796 matches
-
prezența "gunoiului"? Răspunsul îl găsim în preocupările recente ale geneticii pentru textele posibile: resturile nu sunt doar o rămășiță în urma unui proces de creație, ci o parte efectivă a textului literar. Opera e formată și din elementele ei embrionare, din virtualitățile ei, din nucleele sclerozate ale unor evoluții posibile. Ea e totalitatea posibilităților de dezvoltare, nu doar ceea ce a fost fixat printr-un act al autorului, al editorului sau al hazardului. În acest sens, refuzul geneticienilor contemporani de a privilegia textul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice”. În 1940, Liviu Rebreanu aducea, în Laudă țăranului român, prinos de recunoștință celui căruia, de-a lungul veacurilor, i-a fost „ursită să conserve rasa, pământul, limba și credința noastră”, el fiind „întruchiparea tuturor virtualităților și energiilor românești”. În 1911, Nicolae Iorga, oprindu-se în discursul său de recepție (Două concepții istorice) asupra rolului istoriei și al istoricului, afirma: „istoricul e un bătrân prin experiență al nației sale”, el fiind dator „a fi un animator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de faptul de a fi rupt sau părăsit de ceilalți, sau de boala psihică. Spre deosebire de om, de individ, persoana este o ființă În expansiune. Ea se Îmbogățește continuu prin faptul că aspiră permanent să-și depășească condiția. Transcendența este o virtualitate a ființei umane, pe care Însă o pune În valoare, o mobilizează, educația. Ea este tendința ființei mele de a mă proiecta dincolo de lume și de limitele acesteia. Omul, ca ființă a naturii nu are aspirații transcendente. La el este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și Persoană? Trebuie să vedem În această separare două naturi sau două ființe diferite? Nu. Așa cum am afirmat deja, orice persoană este omul + valorile cultural-moral-spirituale. Omul, ca ființă a naturii, poate deveni persoană morală datorită faptului că posedă in nuce virtualitățile devenirii sale. El este unica ființă perfectibilă. Transcendența este instinctul de conservare spiritualizat, așa cum se poate desprinde din cele de mai sus. Omul se descoperă pe sine ca valoare umană, devenind prin aceasta persoană. Existența umană este o experiență a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalității, În care vom recunoaște, În spiritul Metafizicii lui Aristotel, acel „primum movens imobile” (Metafizica, XIIĂ. Dar, departe de a fi imobil, Eul personal este instanța cea mai activă a aparatului psihic, Întrucât el este sediul manifestării active a tuturor virtualităților acestuia și În jurul lui gravitează toate celelalte acte care pleacă de la el și se reîntorc tot la el. Imobilitatea aparentă și exterioară a Eului este dată de masca acestuia, Întrucât actul de reflectare care-i este propriu este expresia unei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căruia fiecare persoană reacționează și se comportă Într-un singur mod, unic și irepetabil, În funcție de natura propriului său endon. Din cele de mai sus se poate trage concluzia că Eul moral al unei persoane este, În primul rând, expresia tuturor virtualităților sale, a dispozițiilor sale de ordin structural, genetic-constituțional, dar concomitent și a achizițiilor dobândite prin procesul de educație, influență a familiei, a grupului social, mentalității, normelor culturale, morale și religioase. Trebuie să admitem că Eul moral este concomitent și expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
moral poate fi identificat cu „daimonionul” lui Socrate, cu „imperativul categoric” al lui Kant, cu „maestrul interior” al lui Malebranche și chiar cu „impulsul vital” al lui Bergson sau cu „hormé”-ul lui von Monakow. Eul moral, deși există ca virtualitate, se formează pe parcursul vieții prin educație, imitația sau interiorizarea modelelor educative, prin voința morală În sensul de autocontrol și de autoabținere. Revedem, În aceasta din urmă, principiile filosofiei morale ale ataraxiei stoicilor (Epictet, Marc Aureliu, Senecaă. Toate aceste aspecte fac
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Marc Aureliu, Senecaă. Toate aceste aspecte fac ca Eul moral să fie concomitent instanța de legătură cu conștiința morală, instanța cenzurii și a responsabilității actelor persoanei umane, dar și cu presiunea exercitată de pulsiunile primare din care acesta Își trage virtualitatea. Obiectul psihologiei morale Se poate vedea din cele mai sus prezentate că domeniul psihologiei morale are un caracter specific, Însă extrem de nuanțat și complex. Vom Încerca, În continuare, să expunem sintetic, principalele obiecte ale acestei discipline. Trebuie Însă făcută precizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și defectuoase a persoanei, poate avea consecințe mult mai grave chiar decât tulburările psihice care afectează sistemul personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a persoanei, poate avea consecințe mult mai grave chiar decât tulburările psihice care afectează sistemul personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afectează sistemul personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalității acesteia. Se impune prin urmare să analizăm care sunt factorii care guvernează direcția sau sensul evoluției Eului personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personal, altfel spus, care sunt virtualitățile Eului. Virtualitățile Eului Natura și actele Eului nu pot fi Înțelese decât prin cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cunoașterea virtualităților acestuia. Virtualitățile Eului reprezintă sursele funciare, potențialitățile din care se construiesc actele sau formele de manifestare ale acestuia. Aceste virtualități sunt mobilizate, În orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orice Împrejurare, de afirmare sau de acțiunea pe care Eul o Întreprinde. Natural că aceste virtualități reprezintă, din punct de vedere psihologic, dispozițiile constituționale ale Eului. În ceea ce privește studiul nostru de Psihologie Morală, ne vom referi la următoarele trei potențialități sau virtualități ale Eului: egoismul, altruismul și transcendența. Acestea reunesc atât aspectele psihologice, cât și pe cele morale ale Eului unei persoane, ele explicând Într-o măsură considerabilă ce este și ce reprezintă Eul sufletesc și moral, precum și relațiile acestuia cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care ia asupra sa consecințele morale și sufletești, sociale, religioase sau de altă natură ale acestora. Altfel spus, Eul acționează cu responsabilitate, În deplină cunoștință de consecințele acțiunilor și conduitelor sale. Aceste acțiuni psiho-morale au la baza lor dispozițiile sau virtualitățile Eului, veritabili factori dinamici ai acestuia: egoismul, altruismul și transcendența. Îi vom analiza În continuare. a. Egoismul Egoismul are semnificații deosebit de nuanțate. Deși este, În primul rând, o atitudine a persoanei față de sine Însuși, o orientare a intereselor către și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al persoanei respective. b. Altruismul Altruismul este, ca și egoismul, o anumită dispoziție sau virtualitate a Eului, dar desemnează atitudinea sufletească și morală care se opune egoismului unei persoane. Valoarea sa, În sfera Psihologiei Morale, constă În aceea că explică, prin raporturile sale cu egoismul, echilibrul interior sufletesc și moral al unei persoane. În raport cu egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a aspira către un ideal, de a depăși lumea realității obiective În care trăiește și de a se proiecta pe sine Într-un univers transpersonal și transmundan ideal. Această tendință, cu caracter spiritual și moral, are la baza ei, ca virtualitate a Eului, transcendența. Transcendența semnifică ieșirea, depășirea unui mediu, a unei situații sau chiar a propriei sale condiții. Este acea pulsiune spirituală de Înălțare a persoanei În raport cu propria sa natură și cu experiența acesteia. În acest fel, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Este transformarea Eului empiric În Eu transcendent, proces prin care Eul devine „o nouă” sau „o altă” prezență, spune E. Husserl. Astfel pusă problema, atitudinea și aspirația Eului către transcendent vine ca o completare a egoismului și altruismului. Cele trei virtualități ale Eului unei persoane se completează, aflându-se Într-un raport de reciprocitate. Departe de a fi contradictorii, ele construiesc și mențin structura și dinamica Eului sufletesc și moral al unui individ. Formele de afirmare ale Eului În Psihologia Morală
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În care forța se opune normelor morale. Care sunt factorii care stau la baza formelor de afirmare ale Eului unei persoane? Aceștia sunt, În primul rând, factorii existențiali, Înscriși În natura Eului și care Își au rădăcinile În dispozițiile sau virtualitățile acestuia. Acestea sunt următoarele: - A-fi-pentru-sine reprezintă tendința care are la bază egoismul individului. Orice persoană este, În primul rând, pentru sine. Această tendință exprimă instinctul de conservare, dar și dorința persoanei de a fi unică, de a se afirma, de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În act, prin intermediul sentimentelor morale. În felul acesta, egocentrismul generează egoismul sau filautia, izolarea sau megalomania, Închiderea În sine, avariția. Alterocentrismul generează filantropia, deschiderea, dăruirea, comuniunea cu ceilalți, generozitatea, putând merge până la sacrificiu, căldura
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dublului? Pentru ce este el necesar? Care sunt virtuțile sale? Acestor Întrebări li s-a răspuns deja. Nu vom face decât să le reformulăm sintetic. Dubletul are ca rol scoaterea În evidență a unor aspecte particulare ale persoanei, a unor virtualități Închise În aparenta structură unitară a acesteia. Dar dubletele ne dovedesc că persoana nu este constituită unitar, că este formată din părți cu semnificație psihologică și morală diferențiate după criterii valorice, și că aceste părți, se dispun sau ies la
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din care provine și se dezvoltă. Mișcarea este dată de o pornire interioară. Actele noastre au la baza lor o forță care le mobilizează, le pune În acțiune. Această potențialitate care ne dinamizează este forța sufletească. Forța sufletească este o virtualitate a persoanei umane, care pune În mișcare viața psihică, ființa mea, actele și conduitele mele. Sunt activ sau inactiv, după cum sunt „mobilizat” de forța interioară care mă face să trec de la starea de potențialitate la starea de acțiune. Prin acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre, se impune să definim natura forței sufletești. Natura forței sufletești Forța sufletească este o stare de virtualitate a persoanei, care o mobilizează, făcând ca aceasta să treacă de la starea de inerție la act. Este o stare de „tensiune interioară”, sufletească și spirituală, care menține starea de „vitalitate” a ființei mele, ca o sursă permanentă de energie și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]