797 matches
-
Internet, pe ecranele telefoanelor mobile sau în paginile de ziar converg înspre instabilitatea teritoriului etic al valorilor și dilemelor mileniului al treilea. Totuși, realitatea este cea care se sustrage și care rezistă oricărei tendințe de virtualizare, deși spațiul ficțional al virtualității este cel care atrage cititorul în universul seducției imaginative și imaginale. În fine, literatura virtuală intră în coreferențialitate cu virtuozitatea și cu vizualitatea, în măsura în care scriitorii construiesc, cu măiestrie artistică, lumi ficționale ale spațiului virtual generat de noile tehnologii, dar și
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv și ficțional. Situată permanent la o interfață multistratificată, virtualitatea în literatură înseamnă nu doar coexistența dinamică dintre suportul de hârtie și mediul electronic, o experiență scriptică și lecturală maleabilă, ci și
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv și ficțional. Situată permanent la o interfață multistratificată, virtualitatea în literatură înseamnă nu doar coexistența dinamică dintre suportul de hârtie și mediul electronic, o experiență scriptică și lecturală maleabilă, ci și un meta-discurs despre corespondențele dintre concepte și ideologii, teorii literare și practici ficționale aflate în sincronie cu dilemele
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
dintre suportul de hârtie și mediul electronic, o experiență scriptică și lecturală maleabilă, ci și un meta-discurs despre corespondențele dintre concepte și ideologii, teorii literare și practici ficționale aflate în sincronie cu dilemele ontologice, epistemologice, etice și artistice ale actualității. Virtualitatea nu este condiția dematerializării vieții și a culturii, ci este mai degrabă întâlnirea dintre mediile materiale și simbolice ale realității fizice și mediile culturale computaționale. În aceeași direcție funcționează și fenomenul de virtualizare, de trecere a unui produs cultural de la
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
a nenumărate individualități”. Ar rezulta că diferența dintre valoare și non-valoare este dracu’ știe ce. Cât despre neant, acesta este și o „veșnică lipsă de griji”. Griji ale cui? Ale celui încă nenăscut. Cu alte cuvinte, neantul este tot o virtualitate. Valoarea este virtualitatea unor indivizi, mai puțin acei indivizi, iar neantul este virtualitatea unei ficțiuni - individul nenăscut. Prin urmare, suprema valoare ar fi renunțarea la voința de a trăi. Ce-i sigur este că a fi uman - și chiar civilizat
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
Ar rezulta că diferența dintre valoare și non-valoare este dracu’ știe ce. Cât despre neant, acesta este și o „veșnică lipsă de griji”. Griji ale cui? Ale celui încă nenăscut. Cu alte cuvinte, neantul este tot o virtualitate. Valoarea este virtualitatea unor indivizi, mai puțin acei indivizi, iar neantul este virtualitatea unei ficțiuni - individul nenăscut. Prin urmare, suprema valoare ar fi renunțarea la voința de a trăi. Ce-i sigur este că a fi uman - și chiar civilizat - înseamnă a atenua
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
știe ce. Cât despre neant, acesta este și o „veșnică lipsă de griji”. Griji ale cui? Ale celui încă nenăscut. Cu alte cuvinte, neantul este tot o virtualitate. Valoarea este virtualitatea unor indivizi, mai puțin acei indivizi, iar neantul este virtualitatea unei ficțiuni - individul nenăscut. Prin urmare, suprema valoare ar fi renunțarea la voința de a trăi. Ce-i sigur este că a fi uman - și chiar civilizat - înseamnă a atenua viața. Deși există, sau așa sper, și oameni care își
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
la toți acești muzicanți, la chipurile lor atît de asemănătoare cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător totodată, cum sînt ideile În stare pură, principiile morale, instinctele În virtualitatea lor eliberate de orice finalitate. Și deodată rînjetul colegului blond Întîlnit deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
petreceam În tabăra tinerilor. CÎnd Într-un individ există un singur procent de homosexualitate și 99% de heterosexualitate, se face vinovat În fața zeilor dacă nu Încearcă măcar o dată delictul pederastiei. E o lege. Nu ai voie să nu-ți probezi virtualitatea. — Și crezi că el? — Nu știu exact pentru ce vină a plătit Isus. Poate să fi fost o femeie la mijloc, Între el și Pillat, poate era chiar blonda din Magdala. Dar pe mine, nu am nici un dubiu, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne va arunca întru virtualitate!! Iar din pricina ta, misiunea de a îl împăca pe Dumnezeul nostru îmi va reveni chiar mie!! N-am apucat însă să-mi termin vorbele. Încet, poate mult mai încet decât ar fi impus-o situația prezentă și urletele mele, blestematul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cerută, care ar fi rămas astfel în posesia lui. Ironic, el conchide că banii îngropați într-o grădină, plasați într-o bancă sau împrumutați unui prieten există la fel de puțin din punct de vedere substanțial și că nu sunt decât o virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Felix Klein și colaboratorii lor: Bachmann, Paul Stäckel, Schlesinger, plecați peste paginile îngălbenite și enigmatice ale vestitului Tagebuch, angajați într-o acțiune supraomenească, de reconstituire a unui continent scufundat. Spectacolul e dureros dar nu lipsit de o anumită măreție. Da, virtualitățile din opera lui Gauss au o acțiune mai vie decât achizițiile sale indiscutabile. Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dânsa. * În felul acesta, Gauss ne este aproape un contemporan. Formula
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura este, după definiția nu mai știu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - așadar virtualitățile, predispozițiile. Ea e superioară instrucțiunii, și făcută din cunoștințe; e, oarecum, saltul ei calitativ. Primele impresii luminoase, pe care ochiul le primește în pruncie nu se regăsesc în memorie. Dar asta nu înseamnă că sunt pierdute. Sunt undeva, la temelia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe care Barbu o accentuează în iureșul polemic din Poetica domnului Arghezi. Urmând aceeași idee, ar însemna că G. Călinescu a scris, să zicem, articolul Poezia "realelor", în numele propriei sale poezii, și nu din convingerile sale estetice generale, convingeri și virtualități mai bogate, sau chiar altele, diferite de această poezie. Creator veșnic nemulțumit cu sine, deși gomos și egolatru în alte manifestări, Barbu ilustrează parcă un destin faustic. Contrazicerile sale formale nu fac decât să dramatizeze acest destin, în nici un caz
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de culoarea amurgului /sufletul tău exilat /miroase-a stele!>(Sufletul exilat) În vizionarul negulescian, narația pare străpunsă de un dor mistuitor, ca o revărsare în trepte sonore („să dăm”, „să scoatem”, „să vedem”), voință, raționament inductiv, pe linia cronogenetică dintre virtualitate și realitate: „Să dăm la o parte /suflete / vălurile nopții / coborâte pe funii / de aur/ în matca aerului / adormit...” (Icoana drumului) Și astfel, forma conjunctivală devine timp „rostitor” (C. Noica). Surprind, îndrăzneț și tandru, formele unor imperative - spasm sideral: „sărută
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
aș zice fără o limbă ascuțită, nu poți concentra în puținele cuvinte ale haiku-ului și evocarea lucrurilor, și interpretarea lor. O interpretare intrinsecă, implicită, pe care formularea, altfel comună, deși uneori specializată, o conține ca o valență, ca o virtualitate, pe care cei cu limba ascuțită știu s-o folosească cu promptitudine cînd se ivește prilejul. Și Vasile Conioși-Mesteșanu știe s-o facă. Totul este spus și rămîne de o simplitate desăvîrșită. Dacă tot e iarnă, tablou de iarnă ne
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
dintr-o lume veche, dintr-un „adânc de departe“, cu voci oraculare, cu „lacrimi domnești“, cu balade, cu zăpezi care îi înfloresc pe umeri: un univers legendar; cântecul lui e fără vârstă, fiindcă e un imn al miturilor și al virtualităților are lucrează adânc în om» / «De fapt, componenta ezoterică, indiferent dacă e însușită ori decorativă, stăpânește această literatură care, înainte de a fi examinată esteticește, trebuie văzută ca o experiență stranie ce ar merita [să fie] descrisă în etiologia ei, poate
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
construcția compoziției fără să nege sintaxa limbajului atonal predilect folosit, de efect pur acromatic în cadrul cromatismului aparent. Gravurile lui Pintea dobândesc, datorită unor perceptibile zboruri în albul paginii, de mare imaginativ, si evoluțiilor în spațiul vast deschis dinlăuntrul spațiului real, virtualitățile visării. Catifelarea suprafețelor și matitatea generoasă a ancrasărilor voite traduc un registru de afecte proprii acestui mare narator și liric, care, recurgând până azi la simbolică scumpă artei noastre tradiționale, dar perfect adecvate modernității mijloacelor preferate azi de artist, nu
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
26] ------------------------------------------- Acceptă răul. Gândește-te că putea să fie și mai rău... Cât călătorești, știi că trăiești. În fiecare zi să întreprinzi ceva nou. Astăzi, mai mult un efort psihic decât fizic să călătorești. Când bei, intri din realitate în virtualitate. Când călătorești, intri din virtualitate(a hărților) în realitate. • De fiecare dată când mă uit la același tablou, văd ceva diferit în el. Întotdeauna mai târziu va fi prea târziu. • Sunt atât de singur, că n-am nici cu cine
AFORISME DE VIAŢĂ (IX) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362866_a_364195]
-
că putea să fie și mai rău... Cât călătorești, știi că trăiești. În fiecare zi să întreprinzi ceva nou. Astăzi, mai mult un efort psihic decât fizic să călătorești. Când bei, intri din realitate în virtualitate. Când călătorești, intri din virtualitate(a hărților) în realitate. • De fiecare dată când mă uit la același tablou, văd ceva diferit în el. Întotdeauna mai târziu va fi prea târziu. • Sunt atât de singur, că n-am nici cu cine mă certa. Nici așa nu
AFORISME DE VIAŢĂ (IX) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362866_a_364195]
-
avea bani mulți, dar fericire mai puțină ... • Totul este posibil, chiar și imposibilul! • Unii se bat, iar alții câștigă! • Când citesc o carte, las urme pe ea, să se cunoască. O trec prin mine. Când bei, intri din realitate în virtualitate. Când călătorești, intri din virtualitate (a hărților) în realitate [9] ------------------------------------------------- • Nici așa nu-i așa. Faci cum vrei, dar să nu-ți alegi. • Ca bătrâni ne așteaptă Lopaciov și Gropaciov cu medicamentul Cimitirol. • Niciodată Răul nu va fi învins, fiindcă
AFORISME DE VIAŢĂ (III) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362465_a_363794]
-
mai puțină ... • Totul este posibil, chiar și imposibilul! • Unii se bat, iar alții câștigă! • Când citesc o carte, las urme pe ea, să se cunoască. O trec prin mine. Când bei, intri din realitate în virtualitate. Când călătorești, intri din virtualitate (a hărților) în realitate [9] ------------------------------------------------- • Nici așa nu-i așa. Faci cum vrei, dar să nu-ți alegi. • Ca bătrâni ne așteaptă Lopaciov și Gropaciov cu medicamentul Cimitirol. • Niciodată Răul nu va fi învins, fiindcă Binele și Răul nu ar
AFORISME DE VIAŢĂ (III) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362465_a_363794]
-
acest ridicol și grotesc furnicar. În al treilea rând, a apărut teoria infernului-paradis considerată singura cale oferită reflexiei la început de mileniu. „Să nu fie oare paradisul și infernul cele două fațete contradictorii ale unei realități unice în om? Două virtualități ale aceleiași persoane, care se actualizează alternativ (...) Omul nu e oare osândit și ales, bun și rău? ... lumea nu este simultan și rai și iad?”, după cum ne spune Jean Guitton. Totuși, cel care ne duce la o concluzie acceptabilă este
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
diferite, expresivitatea literar-artistică nu poate fi izolată de factorii ce condiționează și defines funcția ei în comunicarea artistică. Acești factori sunt de natură estetică, lingvistică și psihologică. Potrivit factorului lingvistic, expresivitatea poetică își găsește originile și fundamentarea în calitatea și virtualitățile limbii actualizate în travaliu comunicării artistice. Glisarea de la starea potențială la actul realizat prin limbajul artistic se exprimă sub forma unui raport între general și individual, între uz și inovație, între convenție și creație. Expresia sonoră și conținutul semantic se
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]