474 matches
-
acele zile de mai, în care am străbătut Parisul în lung și-n lat, câțiva km zilnic pe ploaie și vânt, sub gheața temperaturilor nordice. Niciodată, în cele patru vizite, nu am văzut Parisul sub asaltul apei curgătoare din norii vineții, turiști sau localnici cu umbrelele întoarse pe dos de vântul năprasnic, cu temperatura sub 10*C. La București erau 30* C. Și mi-am zis atunci: tot mai bine-i în „Micul Paris”. Patru ore de calm S-a întâmplat
ELISABETA IOSIF PARIS PENTRU SASE ZILE, PARIS PENTRU TOTDEAUNA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346220_a_347549]
-
dispare cu timpul, dar urma lui rămâne în cuvântul măiestrit în versuri... Priveliști pastelate, imagini poetice sensibile și foarte sugestive se regăsesc în cele patru tablouri de toamnă pe care pana autorului le modelează după cum sufletul îi dictează: “Pe cerul vinețiu, cu vânt / care aleargă norii-n cale / plutesc și îngeri fulgurii, / cu-aripi desprinse din petale. Plouă mărunt și ceața-i plină / de-nchipuiri de vise mute / peste pământ, norii scatii / rămân adesea în loc s-asculte: S-asculte tânguirea florii
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
TACE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016. Înaintea propriei căutări am senzația că văd adevărul pretutindeni, am nevoie să cred asta, în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnă pictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsări ce-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea. Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă, mă gîndesc la tine: te gîndesc. Citește mai mult Înaintea propriei căutăriam senzația că văd adevărul pretutindeni,am nevoie să cred asta,în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnăpictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsărice-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea.Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastrăși visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orbcu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodatăpinii, cîmpiile de toamnă
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE PAȘTE Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1563 din 12 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ajun de Paște, în trecutu-ți de privesc vedenia durerii o zăresc. Subțire pânză vineție drapată peste părul nins și vânătă durere-n suflet: pe cruce-atârnă trupu-ntins. Știa că va fi mama Celui Ce pentru toți va suferi. Așa I s-a prezis din Ceruri Că fiul Ei, fiu al durerii, din trup firav de
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
simplă și nu știu ce fac!” Apoi când sufletul Și-a dat și Tatăl cerul a întunecat nori grei pământul au cuprins. De supărare l-ar fi vrut aprins ca să-l curețe de păcat... Dar plânsul mamei s-auzea înnăbușit în pânza vineție, îngenuncheată-n disperarea-i se ruga, cerând iertare pentru tot ce-a fost și pentru tot ce El va vrea să fie. A hotărât atuncea Tatăl, pe Fiul Său ce-au răstignit să Îl învie; s-amâne pentru-o altă
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru. Referință Bibliografică: Plouă albastru / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
de apă mărită, / izbindu-mă de brownienele priveliști, / într-o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari, întunecate, reci molecule... // [...] // Aș vrea să fugim în Hiperboreea / și să te nasc viu, / urlând, alergând, zdrobită de zimții / cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub cer vinețiu. / [...] // Hiperboreea, zonă mortală / a maimarilor minții, / loc al nașterilor de copii de piatră, / din care sculptați sunt doar sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari, întunecate, reci molecule... // [...] // Aș vrea să fugim în Hiperboreea / și să te nasc viu, / urlând, alergând, zdrobită de zimții / cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub cer vinețiu. / [...] // Hiperboreea, zonă mortală / a maimarilor minții, / loc al nașterilor de copii de piatră, / din care sculptați sunt doar sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește / un mult mai aprig ideal. («Elegia a opta, hiperboreeana
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
la destinație. Numai că nu a mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză cu piciorul în ghips și bazinul încorsetat în feși. Nu i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
-n zborul Păsărilor migratoare Rătăcite cum mi-e dorul Viu, în zbor, după ce moare... Încă-i toamnă, toamna-n goluri Între pruturi și siberii Când se rupe ceru-n stoluri De cocori plecând în serii... Încă-i toamnă, toamna varsă Vineție și lividă Ploaia încontinuu stoarsă Din materia lichidă. Încă-i toamnă, toamna-n mine Ca pe-o frunză mă condamnă La sfârșitul care ține Cât o nesfârșită toamnă... Referință Bibliografică: Încă-i toamnă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNCĂ-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347194_a_348523]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ferestrele se loveau cu furie, cadențat, scrâșnind a moarte...cerul vinețiu, parcă nu-și mai găsea locul , alergând în cele patru vânturi, scârțâind, văitându-se, luând foc, trăsnind ...într-un colț de cer parcă, o stea își găsise un dram de albastru și încerca să-l țină senin, licărind timid ca
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi!... Ați uneltit mereu împotriva lui! Mi-a scris nu o dată ce ați fost în stare să-i faceți. Ti-că-lo-și-lor!... Căci vă avea la
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
a făcut-o oare?, gândesc fulger. Dacă-l prind, îi iau capul, continui. Nevastă-mea a continuat seria de jigniri, dar eu aproape că nu o mai auzeam. Mi s-a părut că orizontul roz al vieții mele tinde către vinețiu, așa că a trebuit să reacționez cumva, să încerc să împiedic ceea ce gândeam că va urma. - Stai, să-ți explic. Nu e ceea ce crezi!, îi spun involuntar și imediat îmi dau seama că asta e cea mai cretină replică văzută vreodată
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie în noaptea uterină xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Referință Bibliografică: Apocalipsa
APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS de SORIN OLARIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359424_a_360753]
-
mai observe cineva. Sau măcar fără ca să mai deranjeze pe nimeni. N-am găsit răspunsuri în văzduhul clocotind a ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de puf ai vrejurilor de hamei. Nu erau decât întrebări și capcane nevăzute, ca acelea decupate în bobocii dezlănțuiți ai florilor de gură leului. Astăzi
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
dovleacul pe care mai rămăseseră câteva fire de păr avea o crestătură de-a curmezișul, semnul unei operații la scalp, care se datora cine știe cărui accident. De asemenea am observat că la urechea dreaptă avea o vânătaie foarte mare de culoare vineție, pe care o tot atingea cu degetele, un reflex supărătoar, după umila mea părere, pe care-l căpătase în timp. Când a pus ochii pe Vania cel cu fața îmbujorată și nasul de ardei murat, vulpe unsă cu toate alifiile
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
antologii de epigramă românească. Poet, publicist și epigramist. Membru al Uniunii Epigramiștilor ... XXIII. APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
fișier din biroul de criminalistică, se urcă până în gâtul călătorilor, le stau în gât și riscă să sară de acolo la primul hop; se sugrumă între ele pe rând, ca într-un circ al foamei de cuvinte; cu ochii lor vineții privesc trotuarele mai pedepsite și mai neglijate ca ele! Se pare că nu e chiar așa de rău să fii cuvânt! Poți cocheta cu o aripă de înger și atunci să te ții: privești lumea, de sus, nu de alta
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
de fildeș, cu sînii plini de liniști telurice, mai căsătoream lăcuste cu vîntul, mai adormeam cu capul pe șolduri de libelule. Parcă îi văd... Apăreau pe drumul prăfos al colinei, la braț, domnul Dobrescu purta o redingotă lungă și ponosită, vineție, părul îi albise, curgea în plete pe umeri, madame Clemance ‒ corpolentă, în rochia ei cu motive mari, japoneze și cu veșnicul evantai, de care nu se despărțea niciodată. Îmi păreau că plutesc, își mișcau picioarele încet, ochii le deveniseră verzi
SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340469_a_341798]
-
erau, doar un subiect de făcut mișto cu gorobeții, Verdunel se duse foarte degajat lângă fiara de pe scaun și spuse vesel: sărn’a tanti, deși numai tanti nu părea morsa aceea cu față ciupită de vărsat și cu niște fălci vineții, de măcelar. La auzul vorbelor de neînțeles pentru ea, contesa se ridică în picioare și îi dărui bietului Costel o sfântă de palmă atât de meseriașă încât acesta crezu că l-a lovit asteroidul și se precipită într-un fel
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Mânuța vineție, nu mai mare decât o monedă de 50 de bani, pare că îi tresare ușor, în somn. Respiră cu ajutorul aparatelor. 22 de săptămâni și 450 de grame. Atât a avut la naștere. Numele ei este Ema și este cel mai
Ema s-a născut la 22 de săptămâni. Cum poți ajuta și tu cu un sms ca în Spitalul Constanța să nu mai moară anual de trei ori mai mulți nou-născuți decât în UE () [Corola-blog/BlogPost/338903_a_340232]
-
află „vecinul” ei, Eduard. „Sunt băiețel”, scrie pe un bilet bleu, pe perete. S-a născut la 34 de săptămâni. Are deja o lună, dar încă nu respiră singur. Două tuburi subțiri îi ies din gura întredeschisă. Fruntea îi este vineție, în comparație cu restul feței. Lângă el, o altă fetiță, născută tot înainte de termen. Nu este conectată la aparate. Are doar o păturică, trasă până spre gât. A fost diagnosticată cu sindrom Down. Plus insuficiență cardiacă. Mortalitatea infantilă în Constanța, de 3
Ema s-a născut la 22 de săptămâni. Cum poți ajuta și tu cu un sms ca în Spitalul Constanța să nu mai moară anual de trei ori mai mulți nou-născuți decât în UE () [Corola-blog/BlogPost/338903_a_340232]
-
mâncare mulgând vaca, frecând la rufe sau așternuturi de pe jos boielile chipului, i-au dat culoare pumnul de gânduri primit de la bărbatul întors acasă, obosit poate și pilit... veritabila mascara, ține câteva zile e multicoloră roșiatică la început mai apoi vinețiu lila sfârșind într-o paloare gălbuie . odată cu trecerea timpului totul se uită rămâne doar amintirea colierului autohton . 23 05 2016 - foto - internet Referință Bibliografică: colier / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi
COLIER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340117_a_341446]