603 matches
-
transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului. Oare s-a înserat prea devreme? Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei? Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș. Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de
SCINTILAŢII de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344120_a_345449]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1283 din 06 iulie 2014 Toate Articolele Autorului lacrimă care se stinge, de ce plângi, tu, nu mai plânge, ești liana, ce se frânge, peste norul care ninge, va veni o primăvară peste viforul de-afară și vor înflori toți teii și vor ninge iarăși mieii, dulce, tu, fecioara mea, rătăcită într-o stea, te văd întruna plângând, și destinul îngânând, vreau să-ți văd ochii căprui dacă sunt ai nimănui, dă-mi-i
CUNUNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343662_a_344991]
-
de tremur și frică. Abrași, minunați, cu coamele-n vânt, De stăpâni au uitat! Nu le pasă! Strănepoți de vestiți inorogi știu că sunt, Au uitat de padoc și cravașă. Sunt albi ca o spumă de lapte-n condei, Sunt vifor, sunt ceață, sunt abur... În stuful ce crește uscat lângă ei, Alene se-mpiedică hamul. Vibrează, adulmecă fân și idei, Simt umbre de lanuri mănoase... Cu botul împing apropiatul trecut În volbura apei mâloase. Nechează, un șuier... Galop înapoi?... Spre
VIS DE LIBERTATE LA CAI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377362_a_378691]
-
din sărutări de noapte Și învelește-mi somnul când afară, Zăpezile ne-ngroapă disperate, Noi să dormim până la primăvară! De ne-om trezi cu ghiocei în plete, Să nu ne pară rău că am trăit Făcând din bucurie minarete Ca viforul din noi să ia sfârșit! Referință Bibliografică: Iarnă în doi / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
discordiei între vrăbii 2. mirare de copil - pe zi ce trece tot mai mic omul de nea 3. primii fluturi ? doar florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor fără adăpost 6.. din tot ce a fost în casa bunicilor doar două candele 7 ... Citește mai mult Clipă este prietena haijinilor, cuvintele sunt oglindă ei. Timpul fuge luând cu el minunile de o clipa.Ochii haijinilor înrămează
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
Tu, de ce mă poți printre lacrimi? Nu-mi da ca să port mai mult decât pot. Un dangăt de ieri, un dangăt de azi într-un stup de albine, Roind alungă duhurile rele printre sunetele grele. Cheamă viii, plânge morții, împrăștie viforele și alungă trăsnetele! Prin sunete dau timpului măsură umplundu-l de rost, Marcând începuturi spre slava luminii din post a Cuvântului cu rost. Referință Bibliografică: Clopotul timpului / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2325, Anul VII, 13 mai 2017
CLOPOTUL TIMPULUI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377686_a_379015]
-
împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp, am aflat ce înseamnă inima frântă de durere simțind până-n adânc suferința depărtării de Tine atunci când am ales noaptea gândurilor moarte. Acum, îți cer o lecție,Tată, învață-mă să spun“nu” când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chip cu gheare ascunse sub aripi de ceață, învață-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
au împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp,am aflat ce înseamnă inima frântă de dureresimțind până-n adânc suferința depărtării de Tineatunci când am ales noaptea gândurilor moarte.Acum, îți cer o lecție,Tată,învață-mă să spun“nu”când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chipcu gheare ascunse sub aripi de ceață,învață-mă să spun“nu”fariseului din mineși să-mi port în tăcere crucea,fără teama că nu voi ajungela Tine.Acum
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
PROMISIUNE Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cum aș putea să uit de tine? Cum aș putea să nu mai plâng, Când trec prin spini cu tălpi rănite Și-n viforul păgân mă frâng? Când toate-mi par a fi tardive Și ochiul viselor e gol, Trăirile îmi sunt infirme Și zori de tină-mi dau ocol? Nici vrerea nu mai știe drumul, Avântul mi-e prădat de hoți; Cum să
PROMISIUNE de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379838_a_381167]
-
viața aceasta cât, mai ales, în cea viitoare. El nu poate ridica sub nici o formă la judecată argumentul ignoranței care l-ar mai disculpa cumva pe simplul credincios (cap. 28, p. 170). Prin faptul că viețuiește în lume, înconjurat de viforul ispitelor, preotul trebuie să aibă o grijă de sine sufletească mai mare chiar decât a monahului (cap. 30, p. 171). Este necesară păstrarea cumpenei între cele două tendințe extreme: sărăcia și bogăția, luxul și simplitatea. Sfântul Ioan Gură de Aur
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă joc și eu, mă joc dar nu cu pietre pe care la-ntâmplare să le-arunc. Nu tulbur ape și nu-mi las pe vetre de sihăstrii sau vifor niciun prunc ce nu mai tace și nici nu zâmbește. Îi legăn cerul pe un braț de gând, îi desenez pe-un geam ce se-aburește cu degetele liniștii un rând și-ncerc orice ca să se lumineze. Mă joc și
MĂ JOC ȘI EU de AURA POPA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380516_a_381845]
-
transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului. Oare s-a înserat prea devreme? Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei? Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș. Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului.Oare s-a înserat prea devreme?Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei?Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș.Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
nr. 2318 din 06 mai 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc,și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nr. 2249 din 26 februarie 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții.Oprește viforul care-mi cutreierăsângelede la un capăt la altul al trupului descumpănit.Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă priveacu nepăsare.Nici flacăra , nici zbaterea alarmantădin retină,oricât ai vrea, nu le recunosc,și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Editura Rovimed Publishers, Bacău; Autograf pentru m(â)ine”, Antologie „Însemne culturale”, Adjud, Armonii culturale; Antologia de poezie „Arta sfâșiată” -73 poeți contemporani - coordonator Valentina Becart, ... XII. DARURI..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016. Viforul vieții mi-a obosit inima, dar nu și simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii, dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
și va râde în hohote. Și totuși, de ce e nevoie de atâta suferință pentru a discuta serios despre fericire, iubire, prietenie? De ce? Sufletul tânjește mereu după armonie, după împăcarea cu sine, cu lumea, cu această existență mereu ... Citește mai mult Viforul vieții mi-a obosit inima, dar nu și simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii,dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate...Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
cel ce-mi amintește ca-n mijlocul tăcerii zace totdeauna, dar mereu în alertă... un strigăt!? Mă întrebam neîncetat, cu sufletul răvășit, ca un pământ al ”făgăduinței”, în care cineva a semănat: bucuria, iubirea, cântecul, tristețea, lacrima, nașterea și doina, viforul și moartea... doamne! Cine sunt eu?? am strigat din adâncul durut al ființei, din negura atâtor veacuri ce s-au stins, ca și cum niciodată ”ochii lumii n-au mai plâns”, niciodată n-au mai plâns!? Și-atunci, cu un gest hotărât
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
să o diferențieze de celelalte: „Invitați de tata, ca să sărbătorească numirea sa ca primar, se întâlneau sub stejarul secular prietenii, pictori, scriitori, artiști; vorbindu-le cu politețe, prin vocea sa de vioară, uneori cu accente grave, scoțând în relief și viforul consoanelor, el, Grigore Vrancea cu o statură impozantă, pentru unii era Grig, pentru noi întruchiparea bunătății, a cărui voce, când ne recita din Eminescu, ne dădea fiori. El era poarta sufletului prietenului său, Alex. Vlahi, marele poet al prozei, cu
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să-ți muște înrăit, până la epuizare, din vlagă și viscere, într-o luptă, de cele mai multe ori, inegală. Este și aceasta, până la urmă, o cale prin care Bărăganul te invită să îl iubești necondiționat. Trebuie doar să îi îmbrățișezi
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
smulsă din aripi de Arhanghel, precum o mătură de raze ruptă din surplusul harfelor cosmice ori farul unui automobil cosmic, raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră din zborul unor colibri dinamici care-ți feresc aurul evanescent al cozii de viforul tăcut al vântului solar. La urma urmei, tu nici n-ai fost vreodată altceva decât o coamă cosmică, ades spectaculoasă, o prizonieră cu dans eliptic jur-împrejur de Soare, menită a semnala spre Terra, când și când, ciudate evenimente triste, nedorite
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cuminți spre zările dulci ce ne-atrag magnetic spre misteriosul apus... O LUME STRANIE Când galaxiile nasc spiralate-n legi, iar timpul, frângându-se-n cochilii, se strânge ca un melc; când curcubeiele se-ntorc târâși în stele și-un vifor de bolizi se înfășoară în curbele-unui gol de increat, ca fașele în jurul unui nou născut, la capătul materiei - o minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului E-un anotimp pustiu al disperării, Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi, Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi, M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării. Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]