2,884 matches
-
Și el a cerut relații la Poliția Rutieră înainte de a pleca la drum. A fost asigurat că se circulă pe șosea. Se întreabă:” Ce poate fi mai rău?”... E sâmbătă.Motorul se oprește brusc. Incercarile de repornire eșueaza.Plecam prin viscol pe șosea, prin nămeți spre o fermă aflată la cca. 500 metri.Mulți șoferi au rămas peste noapte în mașini.Troianul care a blocat circulația e uriaș.Este la nivelul taluzului. Ne orientam greu.Aici sunt blocate un TIR din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o masa până în zori. Dumnezeu ne-a ajutat din nou să nu înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit,s-a făcut ziuă.Focul este în agonie.La bucătărie bem lapte cald și mâncăm pâine albă.Nu mai ninge,dar e tot viscol.Vântul și-a schimbat direcția de la N N-V la S-S-E. Nămeții s-au depus și la poarta fermei.Spun o rugăciune. Se vorbește că la fermă au înoptat 52 de persoane,printre care și un grup de copii, provenit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Le depășesc escaladând nămeții.La o stație de pompare pentru irigații un tractor cu remorcă este răsturnat în șanț. Mă rog din nou lui Dumnezeu. Lobul stâng a degerat. Zăpada mi-a intrat în buzunar.Jumatatea de corp bătuta de viscol este mai rece.Parca am gheața în spate. Am febră musculară. Orașul e aproape... Plugurile pornesc pe DN 24. In sfârșit sunt în oraș. Aici nu viscolește.O coloana de mașini TIR așteaptă startul de la politiști. Intru într-un magazin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
camerei frigul dispare treptat. Nu am răcit. E uimitor !... (Seara cei de la gară au putut călători cu trenul personal). La serviciu povestesc întâmplarea colegilor.Nu înțeleg de ce nu am ales deplasarea cu trenul. Nimeni nu crede că am mers prin viscol. O doamnă mă numește „erou”. Nimeni nu înțelege că civilizația este o junglă... “Când ești furios e ca și cum ai ține un cărbune încins în mână; te arzi tu înainte să apuci să-l arunci în cineva” (Buddha) Hat la hat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Venea toamna, dar nu avea ce face. Auzise ea de la păsări că În țările calde este bine, așa că plecă Într-acolo. Toată iarna Împăratul ofta după pasăre și-i păru rău că pentru o furculiță veche pierduse o prietenă. Privind viscolul pe geam se Întrebă pe unde o umbla pasărea lui, dacă avea ce mânca ori dacă nu a Înghețat pe undeva, Doamne ferește. Spre marea bucurie a Împăratului ( așa de bucuros a fost că a plâns-ați mai văzut vreodată un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și iubitoare. Asta o scotea pe baba Dochia din minți.Și o ura și mai tare pe norusa și Își puse În gând să scape de ea În vreun fel. Într-o iarna geroasă, cu troienele cât gardul și cu viscole aprige, pe când fecioru său nu era acasă, baba se prefăcu bolnavă: stătea În pat, nu voia să mănânce nimic, se văicărea Întruna, chiar dacă nu o durea nimic.I-a spus Într-o seară noră si că a visat că se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aducă mure, de unde-o ști, că altfel n-o să aibă zile bune cu ea.Și o dădu afară pe ușă și o alungă pe biata fata să plece În pădure.Afară era prăpăd: un ger de Înghețau pietrele și un viscol de nu vedeai În fața ochilor. Anișoara făcu o cruce mare și strângându și mai tare cojocul, porni spre pădure. Înainta foarte greu din cauza troienelor și Îi tremura și inima În ea. Știa că nu se putea Întoarce acasa și stia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
simțea că amorțește, că Îngheață, dar așa slăbită de puteri și cu ochii Închiși se rugă În șoaptă: „Maica Domnului, nu mă lăsa! Maica Domnului, nu mă lăsa...” Când se trezi era dimineață.Mare ia fost bucuria că nu Înghetase.Viscolul Încetase, ieșise soarele.Și.... minune! Lângă ea un coșuleț cu mure!Maica Domnului o ajutase. Când a intrat pe ușă, teafără și cu coșul cu mure, baba Dochia să crape de ciudă.Mâncă mure și așa mure bune nu mâncase
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
rugă pe fratele lui, Februarie, să-i Împrumute trei zile friguroase. Cu cât urca mai mult fata pe Ceahlău, cu atât vremea se strica mai tare și se făcea tot mai frig.Începu să ningă liniștit, apoi se porni vântul, viscolul Îi tăia respirația. Și ea urca, urca.Doar n-o să se dea bătută așa cu una cu două.Doar ea era Evdochia, fiica lui Decebal. Când urcă pe munte, s-o caute pe fată, Martie o găsi Înghețată Împreuna cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pregătise . Atunci Își blestemă fiul, fiul pe care-l iubise mai ult ca pe sine: să trăiască prin locuri ascunse, singur, să fie alungat ca și ea, toată viața, să naibe parte de liniște nici noaptea. Să Îndure ploile și viscolul și să rabde de foame. Blestemul mamei sale, Îl transfigură pe Ion Într un cerb mândru și frumos. Trăia În pădure, mereu era fugărit de vânători ori de lupi, iarna tremura de frig și nu găsea deloc mâncare, căci prea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
18 km lungime, va contribui la schimbarea mediului înconjurător, prin modificarea reliefului, apariția unui microclimat în zonă, fitoplancton și zooplancton modificat, apariția unor amenajări turistice și noi ocupații. Efecte asupra mediului, mai ales în sens negativ, au: bruma, înghețul, chiciura, viscolul, ninsorile bogate, poleiul, ceața. Aici, pe Valea Siretului, cele mai periculoase fenomene sunt brumele timpurii (septembrie) și cele târzii (mai), care afectează culturile de câmp, de legume, pomi fructiferi și viță de vie. Vara, în afară de ploile torențiale, sunt dăunătoare grindina
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
adusă cu mari sacrificii din Muntenia sau din alte locuri. Și trăsnetele uneori au făcut victime, precum soția lui Dumitru Baciu care a căzut răpusă pe câmp, la muncă. Interesant este faptul că părinții aceluiași D. Baciu au fost victimele viscolului din iarna anului 1952, când zăpada căzută de 4-5 m grosime i-a surprins pe Drumul Mănăstirii, venind de la o nuntă din Probota. Au fost găsiți acoperiți cu zăpadă a doua zi cu ajutorul propriilor câini. Troienele din 23 martie 1952
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu viața ascunsă, dar atît de exemplară pentru acel timp. Copleșit, vara, de vipie și, iarna, cutreierat de viscol, departe de "lumea dezlănțuită" a Capitalei și încă departe de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre cele mai misterioase, se naște
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
ci însoțit de două colege ale lui Costache Olăreanu. El rămăsese la Piatra Arsă, împreună cu soția lui, iar noi ceilalți am decis să coborâm în Sinaia, pe un drum de iarnă foarte periculos. Jos era prăpastia, de sus - zăpada și viscolul veneau peste noi. E o întrebare care îmi răscolește temerile... Mie frică de faptul că nu voi mai ajunge nici măcar la Pietroșița, la 120 de kilometri de București... - Să ne întoarcem la Bibliografia generală. În paginile ei v-am descoperit
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
-le la toți Lecă noa. (Noapte bună). La omenia acestei familii simple de bulgari, scriitorul român răspunde și el cu aceeași omenie în reflecțiile sale dinaintea somnului: "Multă vreme n-am putut s-adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam la întâmplarea neașteptată
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
alb), preferată, se pare, de presa locală: "Bulgaria în infernul alb" (Ziarul de Iași, 5.01.2008); "Infernul alb" (Evenimentul, 17.12.2007), "Zăpada - infernul Craiovei" (stirilocale.ro) etc. Din lexicul de bază al fenomenului, unii termeni sînt de neînlocuit: viscol, a ninge, ninsoare, fulg. Interesantă e mai ales alegerea din seriile de sinonime existente. Cuvintele troiene și nămeți par aproape la fel de des folosite, adesea alternînd, pentru variație: titlul "Bucureștiul sub troiene, autoritățile se fac că ninge!" este urmat de textul
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
nămeți" (Ziua, 3.01.2008), "România îngheață sub troiene" (Libertatea, 8.01.2008). Zonele geografice și localitățile sînt personificate și ipostaziate în victime: "Constanța, orașul părăsit în zăpadă" (Ziua, 7.01.2007); "România rămâne paralizată după doar o zi de viscol" (Ziua, 5.01.2008). Apare uneori semnul exagerării, al folosirii figurate a termenilor - adverbul practic: "Capitala a fost practic paralizată" (Jurnalul național, 4.01.2008); " Ninsoarea neîntreruptă de miercuri seara până ieri după amiază a îngropat, practic, Bucureștii în troiene
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
să ne adăpostim. Regele Lup a ales niște nămeți mai mari și s-a apucat să facă o vizuină, aruncând zăpada la o parte cu labele. Eu, în schimb, am început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate, împrăștiindu-se, ca de obicei, într-o mulțime de fulgi. O vizuină, i-a răspuns Regele Lup. Un iglu, i-am zis
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
există un sens anume, toate-s aranjate cumva. De exemplu, eu-s legat de muntele acesta, și asta e menirea mea. Menirea voastră e să urcați în vârf și să aflați adevărul universal... Și spiritul muntelui s-a amestecat cu viscolul. Eu și Regele Lup am rămas între nămeți, privind furtuna. Albastrule, mi-a zis el, crezi că e mai bine să mergem înainte? În mod sigur, i-am răspuns. Hai după mine. Am alergat amândoi înainte, înfruntând furtuna, și după
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
nămeți, privind furtuna. Albastrule, mi-a zis el, crezi că e mai bine să mergem înainte? În mod sigur, i-am răspuns. Hai după mine. Am alergat amândoi înainte, înfruntând furtuna, și după câtva timp, am ajuns la pădure. Acolo, viscolul s-a mai potolit, însă a început să ne urmărească cineva. Am simțit că ne urmărea ba de prin tufe, ba de prin crengi, aflându-se ori în lateral, ori în spate, ori chiar deasupra noastră, prin copacii înzăpeziți. Din
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
caldarâm. Pentru că mai exista o toamnă, toamna gospodărească, sezonul corespunzând zicalei "toamna se numără bobocii", toamna pregătirilor pentru apropiatul asediu al iernii. Cu acesta nu era de glumit într-o lume care se troienea cu lunile, la cheremul săniilor, al viscolelor, iubită de cei puternici, lunecători pe schiuri și suflători pe nări de aburi fierbinți. Cât privește toamna gospodărească, ea începea în momentul când legumele, zarzavaturile, fructele se aflau în cel mai fast ceas al înfățișării, în acea bogăție de culori
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
ceea ce se întâmplă în teritoriul de dincolo de Prut a oscilat continuu între frenezie patriotică și indiferență totală. Într-o spirală perfect ilogică se înscriu reacții de tot felul de la incandescența patriotică a podurilor cu flori până la declarații prin care șuieră viscolul unei ierni nesfârșite. Entuziasmul inițial s-a ofilit, optimismul îi mai încearcă încă doar pe câțiva sentimentali incorigibili (cei mai mulți dintre ei cu rădăcini basarabene), majoritatea românilor și-au îndreptat privirile spre Vest și sunt din ce în ce mai indiferenți la soarta celor pe
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese cârciumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier mecanic și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele" (fragment tot din capitolul introductiv). Grigore are filosofia sadoveniană a trecerii timpului, materializat în anotimpuri, dar ceea ce vede el nu e o natură somptuoasă, cu fenomene ritualice, ci o lume pestriță, decăzută și tristă: "Trecuseră zile după zile, unii muriseră
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i de otravă și de zgură" (Răvaș nocturn). Ori: Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriu-mi suflet,/ Mereu visătorul.// Cum îl vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem din dinți.// Făclii uriașe ies din catacombe,/ Multe nu vor mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]