2,160 matches
-
se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de prin parcuri în verde crud. Se trezi năuc și, ridicând receptorul, se trosni cu el în cap. În loc de doritul „alo“ ce se voia dacă nu vioi, măcar decent, Gigi Pătrunjel scoase, din adâncul gâtului, un soi de hârșâit metalic, ca cel pe care îl fac trenurile când se frânează din viteză mare. „Alo“, mai făcu el o încercare ceva mai apropiată de ceea ce se presupune a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de carne. Și, chiar dacă asta presupunea o coadă ceva mai lungă la intrare și mai belicoasă decât de obicei, el știa undeva în adâncul sufletului că una dintre acele bucățele va nimeri la el în burtă. Așa că porni cu pas vioi, în ciuda artritei care nu-i mai dădea pace de câțiva ani și cu sentimentul că este sărbătoare. Privirea lui hămesită și cu pupilele mărite nu se mai sătura să alunece peste cazanul cenușiu și încins. Mâna grăsuță a unui bucătar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
moment metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă peste știința sa. Este atât de sublimă filosofia că numai în parabole se poate încarna. O să vi-l aduc dumitale, don Fulgencio... Nu, nu, în niciun caz exclamă vioi filosoful, care nu are copii nu, eu nu trebuie să-l văd, nici să mă vadă până ce nu sosește ora. Este convenabil să fie o mână, deși umană, ocultă și invizibilă, în sensul său; ne înțelegem noi doi, și când
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
atenția: unul era foarte bătrân, cu o barbă alba ca neaua și cu straie lungi de un alb strălucitor.Avea privirea blândă și pătrunzătoare, mersul lin și se sprijinea Într-un toiag. Celălalt, mai tânăr, avea barba deasa și ochii vioi, blânzi și ducea o desagă.Era Dumnezeu și Sf.Petru. După ce și-au dat binețe, Dumnezeu l-a Întrebat pe negustor dacă nu vrea să meargă Împreună spre cetate și negustorul primi bucuros, căci Înțelese ca aceștia nu erau drumeți
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. Comunismul și postcomunismul în pictura românească (II) (o panoramă succintă) Dacă observația că o generație creatoare acoperă cam treizeci de ani, atunci o radiografie a picturii românești în
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare și la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit și face pași mărunței, dar umblă fără teamă și ochii-i sunt vioi. Îl iau de brațul drept fără să mă fi observat și când întoarce capul îi cer să nu plângă. - Să plâng, zice. Ce-s prost? Ia spune, tu ai mâncat ceva astăzi?" Aflând că fiul său s-a convertit în
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "Închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân, vioi, orbește treptat, - vorbăreț: întâi, mai vedeam doar soarele; pe urmă, luceafărul, luna, pe urmă câteva stele și la urmă de tot, lămpile, cu asta mai rămăsesem, și pe urmă crezusem că rămâi cu ele, - dar nu, s-au dus și
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
destin: era un adevăr esențial. Așa că am rămas nedespărțiți din acel moment... Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui mi s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
pericolul, de multe ori iminent, al pateticului în exces. Trebuie menționat încă de la început că partea forte a romanul este dată de amprenta stilistică inconfundabilă a autoarei, dinamica, energia expresivă pierzându-se la orice încercare de rezumare. O voce narativă vioaie, ce empatizează permanent cu personajele și care se strecoară cu dibăcie în lumea evocată, ne transportă în Bucureștiul începutului de secol XIX, un București al imitațiilor și al mahalalei, ce se zbate între Orient și Occident, populat de "o lume
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
a durat (domnia)... trei săptămâni. Și demonul... demonul responsabil cu registrele cronologice ale ipotezelor, ale arhivelor fantastice sau numai logice ale ipotezelor, întrucât infernul se joacă în glumă cu noi, deciziile serioase aparținând lui Dumnezeu; ...ei bine, acest drac foarte vioi și pus pe cele mai aiuritoare presupuneri îmi suflă la ureche: măi frate-miu, acu, în nouă zeci și nouă, să-l fi avut voi pe Dumitrică ăsta Cantemir șef... Intelectualii prezintă această atracție. Și risc în același timp. Dacă
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
isteața Portocală, poreclită astfel pentru faptul că mereu mânca felii de portocală, chipsuri sau semințe, în ciuda faptului că era zveltă și rapidă ca o felină, cu ochii ageri sclipind ascuns, șmecher, și inventa replici directe, fără să stea pe gânduri, vioaie ca intensitatea culorii portocalelor... curajul, ideile și îndrăzneala ei erau bune pentru expediție, și am decis că neapărat aveam să o includ în echipă. Îmi trebuia și cineva inventiv ca ea, cu inițiativă și ascuțime a minții... Portocala a acceptat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
dacă îi găsim cuibul și cum ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ce trăiește în munții Ala Tau și oi Merinos precoce din regiunea Alma Ata. Prin încrucișarea hibrizilor obținuți până la generația a treia s-a format o nouă rasă denumită Arharomerinos de Kazahstan care este mai robustă, rezistentă, cu un temperament vioi ce valorifică foarte bine pășunile montane situate pe terenuri accidentate și abrupte. În Australia, primele oi Merinos au fost aduse la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Sub directa influență a condițiilor existente în această zonă, nucleul introdus inițial s-a
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
mare de generații în sine, prezintă un genotip și un fenotip distinct în cadrul varietății albe a rasei precizate. Oile mame utilizate au fost selectate riguros, fiind reținute doar cele care prezentau o dezvoltare corporală bună, un tip morfofuncțional caracteristic, temperament vioi și o rezistență organică deosebită. De asemenea, s-a ținut cont și de cantitatea de lână recoltată după tuns, de lungimea și structura șuvițelor, precum și de extinderea lânii, desimea fibrelor, finețea și ondulațiile acestora. Merinosul transilvănean a reprezentat al doilea
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
mai cresc în Republica Moldova, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, Turcia, Ucraina și în număr mai redus în Ungaria, Cehia și Slovacia. Însușiri morfologice După exeriorul său, țurcana este de tip dolicomorf, cu caractere și însușiri specifice raselor tardive. Este o rasă sprintenă, vioaie și cu talia intermediară celorlate tipuri productive. Greutatea corporală are o evoluție fluctuantă, fiind influențată îndeosebi de tipul de fătare și de condițiile de creștere asigurate tineretului ovin. Capul la țurcană este alungit și îngust, cu profilul drept la femele
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
îi înconjoară. Mai curînd poți spune că de la Mihai Șora nu te poți aștepta la nimic rău. Apoi, longevitatea lui ține de stofă și de antrenament. Anul trecut, cînd a primit marele premiu al revistei România literară, s-a îndreptat vioi spre microfon, cu pași largi și sprinteni, plini de vigoare, sub privirile curioase ale unui public care nu-și putea explica cum un om de vîrsta lui poate să se miște atît de energic pe treptele podiumului. Dacă unul din
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
și textuale, pentru a le reverifica savoarea. În Cameră, în loc de abstracte controverse "ideale", plicticoase, pe teme de interes național, politicienii recurg la mijloace contondente: "o palmă sau un pumn bine aplicate, trebuie că au o rezonanță de realitate, un aer vioi, cert, incontestabil. O palmă pe obrazul unui ideolog torturat de viziuni interioare cred că sună ca o ploaie de primăvară pe un asfalt ars de soare (...), mărește vitalitatea Parlamentului (...), seamănă cu niște figuri de gimnastică suedeză: ele accelerează circulația sângelui
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment.
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
pantalonii"; descriind asaltul noii mode vestimentare, arată că, în comparație cu costumul oriental, hainele "nemțești" au efecte multiple și chiar contradictorii: stîrnesc rîsul, creează confuzie, egalizînd pe boier și pe slujitor, lasă să pătrundă mai ușor căldura și lumina, permit mișcări mai vioaie, dar impun, în același timp, o anume rigiditate a corpului și a spiritului. Pe de o parte, noile haine sînt cheia mobilității moderne: "șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul, de aceia rămăsărăm în urma civilizației; am trîntit tot
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
fond, există viață și dincolo de televizor. Am putea: aruncând un ochi afară, aplecând urechea la idei proaspete și oneste, ignorându-i pur și simplu pe toți ceilalți. La Voiculescu și Patriciu balta s-a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
gândesc bine, aș avea eu ceva potrivit... Atunci dă-i drumul! l-a îndemnat Pâcu. S-o luăm pe scurtătură, dar mai adă udătură, bade Costache - a versificat Vasile Hliboceanu. La auzul acestor cuvinte, cei din jurul mesei au devenit mai vioi parcă...Vasile Hliboceanu i-a cuprins dintr-o privire și a pornit a vorbi: La mine în sat, oamenii îs cuminți și trăiesc în frica lui Dumnezeu. S-o întâmplat, însă - așa cum se pomenește și prin alte locuri - să mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a semn rău. Cum ne uitam cu ochii holbați la fiare, am simțit că mă apucă cineva de mână. M-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
măciucă la un car de oale. Da’ ce vorbesc eu degeaba? Tie pe-o ureche îți intră și pe cealaltă îți iese. Așa că mai bine tac. Să nu taci, Pâcule, că nici boii nu mai trag. Si ei calcă mai vioi parcă când îți aud gura. Cât despre visul acela al tău, lasă-l pe diseară, că doar n-o intrat zilele-n sac. Atunci ai să-ți uzi și tu gâtlejul pe cinste. Ia uite ce pățesc eu dacă nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]