623 matches
-
exact la fel. Mai puțin mulțumit am fost de telefonul primit de la Rosemary care se instalase din nou la Londra și era nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit că n-aș putea suporta prezența lui Rosemary și vioiciunea ei de vrăbiuță băgăcioasă. Ea se oferea să vină să-mi împacheteze serviciul de masă din porțelan de Minton și încă vreo câteva lucruri care, după părerea ei, nu trebuie lăsate în seama celor ce se vor ocupa de mutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Se aplecau spre ea plini de solicitudine, alcătuind un trio de capete, și pe rând, când mâna unuia, când a celuilalt, o bătea ușurel pe umăr pe Georgie. Parcă erau doi părinți alături de copilul lor. Georgie dădea dovadă de o vioiciune neobișnuită, parcă puțin amețită. I-am studiat fața buhăită și mișcările nesigure. Ceva se stinsese în ea. Poate aura de independență pe care o îndrăgisem atât de mult și care o făcuse pe ea posibilă pentru scopurile mele josnice. Contrar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-n p... ,/ Lacomi și cu mare pizmă!“. Constat că punctarea e de-a dreptul obscenă; n-ar trebui să ne speriem de vorbe... au savoare...) Să reiau... Evtușenko a recitat în draci, agresând publicul cu niște ochi de-o vioiciune incredibilă, ba chiar înhățând pe câte unul, amical, de umăr... Doamna Elena Loghinovski a tradus și a executat câteva ieșiri din scenă de mare efect somnambulic... Cu celebrul Adam Michnik am avut onoarea să mă întâlnesc la toaletă, dând buzna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
inimă rănită cum încearcă să dea explicații raționale pline de sentimentalism unor simple acte de delincvență. Din câte pot să spun, profesorii au tot felicitat-o pe Sheba de-a lungul anilor pentru că are o fiică plină de personalitate și vioiciune și celelalte lucruri din care se presupune că trebuie să fie făcută o fată din zilele noastre. Apoi, în secunda în care Polly se face vinovată de comportament antisocial, se dau de ceasul morții ca să explice că de fapt răutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cărei însemnătate nu se îndoise niciodată, reclamând, spunea el, o anume știință superioară a relațiilor și a comportamentului social adiacent, îi dădeau echilibrul râvnit. Avea 60 de ani, părea mai în vârstă, era înalt, zvelt, cu ochii aprinși de o vioiciune veche ce stăruia să iasă mereu la iveală. Spre prânz - acum la pensie - după unele trebăluiri mărunte în gospodărie, neînsemnate, pe care le considera, însă, importante, aureolate de intervențiile lui, ignorând în această privință prezența soției, pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
astfel de gerul pe care acum îl lăsau afară. Doamna și domnul Pavel își făceau, veseli, îndatorirea de gazde, iar becul de sub bolta de afară semnifica, iluzoriu, intrarea într-o lume a abundenței și a bucuriei. Ai fi spus, datorită vioiciunii și îmbrăcăminții, văzute toate la o imaginară distanță, că oamenii acelei nopți erau din vârful piramidei sociale. Era însă o greșeală să judeci lucrurile astfel, decât dacă omiteai că acum, imediat după război, se ștersese ceva din încrederea, strălucirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
imaginație mai mare decât cea din Commedia dell’Arte îl făcuse să dea examene pentru amândouă clasele într-un an, o voință ce depășea, pentru mine, orice posibilitate de gândire, - dar prezența lui, de adolescent, lumina casa cu flacăra și vioiciunea cu care se confirmă continuitatea generațiilor, alungarea mucegaiului de pe pereții din casele stătute, locuite, îndeobște și pe nedrept, de bătrâni. Cât despre această continuitate, voioasă și zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și refuzase locul pe fotoliul pe care-l ocupam. Începură pentru noi (pentru mine și Marga Popescu) știutele conversații, la care domnul Pavel se asocia, aglomerându-și vorbirea cu însușirile lui premonitorii cu care se lăuda. Se născu o oarecare vioiciune. Ce fel de stat se năștea? mă întrebasem cu câteva luni în urmă, adică în vara anului anterior. Mă întrebam și acum. Unii numeau asta revoluție, alții, observând că nimeni nu ceruse așa ceva, nu ieșise în stradă, cum citiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce o cuprind asemenea memoriale ale femeilor, știută fiind abilitatea inventivă a acestora și multele învelișuri - nu se știe câte - ce le acoperă ființa. Când, printr-un salt de ani, trecu să-mi povestească despre elevele ei, glasul căpătă o vioiciune neobișnuită; dovedind o adeziune - aproape o mutație biologică, ai fi zis, - la stările de pubertate și mai cu seamă de adolescență ale acestora; era sigur că-și iubea profesiunea; uneori vorbirea împrumuta melancolii venite din viitor, purtând regretul trecerii anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să i-l confirme, ea însăși cunoscându-și boala. M-am apropiat de pat. - Doamnă, va trebui să vă citesc testamentul, iar dumneavoastră să spuneți dacă ce e scris aici e voința dumneavoastră sau nu. Ea îmi răspunse cu o vioiciune pe sfârșite, o politețe ieșită cu greu din adâncuri: - Da, domnule judecător. Pe mine să mă iertați că deocamdată nu mă pot mișca din pat. Boala, domnule judecător... - Nu-i nimic, doamnă, nu-i nimic, o întrerupsei. Era perfect lucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
iar celelalte nu mai erau în puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața își are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu-mi dădusem seama, dar pentru ea timpul luminase neîncetat fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai încălzea încă la soarele uitat despre care începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decât reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și cea mai importantă dintre ele este unitatea sa fundamentală, reieșită din plasarea ideii generale în centrul compoziției. Aducerea ideii generale în prim plan duce la claritate și limpezime, iar proporția părților la armonie. O altă calitate a dispozițiunii este vioiciunea argumentației, reieșită din ceea ce Buffon numea "un developement successif, un gradation soutenue.” 4. Dezvoltarea ideilor din plan (elocuțiunea) Etapa finală a procesului de elaborare a unei compoziții este etapa cristalizării ideilor în cuvinte și presupune două modalități de manifestare: * redactarea
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
A fi ursuz, adică neprietenos, posac, morocănos, adică, etimologic vorbind, nefericit. E ascunsă în această nefericire o abatere de la sensul comun, poate modern, al fericirii. Îi scrie fratelui: „mă gândesc adesea la mama noastră, la ceea ce avea ea excepțional, la vioiciunea și (de ce nu?) orgoliul ei, dar, mai ales, la deliciul și otrava melancoliei pe care ne-a transmis-o și nouă” (83 Ă 17 octombrie 1967). Așadar, deliciul și otrava melancoliei... Să ne amintim, tot din Cioran, tot din corespondență
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tălmăcire în vizual a pitorescului locului, de comuniune cu specificul său”(Steliana Delia Beiu, ziarul Flacăra Iașului, nr. 12551, 1987) Gheorghe Bălăceanu - Puterea celui slab Ulei pe pânză 2003 „Gheorghe Bălăceanu rămâne fidel esteticii concrete a vieții, ... dar șochează prin vioiciunea tușei, cutezanța complimentării tematice și puterea de comunicare a pastei. E un bun observator, un plein air-ist de vocație...”(Aurel Leon) Bârsan Virginia 1931 Pictor Născută în data de 20 aprilie 1931, în localitatea Comănești, județul Bacău. Studii: Școala generală
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Șoseaua Alexandria Ulei pe pânză Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești „Stănică dispune de o paletă mai puțin înclinată către modulații, mai receptiv la contraste de culoare, la șocuri vizuale pline de vioiciune. El și-a încercat de asemenea resursele pe clișee cu pepeni și fructe așezate pe panere sau cu flori de liliac, după gustul comun din cartier, dar de îndată ce a înțeles că șansele de afirmare sporesc prin abordarea altor subiecte, de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
surprinzător talentul unui expozant mai vârstnic, Constantin Vasilescu (premiul I). Socotim că este chiar una din revelațiile acestei bienale (a amatorilor, 1965, n.n.), din mai multe motive, care ar implica o cronică specială. Căci nu este vorba de o anumită vioiciune, de umor și de anumite „poante” izbutite, firește întro interpretare a operei lui Creangă. Nu. Aici găsim o plenitudine, o rotunjime, o desăvârșire a mijloacelor expresive, o intuiție subtilă și neartificială, nemanieristă, neșovăielnică, a virtuților lemnului, care ne înfățișează un
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
care nu-l pot accepta cu nici un chip: ideea că gazetăria e altceva decât literatura, că presupune o preocupare de efemer, de senzațional sau un refuz al ideii. Există un anumit stil, așa-numit gazetăresc, vioi, grăbit; am constatat că vioiciunea este deseori limbajul platitudinii. — Se poate înțelege că vorbiți despre Luceafărul cum îl vedeam eu cândva, - o, plăcerea de a zice cândva - acum vreo câteva săptămâni, și cum încercam să-l facem. Acolo n-am văzut această vioiciune, această superstiție
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
constatat că vioiciunea este deseori limbajul platitudinii. — Se poate înțelege că vorbiți despre Luceafărul cum îl vedeam eu cândva, - o, plăcerea de a zice cândva - acum vreo câteva săptămâni, și cum încercam să-l facem. Acolo n-am văzut această vioiciune, această superstiție a imaginii, a unor titluri clacsonate. De ce să nu mărturisesc, deși am publicat mai recent în România literară și poate dacă prietenii mei din redacție vor dori-o, voi mai colabora, îmi displace foarte tare aspectul ziaristic pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
primele momente la întrunirea din Biserica Santa Maria Novella, este Pampinea, o adevărată lideră a grupului, instruită și inteligentă, cu un spirit întreprinzător remarcabil și cu o voință pe măsură. Este cea mai vârstnică și cea mai înțeleaptă, plină de vioiciune și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cuprinde în timpul acestor petreceri. El nu dansează îmi spune -, moare de cald și, în serile de sărbătoare, îmbrăcat cu frumoasa lui uniformă de ceremonie, urcă, copleșit de deznădejde, aceste trepte de marmură pe care tocmai le-am parcurs cu atâta vioiciune. Îmi arată și Sala de Învestitură a Vulturului Negru și, alături, un salon în care cavalerii Ordinului se îmbracă în zilele de recepții, unde el își pune pe umeri mantaua grea de catifea stacojie, și adaugă: Asta se întâmplă când
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
privit mai atent, am descoperit că sunt în primul rând mai puternici și mai relaxați. Păreau să se descurce cu stresul și presiunile vieții și să se bucure de situațiile conviviale mai mult decât fumătorii. Aveau cu siguranță mai multă vioiciune și însuflețire decât fumătorii. Am început să discut cu foști fumători. Până în acel moment, îi socotisem persoane constrânse să renunțe la fumat din motive de sănătate și de bani - și care pofteau în secret la o țigară. Câțiva mi-au
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
léger, care, asociat ritmului uniform , va asigura cadrul optim al „demonstrațiilor de virtuozitate” ale personajelor invocate. La nivel interpretativ, tempo-ul ar trebui să se încadreze în limitele indicației metronomice de , creându-se astfel un flux sonor perpetuu ce emană vioiciune și prospețime. Caracterul efervescent al inspirației sonore ce iradiază vitalitate marchează o schimbare evidentă de atmosferă, aspect ce va trebui redat la nivelul execuției prin delimitarea acestor pagini de rezonanțele sumbre ale decorului spaniol pierdut în urmă. Dansul Zânelor va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivelul opțiunii de finalizare a exprimării. Asociat unei categorii estetice a sarcasmului sau a ironicului, motivul secund pare corespondentul sonor al unor prevestiri nefaste în șirul evenimentelor narative. Astfel, vizualizăm imaginea metamorfozată a Ondinei într-o ipostază pământeană, în care vioiciunea afișată nu reușește să camufleze o evidentă nuanță nostalgică. Este glasul „dorinței” ce nu își poate depăși circumstanțele existențiale, este aspirația spre care tindem fără a ne afla fericirea. Cadrul tonal ambiguu cu sonorități stranii difuzate de armonia acordului mărit
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
un difuz contur explicativ unuia dintre episoadele amare ale eșecurilor biografiei academice a lui Wikander - cearta prelungită și marcantă cu Widengren, colegul său de generație și disciplină: „Am primit de la Widengren o scrisoare crudă, inumană, în care îl înmormântează cu vioiciune pe prietenul dvs. Wikander, care a încetat să-i mai fie pe plac: «este terminat, fizic și intelectual», a îndrăznit să-mi scrie, fără îndoială pentru a-și justifica sumbinarea ultimei candidaturi a lui Wikander la catedra de sanscrită de la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]