478 matches
-
viață, abia mi-am revenit, chiar nu mai aveam nevoie și de asta!... XXVIII. D E S T I N E - EP 12 -, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016. Ușa rezervei se deschise iarăși vijelios, iar Ionuț intră cu brațele încărcate și cu ochii strălucitori, radiind de fericire. - Mami, uite câte cadouri am primit de la bolnăviorii mei! Mi-au spus că sunt cel mai grozav doctoraș, iar, când o să cresc și o să fiu așa ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
poți refuza? Gabi îl privea galeș, îi era drag puiul ăsta plin de candoare și de viață. Ce frumoasă ar fi viața lui dacă....dar, deocamdată, doar speranțe, pe parcurs poate fi ... Citește mai mult Ușa rezervei se deschise iarăși vijelios, iar Ionuț intră cu brațele încărcate și cu ochii strălucitori, radiind de fericire.- Mami, uite câte cadouri am primit de la bolnăviorii mei! Mi-au spus că sunt cel mai grozav doctoraș, iar, când o să cresc și o să fiu așa ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
de mare, dispoziția noastră nu e cu nimic mai rea decât a celor ce se clatină în port. b. La acestea gândindu-te și tu, preaiubită de Dumnezeu a mea stăpână, ridică-te mai presus de aceste tumulturi și valuri vijelioase, și învrednicește-te să-mi dai veste despre sănătatea ta; fiindcă noi petrecem în sănătate și voioșie.” ( Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil către Olimpiada și cei rămași credincioși. Trad. Ioan I. Ică jr. Deisis-Sibiu, 2003, p. 135
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
scurtă, ... XXIV. ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAȚĂ, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016. MOTTO: „Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.” (Alexandre Dumas) Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere, Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere, Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere, Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri - Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri. Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic, El
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
cu votca rus-palinca își îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește, ... Citește mai mult MOTTO:„Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.”( Alexandre Dumas)Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite și mizere,Printre lacuri glaciare ce emană frig, durere,Se prelinge-o umbră ștearsă pogorâtă dintre ghețuri -Un bărbat cu barbă deasă se preumblă printre cețuri.Plânge sufletul într-însul, plânge lăcrimând amarnic,El
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
zilele numărate. Crăiasa cea mândră și aprigă a Zăpezii, se opune cu toate forțele unei înfrângeri iminente și inevitabile, dar Demiurgul e nestrămutat în convingerea Sa. Ca un părinte indulgent ce e, a permis fiicei rebele să-și satisfacă temperamentul vijelios și trufaș, într-o luptă nefirească și inegală, în speranța că a mai învățat o lecție despre Vreme, Natură și Univers. Referință Bibliografică: Revanșă pierdută / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
exprim nedumerirea. - Am vrut să vă surprind cu o experiență de neuitat înainte de plecare! Măcar cu atât să rămânem după toată povestea asta! - Aici? Dă din cap că nu și pornește motorul. - Știu eu un loc potrivit mai încolo! Pornim vijelios. Nu adie nicio boare de vânt, locul și marea se întrec în priveliști de vis, încât îmi pare rău că plec. În depărtare zăresc silueta portului și turnul de control al aeroportului. Nu mai avem mult până acolo ( vreo zece
DRUMUL APELOR, 35 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373482_a_374811]
-
Și iar mă gândesc la bieții copaci:/cum plătesc ei toamnei un veșnic haraci!”. Dacă aceste versuri răbufnesc din vulcanul memoriei mele, intru într-un coșmar terifiant. Văd toți copacii de pe culmile munților cum se smulg din rădăcini și coboară vijelios la vale, cu crengile și rădăcinile fluturând amenințător...Și brazii...și fagii...și stejarii...Toți se încolonează în șiruri nesfârșite și pornesc bezmetici pe șosele, blocând circulația. Mă uit îngrozit pe culmile munților...sunt goale...goale!..Toți fug speriați din
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
are un izvor și un loc de vărsare. De la izvor și până la locul de vărsare se desfășoară cursul râului care are trei sectoare: cursul superior, cursul mijlociu și cursul inferior. În zona izvoarelor, unde apa are viteză mare cursul este vijelios - este faza de tinerețe, urmează cursul mijlociu unde viteza apei scade, valea se lărgește, asperitățile se estompează - este faza de maturitate și cursul inferior, aproape de locul de vărsare, unde viteza apei se evazează, cursul se meandrează - este faza de bătrânețe
SEMICENTENARUL COLEGIULUI TEHNIC „ELIE RADU”, PLOIEŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371480_a_372809]
-
Era într-o frumoasă zi de iunie, când părinții mei, tineri și dornici de distracție, m-au luat și pe mine la Izlaz, cu șareta. Ce bucuros am fost! Era prima dată când treceam Oltul, pe un pod de pontoane. Vijeliosul râu m-a impresionat cu năvala apelor sale. L-am întrebat pe tata: -De ce curge Oltul așa de înfuriat? El mi-a dat un răspuns „savant”: -Are izvorul în creștetul munților. Așa curg apele care vin de la înălțime. -Ba
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
a aflat când l-a strigat nevastă-sa. Nici n-ar putea spune că s-ar fi îndrăgostit de el. Pentru că nu despre asta este vorba. Ana doar s-a simțit inundată de iubire, altfel decât o știe ea - pasiune vijelioasă care te cuprinde și care stoarce totul din tine. Ceea ce a simțit, plutind în salon, a fost un soi aparte, pe care Rafael l-a revărsat, de cum a intrat pe ușă. Tot zbuciumul interior al Anei s-a îndepărtat brusc
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
generoasă, brațe pline cu belșug de poamă deasă. În coș așez cu grijă, mere și gutui. Cu aroma lor „să rup gura târgului"! Din dealuri, stejarii cu frunze ruginii privesc de sub poale, culegători de vii. Nucii falnici, bătuți de vânt vijelios, plâng de grija roadelor căzute pe jos. Ciocârlia-și ascunde cântec de jale că, pe frig și ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Toate Articolele Autorului intr-odată s-a pornit un vârtej, în jurul unei vorbe aruncată în vânt, ce s-a preschimbat într-o adevărată furtună de vorbe mari și grele, de replici și acuze scrise cu aldine, să facă impresie puternică, vijelioasă de să ia țiglele de pe case. Furtuna boierilor minții din capitală m-a captivat fiind o comedie bufă iscată din prologul spuselor unui octogenar mult încercat de viață, luminos, clarvăzător, valoros scriitor român, prolog pe care, niște personaje parvenite și
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
nobil, spălat cu laptele proaspăt muls de către ființa cea mai dragă lui, mama, uns cu grăsime de urs, animalul cel mai puternic din Făgăraș, la poalele căruia ne-am găsit noi, domnișanii, adăpost sigur și pe vecie, aici, pe malurile vijeliosului Râu Negru, devenit al Doamnei (Clara sau Marghita). Și de câte ori, mai în glumă, mai în serios, nu a fost Nicu amenințat cu moartea, mai ales de către un neam mai agresiv, un fel de „clan”, uns probabil de mic cu uleiul
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
se apropie, cu atât răzbate până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperă o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revarsă apele de undeva de sus, în hău, se lovește zgomotos de stânci și se prăvălește vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților este blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
mine iar Că-mi simt din nou câmpiile sub jar Adie-mă cu dragoste și cu răcoare Eu sunt iubita Ta, gata să-nfloare. Creatorul: 59 -În delta fermecată am s-ajung și însetat De tandră, unduioasă îmbrățișare, am să fac Vijelios să te inunde și urce-n tine dorul de suit În miraculosul, pomul vieții, veșnic înflorit Terra: 60 -M-am tulburat când s-a apropiat Planeta Venus, amenințând ca un păcat Apele toate mi-au ieșit din maluri Marea gemea a
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
în formație, solo. Este un cântăreț care are locul său în pleiada interpreților de valoare ai muzicii ușoare. Vin astăzi asupra sa, însă, nori negri și vifore reci care în loc să se domolească, fierb în văzduh, lăsându-se apoi întunecoase și vijelioase peste viața sa. Artistul nu vorbește despre aceasta, iar oricât cred că află alții, nu au de unde ști cât sunt de adevărate, ori cât bine sau rău zămislesc spusele dacă s-ar întruchipa într-o poveste scrisă, poate cu bizarerii
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]
-
Pompele de irigație au fost de mult valorificate la fier vechi iar acum mâncăm, cu voia Domnului Dumnezeului tău, ciuciu în loc de mămăliguță. Dar găsim izvoare chiar și sub vârful muntelui iar pâraie și chiar râuri curg la vale uneori prea vijelios. Cum se face că poate ajunge apa în vârf de munte? Apa este cărată. Nu cu ciurul sau canistra ci cu ajutorul soarelui. Soarele cere și ajutorul vântului creat tot de el. Tonă după tonă mii de metri cubi de apă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
ce nu știa ce-i blândețea, mila sau iubirea de mamă ce umplu copiii de groază. (...). Într-un început de primăvară, când Irinel s-a dus să dea vestea reîntoarcerii primăverii, mama vitregă goni copilașii afară pe o vreme rea, vijelioasă... (...) Bieții copilași îngenunchiară și rugară pe Dumnezeu să-i scape de chinul la care-i supuse mama vitregă.(...) Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și i-a binecuvântat prefăcându-i în două floricele albe, frumoase zicându-le: -Voi veți fi cele
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
ridice capul înspre mine, zâmbind. Era una dintre cele mai frumoase/dorite plimbări, în galopul calului, când dealurile mele dragi păreau altfel. De fapt. în galopul calului, toate deveneau ciudate, pline de un mister pe care îl sorbeam în lunecarea vijelioasă printre ele. Chiuiam amândoi de ridicam păsările în căutare de hrană, care zburau grăbite din calea noii vijelii. Veneau și câinii, unii, nu toți, după noi. Dealurile abrupte le coboram de-a curmezișul, dar unii cățelandri se dădeau de-a
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
el rămânea tăcut, nu avea glas, nici inimă , parcă. Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime, Pădurea gemea în vreme de ploaie, În locul trandafirului a apărut altul, Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo. 2. „O oră să fi fost amici”, Dar viața-i doar
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
el rămânea tăcut, nu avea glas, nici inimă , parcă. Un turist a oprit mașina, a tăiat trandafirul și duși au fost. Păstorul a murit de durere. Fluierul s-a rostogolit la vale Până când s-a pierdut în apele unui râu vijelios. Peisajul s-a întristat, munții scădeau din înălțime, Pădurea gemea în vreme de ploaie, În locul trandafirului a apărut altul, Dar păstorul cu fluierul lui nu mai erau pe acolo. 2. „O oră să fi fost amici”, Dar viața-i doar
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]