651 matches
-
Trecerea meșterilor de la o treaptă la alta sau de la starea de meșter la cea de calfă și invers, este un fenomen frecvent, cauzat de schimbările care se produc în starea materială a meșteșugarului. Meșterii cu dugheni „scăpătați” sunt reînregistrați de către Vistierie la calfe, adică la meșteșugarii fără dugheni (cei mai mulți dintre ei) care „lucrează cu mâna dintr-un loc în altul”. În târgul Tecuci, între 1838 și 1845, cinci meșteri de treapta a treia au fost trecuți la calfe, deoarece erau „căzuți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau formele cele mai răspândite de protest și revendicări. Ele rămâneau însă de cele mai multe ori fără efect. Cui să se plângă, se întrebau rufetașii, „caimacamului ? De la el n-am avea rezultatul decât tirania și amenințarea surghiunului. Isprăvniciei ? Nu se amestecă. Vistieriei ? În toată vremea au dat dovezi de ruinarea noastră”. Atunci când condițiile de muncă și viață atingeau marginea rezistenței fizice, rufetașii se revoltau în mod spontan, neorganizat ca, de pildă, în 1843 sau în 1852, când organele de stat au descoperit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașe și țărani înstăriți, și țărani ziși ,,codași”. Cei dintâi, de obicei, reușiseră ca săteni să înjghebe „un negoț” și se străduiau să părăsească definitiv satul socotind, pe bună dreptate, că orașul era mai prielnic desfășurării activității lor de negustori. Vistieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe umerii lor apăsa toată greutatea cislei și numai ei asigurau într-o măsură mai mare decât restul consătenilor achitarea ei. De cele mai multe ori, încercările Vistieriei rămâneau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
negustori. Vistieria însă se servea de toate mijloacele pentru a le face imposibilă strămutarea, căci pe umerii lor apăsa toată greutatea cislei și numai ei asigurau într-o măsură mai mare decât restul consătenilor achitarea ei. De cele mai multe ori, încercările Vistieriei rămâneau infructuoase, căci țăranii „fruntași” dispuneau de mijloacele necesare pentru înlăturarea piedicilor din calea strămutării. Cealaltă categorie de țărani, „codașii”, vedeau în strămutarea în orașe principala cale de ieșire de sub jugul clăcii și al numeroaselor datorii și obligații, cale pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
catagrafiile orașelor din 1845 și 1851 se menționează intrarea în rândul meșteșugarilor în cursul celor șapte ani, ce despart o catagrafie de alta, a unor „indivizi scăpătați”: un privilegiat, doi mazili, un ruptaș (Tecuci), 16 negustori sărăciți, 12 rupte ale Vistieriei, 5 mazili (Huși), sau promovarea în rândul meșterilor a 80 calfe, 41 de însurăței (Tecuci) și 10 birnici (Huși). În orașul Iași, alcătuitorii catagrafiei din 1845 au descoperit în rândurile meșteșugarilor 574 „familii noi”. Dezvoltarea relațiilor de tip capitalist, ai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
confecționarea și întreținerea propriei străluciri, în vreme ce domnitorii fanarioți o fac cu mai mult zel, nu numai pentru că supușii sunt un popor străin lor ca etnie, ci și pentru că le-o cere condiția precară a demnității și poruncile puterii suzerane cu vistieria mereu goală. Diferă foarte puțin mijloacele. Mentalitatea este, în esență, aceeași, deși imanentă unei „geografii a mentalităților”, adică varietății. În pofida disponibilităților modernizatoare, oamenii de stat, căci despre ei este vorba, rămân puternic marcați de concepte și habitudini feudale. Pentru ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pune mâna” și pe București, și pe domnitorul Grigore al III-lea Ghica, „pregătit” să cadă prizonier cu o minimă garanție în raport cu susceptibilitățile Porții. Pentru trupele țariste, ca și pentru oricare armată angajată în război, problema aprovizionării era fundamentală. Cum vistieria Rusiei nu putea face față ceririlor - nota istoricul S. M. Soloviev -, oamenii de stat și Ecaterina a II-a erau preocupați să stoarcă cât mai mult din Moldova și Muntenia: bani, alimente, furaje etc.; or, Rumianțev și ceilalți comandanți au răspuns
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al Chinei) poate cheltui cât îi place, nelimitat, căci el nu depinde de nimeni și fabrică bani numai din piele sau hârtie tipărită. Când acești bani au circulat atât de mult încât încep să se uzeze, ei sunt aduși la vistieria împăratului și se iau bani noi în locul celor vechi. Acești bani circulă în toată țara și prin toate provinciile sale... banii nu se fac nici din aur și nici din argint". Esența dezbaterii din jurul monedei de hârtie era legată de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
al monedei din metal prețios. "În realitate însă fluturii de hârtie, simple semne bănești trebuiau să zboare în mijlocul publicului nu pentru a înlătura" baza metalelor nobile, ci pentru a scoate "metalele nobile din buzunarul publicului și a le aduce în vistieria goală a statului"673. Analiza poate fi considerată valabilă cu excepția sugestiei că cineva ar fi inventat hârtia-monedă cu scopul precis și dinainte calculat de a deposeda populația de valoare prin intermediul contribuțiilor sale la susținerea eforturilor de război. Ce este sigur
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Baraolt. Prin diploma acordată, regele a unit toate comitatele din acest teritoriu într-unul singur, cel al Sibiului. Prin conținutul ei, diploma andreiană reflectă atât interesele regalității ungare cât și ale coloniștilor germani. Sașii din zona Sibilui urmau să plătească vistieriei regale, 500 de mărci de argint anual și să trimită 50 de luptători în oastea regelui, iar în afara țării, dacă oastea era comandată de rege, 100 de ostași. Oaspeții sași puteau să-și aleagă singuri dregătorii locali, iar regele numea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dăruiește cavalerilor, pentru ca să o locuiască în pace și să o stăpânească liber, pentru ca prin conviețuirea cu ei "să se întindă regatul nostru" (DIR C, sec. XI, XII, XIII, partea I, p. 151). Conform textului diplomei, cavalerii erau datori să dea vistieriei regale o parte din aurul și argintul descoperite "în sus-zisa țară, a Bârsei", iar restul să le rămână lor. Erau lăsate cavalerilor în întregime "târgurile libere și vămile târgurilor din acea țară". Aceste prevederi dovedesc că Țara Bârsei nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale, a repus pe cavaleri în drepturile din 1211 și le-a acordat chiar facilități noi, confirmându-le privilegiile pe care cavalerii și le îngăduiseră singuri spre prejudiciul regatului ungar. În confirmarea daniei, acordată înainte de 7 mai 1222, darea față de vistieria regală (aur și argint) era stabilită la jumătate, iar în locul orașelor și al cetăților de lemn li se îngăduia să-și construiască orașe și cetăți de piatră. În același timp, în confirmarea din 1222, cavalerilor li se permitea să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este solicitat de timpuriu în câteva importante dregătorii. La vârsta de 28 de ani era ispravnic de Tecuci, între 1814 și 1818 vornic de aprozi și vornic de politie la Iași, între 1823 și 1827 era al doilea răspunzător de vistierie și conducea Departamentul Afacerilor Străine, iar între 1831 și 1838 a ocupat funcția de mare logofăt al Dreptății în Moldova. Se număra printre membrii comitetului de redactare a Regulamentului Organic, el fiind autorul articolelor care preconizau unirea Principatelor. Spirit întreprinzător
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
număr și i se promise sigur că-ndată după începutul campaniei socrul împăratului, regele maghiar Bela III, va trimite pre la Vidin ajutorul de trupe ce i se ceruse. Pentru întreținerea unei oștiri atât de suficiente Isaac Angelos luă din vistierie l5 centenare de aur și preste 60 centenare de argint, purtă de grijă să se strângă tot soiul de unelte de război și de ale bucatelor și astfel, bine armat și c-o resignată hotărâre, porni în cele dintâi zile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dat", dacă ne este permis să schimbăm un vers celebru. Mezatul a devenit o adevărată maximă de guvernământ, căci d. Brătianu ține cu orice preț să dovedească, lumii că situațiunea noastră finanțiară este din cele mai înfloritoare. Astfel, pe când lăzile vistieriei se umplu de bani, sărăcia rămâne lucie prin sate, căci totul a fost vândut cu toba de perceptor. Nimic nu scapă acestui teribil agent administrativ. Se vinde omului până și cele mai neapărate obiecte de îmbrăcăminte pentru dânsul, pentru femeie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
De asemenea, /împăratul/ promite și convine să nu îngăduie de acum înainte vreunui latin, cu excepția genovezilor și a pizanilor, să meargă spre a face negoț în Marea Neagră, și cu excepția a lor săi /ai împăratului/, care vor duce banii sau bunurile vistieriei noastre. Căror genovezi nu le va impune interdicții de a merge în Marea Neagră și de a se înapoia cu mărfuri, ci să poată merge și să se înapoieze liber, fără nici un fel de kommerkion (vamă)“7. Teritoriul imperiului a ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cuvinte saxones - saxoni, saxum - piatră, saxis regidiores - oameni limitați, chemat să sublinieze că inteligența inamicului ar fi inflexibilă, „tare ca piatra“ (ibidem, p. 116-117). • Ibidem, p. 79. • F. Graus, op. cit., p. 55 (nota 117). și factorilor politici est-central-europeni, completându-le vistieriile, livrându-le mărfuri de lux aduse din regiuni mai evoluate și înlesnindu-le legăturile cu lumea din afară. Interdicția instituită pentru creștini de Biserica catolică de a practica împrumutul cu dobândă i-a transformat pe comercianții și bancherii evrei în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
orânduiala lui mai și pentru dajdea calului și pentru ialoviță“, iar „care nu-și vor hi dat banii până acmu să aibă a scoate toată vita în târgu să i-o vânză să hie istovită și să aducă banii la vistieria domniei mele“22. Impunerea acestei dări a însemnat o implicare indirectă a domniei în negoțul cu vite în care se specializaseră de timpuriu armenii, un comerț ce a continuat să subziste în ciuda monopolului otoman. Turcii erau interesați să obțină în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
GANE, Ienache [Enacachi] (30.XI.1737, Ciumulești, j. Suceava - 16.ÎI.1842, Botoșani), poet. Este cel dintâi născut al banului Ioniță Gane. În existența lui, destul de obscură, spătarul G. a îndeplinit funcțiile de slujbaș la Vistierie (1805-1814), ispravnic al ținutului Român (1821-1827), asesor la Judecătoria Sucevei, iar între 1837 și 1838, președinte al Judecătoriei din Botoșani. Prin mama, Ecaterina, era rudă cu traducătorul Iancu Buznea. Cumnat cu poetul Constantin Stamati, se încuscrește și cu Costache Negruzzi
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
și traducător. Nepot de frate al mitropolitului Iacov Stamati, tatăl lui S., paharnicul Toma, căsătorit cu Smaranda, s-a stabilit în 1812 cu familia la Chișinău. S. învață la Iași (probabil la Academia Domnească) și ocupă unele slujbe în cancelaria vistieriei Moldovei, apoi este funcționar în administrația rusească a Basarabiei, cavaler, din 1826, al ordinului „Sf. Ana”. Era un bun cunoscător al limbilor franceză, rusă și greacă, cu lecturi din clasici și romantici. L-a întâlnit în 1821 pe Pușkin, exilat
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
a înțeles, pe propria-i spinare, că o cale moale a Reformei nu e mai puțin dureroasă și, mai ales, că nu duce la vreun liman, sleind, în schimb, rezervele materiale ale societății. Cele două miliarde de dolari aflate în vistieria statului - Ceaușescu intenționa, se pare, fondarea unei bănci internaționale de natură să-i aducă lui acele venituri pe care le realizau bancherii occidentali, împrumutându-l - azvârlite populației spre a-i potoli aspirațiile revoluționare, se duseseră grabnic pe apa sâmbetei, noile
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
poate înțelege cel care nu s‑a plecat la pieptul lui Isus și nu a primit de la el pe Maria de mamă. Mai este oare nevoie să spunem câtă pricepere ne trebuie pentru a tălmăci cu vrednicie cuvântul așezat în vistieria tablelor de lut? [...] Ca să putem tălmăci această evanghelie cu fidelitate, ar trebui să putem spune într‑adevăr: Noi avem gândul lui Cristos” (SC 120, trad. fr. C. Blanc). . Vezi A. le Boulluec, La notion d’hérésie dans la littérature greque
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căruia Vodă („Mare și întunecat nor, și plin de fulgere și de trăsnete, au căzut pă țara Românească cu Șărban-vodă...”) îi imputa lipsuri în guvernarea banilor țării („am închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de vistierie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el”). Amendat („De nevoie, s-au îndatorat, și au dat al lui a avea; și s-au vândut satele, și moșiile, și țiganii: și au plinit banii”), închis, torturat („la a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Boldești (căsătorit, căci a avut mai mulți fii) a murit în luptele cu turcii 174. La fel marele vistier Oancea din Batiu, chiar dacă Radu de la Afumați i-a trecut bucatele „pe seama domniei” (căci a furat 400 de galbeni din vistieria lui Neagoe Basarab). Ca să nu mai vorbim de șirul de viteji căzuți în luptele lui Ștefan cel Mare. La Pârâul Alb, în 1476, a murit pârcălabul Luca175, vornicul Hrană, poate (însurat, un fiu al lui va ajunge și el mare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și una „purtată”, (folosită); în fine, veșmintele uzate se purtau „acasă”, definind și ele acel „privat” despre care vorbeau mai sus. Erau pline garderobele soțiilor Voievozilor noștri de haine „civile”, împachetate cu grijă și depozitate în lăzile și cuferele din vistieriile domnești, cercetate adesea spre a fi îmbrăcate, cărate în pribegiile ce se declanșau intempestiv. Lista lucrurilor de îmbrăcat ale văduvei lui Pătrașcu cel Bun (Cronica Bălenilor: „[...] deci, după ce s-au umplut patru ani ai domniei lui, ca un om au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]