221 matches
-
vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse și m-a salutat: — Guten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iosif din ochi. Și mama a pierdut un copil, care a ieșit în lume mult prea devreme. Femeile și-au întors capul de la fetița minusculă și nenorocită, dar eu am văzut doar frumusețea ei perfectă. Pleoapele ei era vrâstate cu vinișoare ca niște aripi de fluture, degețelele de la picioare erau ca niște petale de floare. Am ținut-o în brațe pe sora mea. Nu i s-a dat nume, n-a deschis niciodată ochii. A murit în brațele mele. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viața, mulțumindu-se cu pâine și apă; și dintr-odată să mă trezesc eu față în față cu o asemenea șansă grandioasă! Așa ceva poate face fericit un om, dar poate și să-l descumpănească, să-l sperie. Marmura, cu rare vinișoare albastre prin ea, nu părea nici greu de lucrat. Priveam uimit, tulburat, vrăjit, și a trebuit să-mi aduc aminte de ce mă aflam acolo ca să-mi revin, să-mi spun că n-avea rost să-mi fac prea multe scrupule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a pământului. Bătrânii țineau minte de la bunicii lor care și ei ar fi auzit de la bunici, că odinioară muntele aruncase câteva zile și nopți în șir stâlpi de fum și vărsase mâzgă aprinsă și vâlvătăi, și că piatra galbenă cu vinișoare roșii, pe care acuma robii o tăiau pentru a clădi case de scribi, slujbași regești sau negustori, n-ar fi altceva decât anume mâzga aceea, între timp întărită. La poalele acestui Munte de Foc creșteau niște arbori minunați, ca și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe, aiurea, dincolo de nori... ”e-o rază de iubire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
e timpul ei, doar al ei, singură, cu excepția dinozaurului Barney stingher pe care nu l-a observat, care Își ițește deodată capul dintre genunchii ei, cu un rânjet de criminal În serie. Cada e foarte veche, cu porțelanul străbătut de vinișoare gri-albastre. N-am mai avut bani după ce am făcut bucătăria, așa că gradul de jeg crește pe măsură ce urci: cu cât urci mai sus, cu atât standardul descrește. Bucătărie Terence Conran, cameră de zi Ikea, baie Igrasie Bau Bau. Dar fără lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
meu asupra oamenilor, și nu un nume propriu. O forță a naturii nestăvilită, dar irezistibilă. Mă uit la el acum și Încerc să-l văd cum Îl văd ceilalți: fața În formă de inimă umflată, nasul și obrajii străbătuți de vinișoare roșii ca delta unui râu de rugină. Gene lungi care tivesc ceea ce mama afirma că ar fi fost cei mai superbi ochi albaștri care s-au văzut vreodată: ochiuri de apă indigo În care s-au Înecat tot acel farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet limpede. Pungașii îl priviră mai bine. Nu era nici tânăr, nici bătrân. Părea nedormit. Sub ochi avea două pungi vinete de grăsime. Sub pielița lor subțire se zbătea sângele în niște vinișoare albastre. Vorbi târziu, cu gura pe jumătate: - Ia zi, mă, unul din voi, care știe ce-i cu caii ălora? Paraschiv își mușcă limba. Trase cu coada ochiului la Gheorghe. Acesta se îngălbenise de tot. - Care cai, dom' comisar, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi doream, nu i-aș fi lovit, doar i-aș fi supt și mângâiat cu duioșie. Că te uitai în ochii mei și nu știu ce vedeai, însă ne iubeam pur și simplu și pur și simplu îți adoram sânii încrustați cu vinișoare bleu și trei alunițe în trifoi. Cât de măreți erau, ce frumoși arătau și cât lapte curgea din ei! În toamna aceea tropicală acest scenariu îl repetam zilnic, de multe ori. Eu te urmăream cuminte dar nerăbdător, îți mistuiam privirea
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
boltă din preajma Kaabei, apa binecuvântată de la Zam-Zam. Apoi, băgând de seamă că ușa Kaabei tocmai fusese deschisă de către vreun oaspete de soi, m-am grăbit să intru, cât să rostesc o rugăciune. Era podită cu lespezi din marmură albă cu vinișoare roșii și albastre, iar pereții erau acoperiți, pe toată lungimea lor, cu draperii din mătase neagră. A doua zi, m-am întors în aceleași locuri și am repetat cu fervoare aceleași ritualuri, așezându-mă apoi, pentru câteva ceasuri bune, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care tata Îl ținea În sertarul de sus, din dreapta, al biroului. Cunoșteam acel pistol la fel de bine ca pe toate celelalte obiecte aflate mai la vedere În camera lui de studiu; les objects d’art din cristal sau piatră cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
foarte rock‘n’roll, deasupra căruia se afla un colaj Alb de Tom Sachs 1. Pardoseala era din marmură de un alb imaculat, și, În caz că nu știți prea multe despre snobismul legat de marmură, cea de un alb simplu, fără vinișoare de altă culoare, este mult mai scumpă decât cea cu vinișoare. Asta e ceva foarte la modă, să plătești mai mult pentru mai puțin - sau, și mai bine, să plătești mult mai mult pentru mult mai puțin. —Iată-l, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de Tom Sachs 1. Pardoseala era din marmură de un alb imaculat, și, În caz că nu știți prea multe despre snobismul legat de marmură, cea de un alb simplu, fără vinișoare de altă culoare, este mult mai scumpă decât cea cu vinișoare. Asta e ceva foarte la modă, să plătești mai mult pentru mai puțin - sau, și mai bine, să plătești mult mai mult pentru mult mai puțin. —Iată-l, zise Lauren, arătând către o femeie cocoțată pe marginea unuia dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
focul curgându-i prin vine. Bagă-l în gură și gustă carnea cu care Domnul a găsit de cuviință să mă înzestreze... Am făcut cum a vrut el, unchiule Nat. Am închis ochii și am băgat coceanul ăla plin de vinișoare în gură și, puțin câte puțin, l-am înghițit pe tot. A fost oribil. Nasul mi se freca de vintrea lui împuțită și bietul meu stomac se zvârcolea tot pe dinăuntru, dar știam ce fac și mă bucuram. Tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai fi și asta? Nisip în ochi și falcă umflată. Mi-ar fi plăcut să studiez medicina. Cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răscruce, nu poate alege decât un singur drum, sau întocmai așa cum sluga nu poate servi singură la doi stăpâni deodată. Așadar, din lupta dintre ceea ce dorea el și ceea ce dorea religia de la el, se trăgeau la Eugen toate rădăcinile și vinișoarele, ce urcau tot acest clocot de idei și i-l treceau prin sita fină a rațiunii, vărsându-i-l apoi în suflet și formând în el acea aprigă furtună, pe care o simți în permanență cum te roade și te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și parcă le părăsește la întâm plare. Un fel de tehnică, până la urmă, a provocării, a smulgerii din latență. Greșit numită halucinogenă. Familiară, demult, pictorilor chinezi. Care țineau să creeze exact și himeric, în același timp. Pentru a surprinde imperceptibilul. — Vinișoarele unei mese de marmoră au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de cafea. De petele de cerneală, de asemeni. Conjurau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți, da, vii, negri, adânci, mobili, lucioși, pândind, înregistrând, cântărind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat de convulsii, rușinat. Femeia văzu, prin fereastră, lumina tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate, nu-și dădea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fragilă, transparentă, aproape fără viață, era Întoarsă Într-o parte și se odihnea pe braț. Ținea ochii Închiși și pleoapele, avînd aceeași delicatețe, Îi erau vinete de oboseală și atît de subțiri, Încît i se vedea clar rețeaua fină de vinișoare. Cealaltă femeie se apropie Încet de pat, se așeză lîngă ea și Începu să-i vorbească cu glas Încet și blînd. Peste o clipă, fata Își Întoarse capul spre femeie, deschise ochii și-i zîmbi ca o ființă care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de diverse specii, organizată în șapte cercuri concentrice. În primul cerc, trandafiri cu șaizeci de foi, din specia menționată de Herodot, care era preferata regelui Midas. În al doilea, trandafiri pitici, cu florile aurii, din ce în ce mai închise spre centru și cu vinișoare de culoarea sângelui. În al treilea, trandafiri sălbatici, cu miros puternic și cu florile ca purpura imperială. În al patrulea, trandafiri de Damasc, în al cincilea, trandafiri de China, care înfloresc toată vara și rezistă până toamna târziu, în al
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]