478 matches
-
Leșu Ilvei - cum o numeau specialiștii. Cunoștea mulți leșeni. După ce Pavel și Maria Precup s-au mutat la Tg. Mureș (la fiica lor Marioara Precup Stoica - solistă la Ansamblul „Mureșul”), gazdă bună a compozitorului era Larion și Iftinia Marica - părinții violoncelistului Marian Marica (șef partidă) la Filarmonica TRANSILVANIA din Cluj-Napoca. Lui Marian, compozitorul i-a purtat de grijă de la vârsta de 10 ani, când, în anul 1965, l-a îndrumat spre Liceul ... V. POEME, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr.
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
Leșu Ilvei - cum o numeau specialiștii. Cunoștea mulți leșeni. După ce Pavel și Maria Precup s-au mutat la Tg. Mureș (la fiica lor Marioara Precup Stoica - solistă la Ansamblul „Mureșul”), gazdă bună a compozitorului era Larion și Iftinia Marica - părinții violoncelistului Marian Marica (șef partidă) la Filarmonica TRANSILVANIA din Cluj-Napoca. Lui Marian, compozitorul i-a purtat de grijă de la vârsta de 10 ani, când, în anul 1965, l-a îndrumat spre Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj. Pe alți apropiați
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
Leșu Ilvei - cum o numeau specialiștii. Cunoștea mulți leșeni. După ce Pavel și Maria Precup s-au mutat la Tg. Mureș (la fiica lor Marioara Precup Stoica - solistă la Ansamblul „Mureșul”), gazdă bună a compozitorului era Larion și Iftinia Marica - părinții violoncelistului Marian Marica (șef partidă) la Filarmonica TRANSILVANIA din Cluj-Napoca. Lui Marian, compozitorul i-a purtat de grijă de la vârsta de 10 ani, când, în anul 1965, l-a îndrumat spre Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj. Pe alți apropiați
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
lui Baruch Elron, a umorului sau și a preocupărilor comune. Scurte momente muzicale din programul comemorării au fost interpretate la harpa de Sarah Ridy, sosita din Londra. Talentata muziciana a cucerit publicul cu frumusețea melodiilor baroc. Violonistul Gal Eckstein și violoncelistul Eyal Heyman au interpretat cu hâr din Invențiile numărul 1 și 4 de J.S.Bach. Lydia Elron a ales să îmbogățească evenimentul cu un program muzical în amintirea soțului ei, care obișnuia și îi plăcea să asculte asemena partituri. Ba
LA COMEMORAREA PICTORULUI BARUCH ELRON de BITI CARAGIALE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378487_a_379816]
-
solist folclor COTRUBAȘ ILEANA, n.9 iunie 1939 la Galați, soprană CROITORU GABRIEL, n.20 august 1966 la Galați, violonist DARIE LAURENȚIU, n. 1977 la Galați, fagotist DONIGA ȘTEFAN, n. la Galați, pianist DRĂGUȘ NICOLAE-SILVIU, n. martie 1957 la Pechea, violoncelist ENACHE ADRIAN, n. 12 iunie 1966 la Galați, solist pop GHEORGHIU VALENTIN, n.21 martie 1928 la Galați, pianist GUTTMAN ALBERT, n. 1937 la Galați, pianist LUPU RADU, n.30 noiembrie 1945 la Galați, pianist, compozitor PAVEL MARCEL, n. 4
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru al PCUS. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
era ea însăși fecioară. Așa știau toți, că era fecioară. Fecioară din fecioară. Maică-sa, Miss Uzină, murise în ultimul bordel, cel de pe strada Uzinei (pe care l-am desenat cu o concupiscentă minuție și se află acum în dormitorul violoncelistului pensionar). Fecioara din fecioară a plecat de mult în Groenlanda și revine, anual, în august, să facă plajă la Ciric. Își desface aici cortul. De o frumusețe albă, ca un translucid bulgăre de gheață. Se dezbracă, își lasă doar cerceii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
despre cele trei premii obținute, însă analiza făcută la MAE s-a soldat cu observații foarte moralizatoare. Activitatea mea a fost considerată ca un act de nerespectare a disciplinei. Aceeași soartă a avut și concertul difuzat la Radio Teheran al violoncelistului Radu Aldulescu. Coincidența a făcut ca în seara prezentării concertului, cu multe elogii la adresa maestrului, postul de radio să anunțe și rămânerea lui în străinătate. O relație de prietenie cu adevărat sinceră s-a legat cu dirijorul Filarmonicii din Teheran
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mine, eu sunt moartea, restul nu e nimic. Se ridică de pe scaun și se duse la fișier, de unde se Întoarse cu fișa suspectă. Nu exista nici o Îndoială, numele corespundea cu cel de pe plic, adresa la fel, profesia era cea de violoncelist, starea civilă era În alb, semn că nu era căsătorit, nici văduv, nici divorțat, căci În fișierele morții nu apare niciodată starea de necăsătorit, ajunge să te gândești ce prostie ar fi să se nască un copil, să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se scrie, nu profesia, pentru că Încă nu s-ar ști care-i va fi vocația, ci că starea civilă a nou-născutului este cea de necăsătorit. În ceea ce privește vârsta Înscrisă În fișa pe care moartea o are În mână, se vede că violoncelistul are patruzeci și nouă de ani. Dacă Încă mai este nevoie de o dovadă că arhivele morții funcționează impecabil, o vom avea chiar acum, când, Într-o zecime de secundă, sau chiar mai puțin, În fața ochilor noștri neîncrezători, numărul patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de o dovadă că arhivele morții funcționează impecabil, o vom avea chiar acum, când, Într-o zecime de secundă, sau chiar mai puțin, În fața ochilor noștri neîncrezători, numărul patruzeci și nouă va fi Înlocuit cu cincizeci. Azi este ziua aniversarării violoncelistului titular al fișei, ar fi trebuit să-i fie trimise flori În loc de un anunț de deces peste opt zile. Moartea se ridică din nou, dădu ocol Încăperii de câteva ori, se opri de două ori unde se afla coasa, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
i se păruse la Început. Se așeză la masă și Începu să consulte de la coadă la cap listele mortuare din ultimele opt zile. Imediat În prima listă de nume, cea de ieri, și contrar așteptărilor, văzu că nu figura numele violoncelistului. Continuă să răsfoiască, una, alta, alta, Încă una, și Încă una, și doar În a opta listă, În sfârșit, Îl găsi. În mod greșit se gândise că numele ar fi trebuit să fie pe lista de ieri, și acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gândise că numele ar fi trebuit să fie pe lista de ieri, și acum se vedea pusă În fața scandalului nemaiauzit că cineva care trebuia să fie mort de două zile continua să trăiască. Și asta nu era principalul. Diavolul de violoncelist, care Încă de când se născuse fusese Însemnat să moară tânăr, la numai patruzeci și nouă de primăveri, tocmai Împlinise cu neobrăzare cincizeci, discreditând astfel destinul, fatalitatea, soarta, horoscopul, ursita și toate celelalte puteri care se ocupau cu contrarierea prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
va tăia capul, acesta trebuie să fie motivul pentru care simt o enormă curiozitate să știu cum veți ieși din Încurcătura În care v-au băgat, cu această istorie a scrisorii care se duce și se intoarce și a acelui violoncelist care nu va putea muri la patruzeci și nouă de ani pentru că a Împlinit deja cincizeci. Moartea făcu un gest de nerăbdare, scutură sec de pe umăr mâna fraternală pe care o puseserăm acolo și se ridică de pe scaun. Acum părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
masa enormă de pământ care se află deasupra, și a plecat, așa cum hotărâse În forul ei intim după ce scrisoarea de culoare violetă i-a fost returnată pentru a treia oară. Știm unde se duce. Nu-l va putea omorî pe violoncelist, dar vrea să-l vadă, să-l aibă În fața ochilor, să-l atingă fără ca el să-și dea seama. Are certitudinea că o să descopere modalitatea de a-l lichida Într-una din zilele acestea fără să Încalce prea mult regulamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
această sală rece fără ferestre și cu o ușă Îngustă care nu se știe la ce o fi bună, nu ne-am dat seama cât de repede trece timpul. E ora trei dimineața, moartea trebuie să fie deja În casa violoncelistului. Așa este. Unul dintre lucrurile care o obosesc mai mult pe moarte este efortul pe care trebuie să-l facă asupra ei Înseși când nu vrea să vadă tot ceea ce, peste tot, simultan, Îi apare În fața ochilor. Și sub acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vadă fiecare lucru la rândul său, să se afle În fiecare moment Într-un singur loc. În cazul concret care ne ocupă atenția acum nu există altă explicație pentru faptul că Încă nu a reușit să treacă de intrarea casei violoncelistului. La fiecare pas pe care Îl face, dacă Îl numim pas o facem doar pentru a ajuta imaginația celui care citește, nu pentru că ea s-ar mișca efectiv ca și cum ar dispune de picioare, moartea trebuie să se lupte mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să se lupte mult ca să reprime tendința expansivă inerentă naturii sale, care, lăsată În libertate, ar face imediat să pocnească și să se disperseze În spațiu unitatea sa precară și instabilă, agregată cu atâta greutate. Distribuția Încăperilor apartamentului unde locuiește violoncelistul care nu a primit scrisoarea de culoare violetă aparține tipului economic modest, prin urmare propriu mai degrabă unui mic burghez fără orizonturi decât unui discipol al euterpei. Se intră printr-un coridor unde În Întuneric abia se disting cinci uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai rămas e deja alb. E un bărbat oarecare, nici urât nici frumos. Așa cum Îl vedem acum, culcat pe spate, cu bluza de la pijamaua În dungi pe care cearceaful n-o acoperă complet, nimeni n-ar zice că e primul violoncelist al unei orchestre simfonice din oraș, că viața lui curge printre liniile magice ale portativului, cine știe dacă nu și În căutarea inimii profunde a muzicii, pauză, sunet, sistolă, diastolă. Încă marcată de eroarea din sistemul de comunicare de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Bărbatul puse apă Într-un pahar și bău. Câinele apăru În acel moment, Își potoli setea În vasul lui care se afla lângă ușa care dă În curte și apoi Își ridică capul spre stâpân. Vrei să ieși, bineînțeles, spuse violoncelistul. Deschise ușa și așteptă ca animalul să se Întoarcă. În pahar rămăsese un pic de apă. Moartea se uită la ea, făcu un efort ca să-și imagineze cum o fi să-ți fie sete, dar nu reuși. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să te facă să-ți amintești de ceva la care refuzi să te gândești, pe care nu-l trăiseși și care, orice ai face, nu-l vei putea trăi niciodată, doar dacă. L-ai observat cu o atenție rece pe violoncelistul adormit, pe acel bărbat pe care nu ai reușit să-l omori pentru că n-ai putut să ajungi la el decât când era prea târziu, ai văzut câinele Încovrigat pe covor, și nici măcar pe acest animal nu ți-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
convulsiv, atunci, cu genunchii tăi duri proptiți pe podeaua dură, exasperarea ta s-a risipit brusc, ca ceața imponderabilă În care te transformi uneori când nu vrei să fii absolut invizibilă. Te-ai Întors În dormitor, l-ai urmărit pe violoncelist când s-a dus la bucătărie să bea apă și să deschidă ușa câinelui, mai Întâi Îl văzuseși culcat și dormind, acum Îl vedeai treaz și În picioare, poate, datorită unei iluzii optice cauzată de dungile verticale ale pijamalei, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cuvine s-o știm, este cartea neantului. Scheletul dădu regulamentul deoparte și se ridică. Dădu ocol de două ori Încăperii, așa cum Îi este obiceiul când trebuie să pătrundă În miezul unei probleme, apoi deschise sertarul fișierului unde se afla fișa violoncelistului și o scoase. Acest gest ne face să ne amintim că e momentul, sau nu va mai fi niciodată, din pricina chestiunii aceleia a Împrejurării la care ne-am referit, de a clarifica un aspect important legat de funcționarea arhivelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cineva, un șef, un superior ierarhic, un ghid spiritual, căruia să-i ceară sfat și Îndrumare. Nu este de crezut, totuși, și acum vom intra În sfârșit În analiza rece și obiectivă pe care o cere situația morții și a violoncelistului, ca un sistem de informare atât de perfect ca cel care a menținut aceste arhive la zi de-a lungul mileniilor, actualizând continuu datele, făcând să apară și să dispară fișe după cum te-ai născut sau ai murit, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În memoria morții să răzbată În sfârșit ecoul unui anumit pasaj din regulament care, fiind scris cu literă mică și În notă de subsol, nu atrăgea atenția celui care-l studia și cu atât mai puțin rămânea fixat. Lăsând fișa violoncelistului, moartea puse mâna pe carte. Știa că ceea ce căuta nu se afla În anexe nici În adende, că trebuia să fie În partea de la Început a regulamentului, cea mai veche, și prin urmare cea mai puțin consultată, așa cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]