15 iulie 1803, la Montpellier. Era fiul lui Jean-Baptiste Bernard Viénot de Vaublanc, care, pe vremea aceea, avea funcția de "«Inspecteur aux Revues»". Și-a făcut o parte din studii la liceul "Louis-le-Grand" de la Paris. A
Vincent-Victor Henri Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/311753_a_313082]
-
la divorțul din 1694. Regina Anne, care a urcat pe tronul britanic în 1702, l-a făcut pe George cetățean englez în 1705, Cavaler Garter în 1706 și i-a acordat titlurile de Duce de Cambridge, Conte de Milford Haven, Viconte de Northallerton și Baron Tewkesbury. În 1708 George a participat la Bătălia de la Oudenarde, a luptat în avangardă și a fost aruncat de pe cal, dar n-a fost rănit. La 22 august 1705, la Hanovra, George s-a căsătorit cu
George al II-lea al Marii Britanii () [Corola-website/Science/312469_a_313798]
-
masacrați la Paris(unde veniseră în număr mare cu ocazia nunții), dar și în interiorul Luvrului. Ca să-și salveze viața Henric al III-lea de Navarra se preface că se convertește la catolicism. Un gentilom hughenot grav rănit, Gabriel de Levis, viconte de Leran, se ascunde în camera Margaretei, iar aceasta îi salvează viața. Masacrul nu sfârșește în acea noapte, ce va rămâne în istorie cu numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu, ci continuă săptămâni întregi în toată țara. În 1574 Carol al
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]