331 matches
-
statut oficial al documentelor conduce, adeseori, la o cecitate inexplicabilă mai ales la oamenii de litere. Privitor la cazul Marino, autorul se miră, îndreptățit, de ce un istoric literar de talia lui Dan C. Mihăilescu, obișnuit cu arhivele, preferă câteva metafore vindicative în locul unor verificări „la fața locului”. Din păcate, și aici, în acest domeniu fragil, unde chiar n-ar fi cazul, anécdota primează. Cele mai multe dintre dezvăluirile ultimelor două decenii și jumătate s-au limitat la astfel de colportaje ipocrit contrariate. Pro
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
a irlandezilor. Rămâne deschis, deși bine decorat, procesul metamorfozei identitare, apostrofat printr-o revelație a vieții ce capătă brusc densitate - iată și traducerea profeției misterioase din titlul cărții. Radu Paraschivescu se pricepe de minune să revigoreze dramele fulgerătoare prin infuzii vindicative, mai ales la firul ierbii... Comentarea finalei ne prezintă à la Nick Hornby un Ilie Dobre al frazelor alerte, construite însă expresiv, și încadrate de refrenul cântecului personaj ce pregătește cortina apoteotică. Fără îndoială că romanul poate deveni unul de
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
va ajunge un profesor respectat, dar până la această recunoaștere va suferi numeroase piedici și vexațiuni: să amintim numai rechemarea intempestivă de la lectoratul din Germania, fără nici o explicație și amânarea enervantă a acordării titlului de doctor în Litere, din cauza unei comisii vindicative și meschine. Deși spune și repetă în multe scrisori că îndrăgește tot mai mult cariera universitară (nu și Clujul universitar, pentru că îi mărturisește lui Ion Brad că vrea să se mute la București sau chiar la Baia Mare) gândul inițial al
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
în rândul căruia se aflau cei mai mulți foști deținuți politici. Evoluția ulterioară a evenimentelor a dovedit că teama era cu totul și cu totul nejustificată, că originea ei se afla mai curând în conștiința tulbure a călăilor decât în vreo declarație vindicativă a victimelor. Acea spaimă trăită atunci n-au putut s-o uite foștii lideri comuniști și foștii lucrători ai poliției politice. Acel Nürnberg virtual a constituit coșmarul care i-a urmărit pe parcursul a cincisprezece ani - și îi mai urmărește și
O campanie "inutilă" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12215_a_13540]
-
a nu fi antiamerican, a nu fi misogin. Potrivit lui Glucksmann, antisemitismul european a trecut de-a lungul timpului prin trei stadii ale conștiinței istorice: 1) conștiința creștină a celor care, reproșîndu-le evreilor greșeala deicidului (omorîrea lui Hristos), au preschimbat impulsul vindicativ într-un dat cultural ce s-a moștenit din generație în generație; 2) conștiința națională a celor care, privindu-i pe evrei ca pe ipostază supremă a străinului, i-au făcut răspunzători de toate primejdiile ce planau asupra integrității națiunii
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
apropia de ea, s-a închis în sine, căzând parcă în letargia pădurii adormite. Ulterior, spiritul rebel, dorința de transgresare, de a încălca regulile i-au fost sporite de afrontul adus de consortul care, dezarmat de răceala ei, se afișa vindicativ cu o femeie de condiție inferioară. Privirea și puținele cuvinte adresate la un dineu de un fascinant și enigmatic necunoscut (Treunnersperg, zis Trott) vor trezi în tânără, deschisă doar acum efuziunilor, vibrații nebănuite. La întâlnirea următoare, tot fortuită, de peste câțiva
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
iubește sedentarismul, a unui bucureștean ce-și declară pentru oraș dragosteura. Între reveniri și marginalii la miturile lui Don Juan, Narcis și barbari, Octavian Paler strecoară gânduri despre bătrânețe; ele au farmecul notațiilor lui Livius Ciocârlie, prinse în categoria autoironiei vindicative. Bătrânețea nu are nevoie de modestie, crede naratorul, iar înțelepciunea vârstei e expirată, câtă vreme seninătatea lipsește. Conferințele, trebuie spus, sunt ținute în fața moliilor - simboluri ale degradării și singurătății -, pe care naratorul le tratează cu ironie. Probabil că ele exprimă
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
al doilea caz naționalismul, inversat cu furoare prin diatriba antinațională, are un aer masochist, rimînd în realitate cu sadismul xenofob. Soluție naivă a întoarcerii pe dos a aceluiași material. Nu sînt un Ťdemolatorť fioros, un canibal axiologic - Sînteți un ins vindicativ? - Îmi amintesc o scenă de pe la sfîrșitul anilor '60, din sala cu oglinzi a Casei Scriitorilor. Cuvînta Zaharia Stancu, președintele breslei noastre, un om surprinzător stilat ținînd cont de modesta-i obîrșie și formație, cu șarmul unei autorități ce i-a
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
chip nedrept și-a schimbat atitudinea, n-am ezitat a-i strînge mîna întinsă. Cazuistica răzbunării e amplă, relevînd că acest concept ce se interferează cu justiția face cu neputință trasarea unei granițe nete, indiscutabile între pedeapsa "legală" și impulsul vindicativ, de ordin primar, cu reziduuri biologice. Napoleon și nu numai el a susținut că, iertînd un adversar, dovedești că-i ești superior. Am cunoscut și prietenii trădate - Aveți tabieturi care vi s-au accentuat cu timpul? Vă găsiți acum refugiu
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
intrat în angrenajul fatal al ambiției de a deține și ultimul cuvînt - sinteză implicită a "seriei de volume", prin trecerea comasată de la "mica enciclopedie" (605 pagini format 13/20) la "istoria cronologică" (678 pagini format 17/24). Impresia unor rime vindicative cu superproducțiile pe peliculă ale "epopeei cinematografice naționale" fiind totuși contrazisă de însușirea discretă a unor pronunțări critice față de specia în cauză. Fie și ca apendice anonim la citările ample și nominale din apologeți, în alineatul despre capul de serie
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
apă neagră" la moara istoriei. Fapt e că nu ne amintim să fi citit de curând scene atât de eficiente stilistic, performante ca forță epică, ce nu pregetă să coboare în profunzimea subliminară, la granița între vis, agonie și memorie vindicativă. Despre întâmplările iadului conjugal (Ștefan - Olimpia) sau despre viața și moartea unui "idealist periculos" ca "fratele Ilie", scrie Nicolae Stan pagini dintre cele mai bune, ca să nu mai vorbim de reușita portretelor de personaje-femei, cum ar fi misterioasa Mioara Bustea
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
fi România, rimînd cu doctrina de partid și firește opunîndu-se ,integrării" europene pe care cei numiți n-au ezitat a o pune în umbră. Atunci, mărturisește S. Damian, replica mea n-a prea avut ecou, am fost catalogat drept invidios, vindicativ, orb la valoare". Să reținem această predilectă respingere a discuției inconvenabile din partea lui Gabriel Liiceanu, cu ajutorul unor termeni umorali precum ,invidios", ,resentimentar". Dar cum se manifestă d-sa? Are sînt atitudinile d-sale caracteristice? Care e poziția față de marile valori
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
libertate a opiniei. De la un nivel în sus al sagacității spiritului, asprimea respingerii se estompează. Dar ne întrebăm cum de mai poate folosi Gabriel Liiceanu, în raport cu autorii unor texte inconvenabile d-sale, calificativele pe care le-am menționat deja, ,invidios", ,vindicativ", ,orb la valoare", fără a adopta o postură așa-zicînd delicată? Și măsurînd mai de sus situația, cum mai poate filosoful nostru ține cu seninătate ,cuvîntări în numele breslei pe care o renegase", cum mai poate oferi mai departe ,lecții de asimilare
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
concubinajului" fiicei lor. În timp, lucrurile s-au limpezit și situația s-a detensionat. Atwood este inegalabilă în descrierea păienjenișului începuturilor, atunci cînd fiecare pas înainte este îngreunat de temerea eșecului iminent. În același timp, tonul are și anumite nuanțe vindicative ale celei care în final poate plăti niște polițe, fie și prin intermediul ficțiunii. În Monopoly ni se evocă începuturile relației cu Tig, relație determinată, culmea!, de Oona, cea care a pus practic la cale legătura celor doi, favorizînd întîlniri din ce în ce mai
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
preia mesajul bătrânilor din picioare (cei de pe scaune nu zic nimic, se uită pe geamuri, mimând interesul, la muncitorii sprijiniți în lopeți) și articulează, limpede și sonor (o ajută, ce-i drept, și constituția fizică stil Monserrat Caballé) următorul discurs vindicativ: „Da’ unde s-a mai pomenit firobuz fără scaune Ce e asta, cinci-șase să stea jos și o sută în picioare Că am muncit o viață întreagă și-acuma să murim sufocați în firu’ ăsta nenorocit Toți e hoți și
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate ravagii", trăsături „eterne", imanente „unei specii cu reacții egolatre și vindicative, permanente și extrem de periculoase". O relevanță deosebită o are „pactul nescris al reciprocității": „Mircea Eliade declara fără nici o jenă: «România nu mă interesează decît dacă sunt publicat». Prima întrebare pe care mi-o punea era următoarea: Cine a mai scris
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Șun „doar o psihologie megalomană globală". Sunt scoase în relief numai și numai compromisurile marelui înaintaș, ca și cum acestea i-ar anula toate meritele. Termenii aspri abundă, învăluindu-i creația într-o nebulozitate toxică: „un agitat tenebros și plin de complexe vindicative", „momente și scene dezgustătoare", „rar, uluitor și incredibil pentru mine oportunism", conținut „respingător, ton cinic și cabotin", „cinic, oportunist, amoral și plin de lașitate". Și în plus, surprinzător: „o adevărată cultură teoretico-literară modernă estetică și filosofică nu avea", dovedind „doar
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
asculte. Deși vorbește coerent, deși pare sigur de sine, deși te asigură, din două în două cuvinte, că are dreptate, Crin Antonescu îți trezește maximum un zâmbet condescendent. Veșnic încruntat, vehement ca un copil căruia Gigel i-a luat mingea, vindicativ și cu o nedomolită poftă de harță, personajul poate fi chiar simpatic. Fără să aibă cine știe ce abilități, fără să-și demonstreze capacitatea de-a face, practic, un lucru - cât o fi el de mic, el dă impresia unui atotștiutor. Una
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
fișă a acestui personaj de manevră din volumul de care ne ocupăm: "Nicolae Moraru - născut Iuli Shafran (Iulea Șafran) - , ilegalist de origine evreu basarabean, a fost deținut vreme de zece ani la Doftana și în alte închisori. Incult, orgolios și vindicativ, a fost unul dintre aghiotanții lui Leonte Răutu după 1945. A condus sindicatul oamenilor de artă, USASZ, a făcut parte din colegiul de redacție al Scînteii, a fost redactor șef la Flacăra, Viața românească etc. Profesor de estetică la Institutul
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
Nicolae Manolescu sau Gabriel Liiceanu, Dan Petrescu sau Andrei Pleșu. O remarcă se cuvine în privința selecției operate de Vladimir Tismăneanu. Ea se ridică la înălțimea intransigenței etice a Monicăi Lovinescu, căci nici o urmă de subiectivitate, de preferință sau de dorință vindicativă nu se simte în maniera în care profesorul de politologie de la Maryland a ales textele din acest volum. Vladimir Tismăneanu arată o obiectivitate de dincolo de păreri și gusturi personale, dovadă, de pildă, textele despre cărțile lui Paul Goma și Doina
Etica intransigenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7780_a_9105]
-
de-al treilea Barthes, cel de după 1975, cînd autorul revine decisiv la tema care-l obsedează dintotdeauna: morala persoanei I singular. Acum, însă, imediat după război, într-o Europă scăpată de teribila hecatombă nazistă (dar aflată încă în plină violență vindicativă în blocul estic), Barthes crede că este de datoria lui să atragă atenția asupra imensului pericol al ideologiei politice active, care produce în deplină impunitate, isteric în Est și susurînd în Vest, forma în care urmează să așeze un „om
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
precum noii tovarăși de călătorie ai lui Odiseu, pirații din Lisias, Medes și Poliantes, care le măcelăresc pe Circe pe sirene, însîngerînd marea cu trupurile lor sfîrtecate. Firul roșu devine nelipsit în urzeala Penelopei. Odiseu însuși se lasă pradă impulsurilor vindicative în fața indiferenței și insensibilității zeilor și provoacă moartea nimfei Calipso. În noul context al neputinței, indiferenței și scepticismului general, aura mitică a eroului dispare din memoria celorlalți. Redevenit Nimeni și anihilat de o insuportabilă și penibilă durere de măsea, Odiseu
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
unei practici de poetică, ci și cea a prefacerii realului în ireal, aidoma unei răzbunări ontologice. Astfel cum un vrăjitor transformă oamenii în animale sau în obiecte, poetul transformă entitățile vieții curente în entități ale unui idealism plastic, cu caracter vindicativ: "capodopera maxima elefant cît un șoricel maimuță cît o pisică gîndac de colorado cît vaporul titanic înainte de scufundare zimbru cu opt picioare pe cale de dispariție batista în care și-a suflat mucii lautreamont la douăzeci de ani scaunul de ceară
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
acest demers dacă avem în vedere că lucrarea lui Lucian Boia se oprește, printre altele, la cel puțin trei teme ce-au ocupat (sau mai ocupă încă) spațiul public autohton: statul-națiune, Europa unită și identitatea comunism-nazism. Iar contrastul între pasiunile vindicative ale apărătorilor autohtoni ai eternității națiunii române și tonul neutru și motivat al istoricului susținând inventarea națiunii și a unității europene ce vine să-i ia locul nu poate naște decât ironie. Acestea nu sunt însă decât unele dintre temele
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
că ideile sunt întotdeauna rostite de un om. De aici și reținerea de a da scrisului său tenta beligerantă a unor polemici propriu-zise. Reținerea aceasta, cum însuși autorul o mărturisește, provine din convingerea că presa polemică, fie cea resentimentară și vindicativă, fie cea militantă și agresivă, ține de acea presă de estradă pe care Ion Dur o repudiază cu atîta hotărîre în paginile volumului. "Presa de estradă", folosind chiar o expresie a lui Noica, e presa lăutărismului diletant, presa culturii preschimbate
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]