375 matches
-
Sosea din străinătate. Afară ningea. Intră repede. Se oprește brusc și, cu glasul înduioșat, cu privirea pierdută în depărtările trecutului, începe să povestească, spre surprinderea celor cu care eram de față pentru a-l întâmpina: Parcă văd. Seară. Frig. Ninge. Viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani. O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuie, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru cu dureri grozave. Și toată noaptea o duce
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
Labirinturi absurde / pînă la sacrificiul unei fugi în trecut / ochiul meu strivit melancolic / îngerul c-o singură aripă într-o zi de sabat / cînd te-apasă plictisul și găsești / scrisorile celui drag / după asfințit într-o artă perfectă,/ pămîntul / solemn viscolit de cîntecul sirenelor undeva în apropiere -/ în locul unde zburătăcesc de-a valma licuricii /.../ raiul, drumul corăbiilor,/ o casă frumoasă cu grădina arsă pînă la lacrimi / după răceala mîinilor toți știau / că se făcuse noapte în odaia lăuzei / de culoarea florii
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
aplec la cer, Vin sărbătorile-n curând Prin lume rătăcesc oftând. Te caut mamă pe drumuri troienite Pe cărări de gând cu vise-nzăpezite Dar în zadar,...tu nu mai ești De acolo din cer știu că mă iubești. Imi viscolește iarna și mi-e dor Prin mine săgetează un fior In inimă te port ca pe o icoană In suflet ești... tu dragă mamă. Când cad picături de ploaie cernite Tu mamă vii și mă săruți pe frunte Spunând urmează
CU SUFLETUL MA APLEC LA CER de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346118_a_347447]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > UMBRA TA,MURMUR SURD Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Răsfoiesc amintiri prin zăpezi de scrisori, vântul bate golit primăveri fără flori, te aud viscolind prin clepsidre de clipe, pe cuvinte azi simt cum se zbate un ghimpe. Îndelung mai răsfir toamne-n brume scăldate, peste urma-ți de scris, plâns-a trist,lung,o noapte! Scuturând insomnii pe sub cetini de brazi, te rescriu lacrimi
UMBRA TA,MURMUR SURD de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370536_a_371865]
-
Devotament > FREZII Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului FREZII Când părul tău miroase iar a frezii Și brațul alb spre mine iar ți-l scuturi, Își cheamă iarna oștile zăpezii, Dar viscolește tot cu roi de fluturi. Și gerul mușcă iar din noi, de-o vreme, E iarnă iar și iarăși cresc nămeți, Dar nu mi-e frig și n-am de ce mă teme: Cu ochii tăi de foc mai mult mă
FREZII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370191_a_371520]
-
bolți/ Că nimic nu-i veșnic. Tu ești veșnic,/ Unu invincibil peste toți”, Unu fiind principiul activ - Creatorul dar având și semnificația omului în picioare, pe care o deține el, poetul, „monah târziu”, el, cel vertical, dintotdeauna, care cere sa „viscolească Poezia”. „Unu este locul simbolic al ființei, izvor și sfârșit al tuturor lucrurilor, centru cosmic și ontologic” ( Dicționarul de simboluri). Un alt simbol, care apare în carte este cocorul, poetul se aseamănă nu cu orice pasăre, ci cu simbolul longevității
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
privești zâmbind, când în petale mă îmbrac! Din a vieții pustiire, în tine să mă regăsesc, îmi adun glas din gândire și-n versul tău mă risipesc! © Maria Filipoiu Din ,,Antologia SIMBIOZE LIRICE vol.11" Editura Anamarol Metamorfozare Adeseori îmi viscolește gândul prin amintirile sub tei în floare. Cum Eminescu șlefuia cuvântul, înveșmântat de-a florilor ninsoare. Pe bancă-i așez idei obosite de calea ce străbate veșnicie, Eminul să le pună în cuvinte, când poposește-n a nopții feerie. Când
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
belșugul rodniciei, frunzele sacrificate scriu povestea veșniciei. De la șes, la culmi înalte. Toamna, cu recoltă vine și cu zaibăr în pahare. Gânduri strânge în ciorchine, cu povești nemuritoare. Copacii își plâng iubire din frunzele călătoare. De-a tristeței despărțire, vântul viscolește jale. A rodniciei zeiță, Toamna, ca o fată-mare își împletește-n cosiță, feunzele din chihlimbare. Gânduri toană în cuvinte, tristețe însângerată. Toamna să rămână-n minte. Să nu poată fi uitată. Ca vinul de viță nouă, frunzele-și lasă lacrimă
MELANCOLII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353057_a_354386]
-
soare. Mărțișor o aștepta, ca și când ar fi știut că Baba Dochia avea să vină. De îndată ce o văzu pe femeie aplecându-se după frăguțe, spiridușul dispăru, iar odată cu el, se făcu nevăzut și soarele. Începu să bată un vânt înghețat care viscolea ninsoarea bogată, iar Baba Dochia, dezbrăcată, îngheță pe loc și se transformă într-o stană uriașă de piatră. - Așa îi trebuie! - Când eram copii, în ultima zi din luna februarie, ne alegeam câte o zi din primele zece ale lunii
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul ei. El, Dănuț nu-i la locul lui. Acasă, ai lui îl cred mort. Nu știu de el de aproape un an. A vrut să le scrie... Apoi
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
-și cântă doru-n versuri line Și-atâtea taine-n nopți de catifea Când prin omăt, luciri diamantine Se sting în dansul fulgilor de nea. Atâtea flori de suflet curg în rânduri Cu crini înmiresmați și maci arzând Când iarna tristă viscolește-n gânduri Și floare-albastră-i umple-alesul gând ... GÂNDURILE, FLORI CE CRESC PE TÂMPLE Gândurile, flori ce cresc în tâmple Visele-ncăpute-n palma vremii Călimări de suflet ce se umple Cu dureri ascunse-n trupul iernii Năvălesc în noi precum furtuna Și se
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ȘTERGE-MI LACRIMA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1718 din 14 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului ȘTERGE-MI LACRIMA Când mai vine --așa, uneori-- câte-o furtună, viscolind bunătatea, șterge-mi lacrima --de-o să-mi scape-- rostogolită pe povârnișul pietrei. Sau, las-o... întrupată deasupra florilor, în pic de rouă, sărutând pătimaș geana aplecată. Atunci, vei ști că te plâng în gândul meu, căci, mai vine --așa, uneori--
ŞTERGE-MI LACRIMA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347172_a_348501]
-
lacrima --de-o să-mi scape-- rostogolită pe povârnișul pietrei. Sau, las-o... întrupată deasupra florilor, în pic de rouă, sărutând pătimaș geana aplecată. Atunci, vei ști că te plâng în gândul meu, căci, mai vine --așa, uneori-- câte-o furtună, viscolind bunătatea! **** Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ȘTERGE-MI LACRIMA / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1718, Anul V, 14 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ŞTERGE-MI LACRIMA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347172_a_348501]
-
sufletul meu și din care îmi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjîind agitat pe la ferestre, viscolind zăpada în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă.Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
prin copaci ca o clipă lovită. Prin amurgul de deasupra mea cade o stea rătăcită. Râul se rostogolește-n vale rușinat de nudul lunii pitită-n barba teiului sub care îți sărutasem sânii. Îți ating umbra atârnată-n cuier, mă viscolesc insomnii, te-nchid în inimă ca-ntr-un album cu șterse fotografii. CÂNTEC Iubito, e-atâta rugăciune în nerăbdarea patului tău că Dumnezeu plânge de gelozie, iar crucile ni se joacă de-a v-ați ascunselea. TE-AȘ SĂRUTA Ah
POEME de GEORGE BACIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357840_a_359169]
-
sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, viscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. Iar tu, iubito, proverbul pus într-un măr inexistent, o să-mi păstrezi într-un album înțelesurile. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: Prima fila din jurnal / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
întunericul se infiltra în casă. Instalația de pom clipea, dădea încăperii un aer intim. A aprins lumânările de pe masa aranjată pentru două persoane. Aruncă o ultimă privire, trecând in revistă camera. Se declară mulțumită. Vântul începea sa bată cu putere, viscolind zăpada. Vuietul arunca omătul în ferestre. Vremea de basm se transformase într-o cățea turbată. Nu-i plăcea iarna. Se așeză pe canapea. Muzica de saxofon îi învăluia trupul. Îi inducea o stare de mister și relaxare. Noaptea se instalase
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
de ziduri” (Cocon). O poezie a priveliștilor înzăpezite, a ninsorilor villonești, “de mai an”, cu suavitatea și nostalgia lor este: “Zima: troika aleargă spre stele / în abur de balalaikă / printre pescăruși de gheață / și țurțuri de cer / viitoare livezi / ne viscolesc prin suflet / rotund / în depărtări / lebede fără cântec unduiesc punți / peste prăpăstii”. Prin economia mijloacelor de expresie și prin frumusețea imaginilor, prin eliminarea încărcăturilor de prisos, poeta ajunge la esențializare, ceea ce e un lucru remarcabil. Poemele par a fi îndelung
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
e timpul / în fereastra albastră / zorii murmură un dor / singur răsăritul / mai sărută o dată / talpa incendiată / a unui asfințit” (Feerie). Că nimic nu e simplu și că poetul și-a asumat un destin de Sisif, reiese limpede din următoarele versuri: “viscolesc umerii goi / spaime șerpuiesc în artere / clipele înghesuie / cuburi de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri în călcâiul ei / dar nici atunci nu oprește / îți mușcă buzele / până simte pulsul durerii / rostogolit în copite / se smulge iernii / și-
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
nămeți. Văd tremurătoare lacrimi și regret, Ce stabilesc a timpului măsură, Toamnele ascunse-n suflet de poet, Și vorbele ce ni se sparg în gură. Ce-am cântărit eu le așez în față, Ca pe nebănuite sărbători; Nicicând n-am viscolit această viață Și n-am furat din curcubeu culori. 16-03-11 africangrey 49@yahoo.com Referință Bibliografică: Numără-ți izvoarele! / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 95, Anul I, 05 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Platon
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
ne privim cu spaimă una pe alta, ea pentru că și-nchipuia că am tot unsprezece ani, eu pentru că decadența ei e un test cu turnesol pe care n-o să-l trecem nici noi într-o zi. Grăbim pasul. Prinde a viscoli. Două siluete se profilează la orizontul mișcător și am senzația că îmi sunt familiare, deși nu deslușesc mare lucru prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
nonagenară. Aș fi vrut să facem o escapadă, să vedem cum s-au copt pantofii în vitrinele prăvăliilor, cum au albăstrit zambilele tălpile gradinilor. Cum au sfâșiat alb corcodușii coastele dealurilor, ca o hoardă de mirese fugare. Să ascultăm cum viscolesc stelele în rana spovedaniilor de noapte. Să mai avem încă o sută cincizeci de dimineți proaspete, cu eticheta pe ele, să le deschid cu inima tropotind și cu aerul că nu conteaza, mai e mult până va trebui sa le
SECETĂ DE TINE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359471_a_360800]
-
umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă gerul, soarele ce abia mângâia zăpada și vântul ce se revărsa peste tot, sfidau puterile
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]