619 matches
-
să lăcrimeze în același timp. „Multe am vorbit în acea zi cu Dumitru Sinu despre locurile sale natale, despre Sebeșul de Sus din Mărginime, despre oamenii lui și despre spiritul lor, dar n-am văzut nicicând mai multă bucurie și vioiciune în ochii lui ca atunci când mi-a povestit despre obiceiurile pe care nu le uitase, despre tradițiile ce s-au păstrat până astăzi și despre portul popular al sebeșenilor.” „Mă întâlnesc cu toate amintirile sale și le retrăimîmpreună...” spune autorul
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
multe întrebări. Numai să fie în tură. Apoi, mănânc acolo...". La restaurant, surpriză mare. Nea Vasile, șeful de sală, era patron. Separeul la care era obișnuit cu Mariana, era deservit de o doamnă între două vârste, amabilă, zâmbitoare, cu mare vioiciune în mișcări. Nu a cunoscut-o pe Mariana Iordache. Era de foarte puțin timp angajată. Dar l-a întrebat pe patron și acesta a venit personal să-l salute pe Fănel. - Vă salut cu respect, domnule! Tot ce consumați azi
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
pe o parte și pe alta, a mângâiat-o cu duioșie și a strâns-o ușor la piept. - Ce faci cu ea, fată, că sunt destule și o să fie cu duiumul în curând, uite! Și Gabi s-a aplecat cu vioiciune pentru a culege câteva frunze din apropiere, pe care le-a aruncat peste umerii Ancăi, râzând molipsitor. - Știi, când eram prieteni, prima floare oferită de Fănel a fost...o frunză! Mare, uriașă, galbenă, frumoasă... - Mda, înțeleg. Dar nu pricep ce
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
aparținut cândva Ordinului Cavalerilor Teutoni, ori măicuțelor cisterciene. Și în jocul de umbre și lumini filtrate prin vitraliile mai înguste că trupul unui copil, totul este învăluit în mister și taine care se cer descifrate. Acțiunea este antrenantă, plină de vioiciune, dinamica și cu iz de policier, iar cititorul este prins în mrejele poveștii. Încărcătură de energii existente aici face parcă aerul să vibreze. Și dintre toate obiectele, Mărțina este interesată de un anume codex misterios care “este un înscris pe
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
las în voia destinului. Altă soluție nu am, deocamdată”. Afară era plăcut. Se apropia soarele de asfințit și aerul cu miresme primăvăratice l‑a mai înviorat puțin. A inspirat adânc, a zâmbit privind în sus și s‑a îndreptat cu vioiciune către prima stație de autobuz...
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > SCRISOARE ADRESATĂ ROMÂNILOR INTELIGENȚI (DIN ȚARĂ ȘI DIASPORA) Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1714 din 10 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mizerabilă recunoștința românilor față de binefacerile conducătorilor politici. Aceste minunate personaje votate cu drag și vioiciune de noi, cu nobilă și adâncă prețuire, prin zbaterile lor zilnice, dar ce spun eu zilnice, în mod sigur și nocturne, sunt pe cale să ne ducă pe cele mai înalte culmi de regres economic, social, tehnic, cultural, poli-infracțional, în mizerabil
SCRISOARE ADRESATĂ ROMÂNILOR INTELIGENŢI (DIN ŢARĂ ŞI DIASPORA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369041_a_370370]
-
I-am văzut sânii micuți cum încercau să năvălească peste bluzița subțire, gata să scape din strânsoare, și obrajii înroșindu-se de efort în acea poziție incomodă de trecere. Am trecut cu privirea peste trupu-i mlădios ce se îndrepta cu vioiciune și i-am tras băsmăluța aninată de o crenguță, după care am făcut întrecere de fugă până la Pietrosul, care ne aștepta blând, cu crengile de pe poale încărcate de rod și aplecate de greutatea acestuia până la pământ. Ne-am tras sufletul
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
dar nu garanta acest lucru, la un metru șaizeci și cinci, șaizeci și opt înălțime, subțirică de ziceai că ține tot timpul postul Paștelui și se înfruptă numai cu salate și crudități, însă elegant îmbrăcată, cu ochii căprui, în care licărea multă vioiciune. - Sărut mâna doamnă, scuzați-mă, sunt profesorul Sebastian Condurache de la liceul „X” și am înscris și eu două eleve ale mele pentru testul claselor a XII - a. - Cum se numesc elevele? - Orru Ramona și Cristescu Angela. - Stați să verific. Profesoara
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
autoare de proză memorialistică și de proză scurtă. Acum ne surprinde cu prima ei proză de ficțiune de o mai mare întindere, romanul „Dragoste târzie”. De la primele pagini ale cărții prozatoarea ne face să simțim pasiunea ei de a povesti, vioiciunea cu care își îndreaptă atenția către detaliile limbajului comunicării, ale comportamentului gestual și verbal. Narațiunea are un fel de oralitate care îi dă un ritm alert și o anume franchețe, ba chiar, pe alocuri, o anume grație tinerească. Poate că
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
o fază lirică în care toate barierele și limitele obișnuite dispar pentru a face loc unei beții interioare dintre cele mai fecunde”. Multe sunt obsesiile lui Cioran în această carte! Mă voi opri doar la câteva dintre ele. Sinceritatea gândurilor, vioiciunea lor, scepticismul ce-l macină alcătuiesc nuanța de bază a scrierilor sale: el în raport cu lumea, inexistența vreunui sens al lumii: „Faptul că exist eu dovedește că lumea nu are nici un sens”. Și s-a dovedit contrariul! Îl preocupă gândul agoniei
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
fermecă. Numai vorbeau acum, uitaseră pentru moment acele discuții răutăcioase și suspicioase, la adresa balaurilor-îngeri. Oamenii și animalele se ridicaseră în picioare, păsărelele care veniseră înapoi din înaltul cerului începuseră să cânte iar de pe crengile noduroase ale copacilor. Lalelele își recăpătară vioiciunea și culoarea, zambilele aromate aveau o strălucire aparte și totul era luminat de razele soarelui strălucitor. Ajungând pe pământul Țării Lalelelor, pasărea care îi vrăjise cu apariția sa, își strânse aripile în jurul trupului și îi privi pe toți, fără să
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
DE VIAȚĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cronică de RAVECA VLAȘIN Titina Nica Țene - Mărturisiri de viață Scrierile poetei și prozatoarei Titina Nica Țene cuceresc și captivează cititorul prin vioiciune, sinceritate, simplitate și conciziunea frazei. În volumul autobiografic de memorii Drumul spre suflet, autoarea abordează un stil direct, uneori învăluit într-o ușoară undă de umor, alteori însoțit de nostalgia efemerității vieții și a inevitabilei treceri prin această lume. Tenacitatea
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
împrumutând ceva din forța unor imagini filmate, care încep să se miște sub „ochii minții” noastre, prin mijlocirea puterii de imaginație. Fără un efort special te vezi acaparat de firul întâmplărilor surprinse în narațiune, recunoscându-le realismul în împrejurările date. Vioiciunea prin care își construiește Titina frazele, îți dă impresia că nimic nu va putea ascunde sau trece sub tăcere. Asemenea unei ape limpezi care cuprinde în oglinzile ei cerul și tot ce se poate surprinde pe luciul ei, din spațiul
TITINA NICA ŢENE- MĂRTURISIRI DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353676_a_355005]
-
ace? Obiceiuri, tradiții și...neuitare! Multe am vorbit în acea zi cu Dumitru Sinu despre locurile sale natale, despre Sebeșul de Sus din Mărginime, despre oamenii lui și despre spiritul lor, dar n-am văzut nicicând mai multă bucurie și vioiciune în ochii lui ca atunci când mi-a povestit despre obiceiurile pe care nu le uitase, despre tradițiile ce s-au păstrat pănă astăzi și despre portul popular al sebeșenilor. Multe vorbe înțelepte care susțineau obiceiurile locurilor îmi spunea Dumitru Sinu
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
băieți ai lor. Orășel cochet, cu clădiri construite într-un stil arhitectural deosebit, aparținând începutului de secol XX, cu străduțe pietruite și curate și cu un aer de burg elvețian, asezonat din plin cu finețea și lirismul parfumului franțuzesc și vioiciunea specifică italienilor din vecinătate, orășelul din Alpi a fost cât se poate de primitor cu Dumitru Sinu și familia lui. Încă de la sosirea în Saint Gervais, norocul îi surâde lui nea Mitică: prima persoană cu care intră în contact este
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
Ionescu aflat sub influența lui Constantin Rădulescu-Motru S-a spus despre cursurile sale că erau "regizate" și că ele constituiau un "spectacol". Poate. Numai că recitite, reduse la stadiul de text, rupte de fascinanta personalitate a vorbitorului, ele își păstrează vioiciunea spirituală. Este adevărat că ceea ce îl definește pe Nae Ionescu cu adevărat este stilul socratic, ca ipoteză a oralității, fiind precedat de Titu Maiorescu și continuat de Constantin Noica și Petre Țuțea. Concepând filosofia ca filosofare, spre a dobândi un
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile aduse de ospătari. Meniu a fost deosebit ales, compunându-se în afara platoului rece, numai din vânat, friptură de fazan înăbușit, rață sălbatică în sos caramel, pulpă de căprioară la tavă, stropită la început cu o
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
Spaniei. Însă ar fi mare păcat să reducem frumusețea locurilor la un tablou strâmt, cu titlul „Benidorm și împrejurimi”. Am comite o nedreptate la adresa localnicilor, spanioli vioi, cu preocupări care depășesc cadrul strict al ... visurilor unor nopți de vară. Dincolo de vioiciunea și veselia care, fără tăgadă, îi caracterizează pe locuitorii „Coastei Albe”, există și o încrengătură complicată de rețele sociale și tradiții responsabile pentru unitatea lor de, să-i spunem așa „monolit”. Căci monolitic e simbolul „Peñon de Ifach”, uriașa stâncă
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
sau vorbit este singura modalitate de materializare a gândirii noastre și cred că el trebuie folosit în sensul respectului, al demnității omului civilizat. D. Drăghicescu în cartea sa „Din psihologia poporului român”, apărută la începutul secolului XX, scria: „Finețea și vioiciunea spiritului a dezvoltat în caracterul românului, mai cu seamă, un spirit critic amar, distructiv ... „Să fi rămas la acel stadiu, încă era bine”, scrie - acum - cineva bine inspirat. Nu este respectat nici ziarul, nici autorul articolului, nici ideea pentru care
„RESPECTĂ SĂ FII RESPECTAT!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358816_a_360145]
-
spus la telefon. Domnul avocat Alexiu vă roagă să... - Ce să mă roage pe mine, bre? N-am eu treabă cu avocatul. Ce să caute la mine? Câtă obrăznicie, dom’le! a izbucnit judecătorul Preoteasa sărind de pe scaun cu o vioiciune demnă de invidiat. Am plecat la mine în birou. Să nu mă mai deranjeze nimeni. Domnișoară, după ce termini, dă-i dumneata omului să studieze dosarul până apar și clienții domniei sale, a dispus el înainte de a năvăli spre ușa în care
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
de maturitate, de senectute, în umbra anotimpurilor vieții. Proze scurte, care se succed alert, ținându-l pe cititor în priză, de la prima până la ultima pagină, mai multe perspective, diverse abordări, ca atare incitante, vii, pline de energie, de dinamism, de vioiciune - specifice, de altfel, acestui tip de scriere în general - menite să alungeorice urmă de plictisoride monotonie, teme, fire narative, trame, conflicte, personaje, scrieri care nu seamănă una cu alta, și care, ca o consecință firească, trezesc interesul viu al lectorului
VIAŢA CA O PUNTE ...SAU CA O PRADĂ, TOT TREBUIE TRĂITĂ (TITINA NICA ŢENE) de MIHAELA ROTARU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360297_a_361626]
-
să-și impună voința când dușmanul dinăuntru o încolțea, fără să-i fie previzibilă strategia... Ei, bine, în ziua aleasă, cei ce se perindau de obicei pe la patul ei o văzuseră că se trezește la viață. Chiar prinsese o anume vioiciune în priviri, cearcănele adâncite reliefau ca un machiaj bine făcut ochii de căprioară de un dulce maroniu descoperit lumii prin bătăi dese ale genelor și un zâmbet îți inducea bucuria de a constata la ea altceva decât până atunci... Și
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
înfloreau în frumusețea ei matură, fascinantă, al cărei secret consistă mai ales în expresie și mimică. Ea își trăia viața într-un fel degajat, artistic, în izbitor contrast cu modul provincial și cuprins de comălexe al celor mai multe dintre femeile cetății. Vioiciunea spirituală, sănătoasă, plină de nerv, infelxiunile conștient cultivate ale glasului, priceperea în chestiuni artistice... au rotunjit în jurul ei un nimb ce așază în penumbrăpe toate semenele ei din aceste ținuturi” Acum urcă pe scene din Berlin, îl cunoaște pe Wagner
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile aduse de ospătari. Meniu a fost deosebit ales, compunându-se în afara platoului rece, numai din vânat, friptură de fazan înăbușit, rață sălbatică în sos caramel, pulpă de căprioară la tavă, stropită la început cu o
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
canin aparținând rasei Ciobănesc German cunoscută popular sub denumirea de Câine Lup. O femelă de numai câteva luni, de toată frumusețea, primită spre îngrijire de la niște prieteni plecați și ei pentru totdeauna din țară, pe care o chema Lady. În ciuda vioiciunii de care ar fi trebuit să dea dovadă ca urmare a specificului rasei sale, Lady stătea cuminte, strânsă covrig la picioarele însoțitoarei, ridicând doar capul câteodată, cu o privire tristă și inteligentă spre cele două interlocutoare care-i depănau povestea
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]