566 matches
-
a vândut această proprietate lui Pascu Lupașcu-Buhuș, căsătorit cu Safta, fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino. Începând de atunci, moșia și conacul au devenit proprietatea boierilor cantacuzini. Printre proprietari amintim pe paharnicul C. Cantacuzino (pe la 1758), logofătul Iordache Cantacuzino (în perioada 1793-1816), vistiernicul Iordache Cantacuzino și apoi Mihalache Cantacuzino. În jurul anului 1835, Iordache III Cantacuzino-Pașcanu a construit un frumos palat pe ruinele curții boierești pe care o ridicase aici, pe la începutul secolului al XVII-lea, marele vornic Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
este clădire reprezentativă Bucureștiului din secolul al XIX-lea, înălțata de boierul C. Facă, la colțul format de Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogoșoaiei) cu Calea Griviței (Podul Târgoviștei). Facă a murit înainte de a o termină și moștenitorii lui au vândut-o vistiernicului grec Românit. Acesta a desăvârșit construcția amenajând interioare luxoase pe care scriitorul Ion Ghica (1816-1897) le-a prezentat astfel în memoriile sale: „...pereții odăilor toți cu mermer (stuc), imitând marmorele cele mai rare și mai frumoase, tavanurile de o bogăție
Palatul Romanit () [Corola-website/Science/307630_a_308959]
-
uric domnesc. Cu toate că, evident, el deja exista. Dar alte știri despre el, care ar tine de sec. XV, nu avem. Mai intervine o informație de la 1 ian. 1574, cînd Mihăilenii, ortografiați aici Mihălcăuți, trec în posesia altui boier, a fostului vistiernic Pilipovschi. Tot pe atunci, cu denumirea Mihalcăuți, ei figurează într-o mărturie hotarnică despre moșiile Adecăuților (Bricenilor). Trec ani după ani. Se mai scurge un secol. Despre Mihăileni nu se aude nimic. Apoi, la 22 sept. 1612 aflăm că Tancu
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
în administrație) și "mici boieri" (ce dețineau proprietăți funciare mai mici și poziții administrative mai puțin însemnate). Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari, miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul lui Constantin Cuparul, capuchehaie la Constantinopol în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) și frate al domnitorului Antonie Ruset, prin căsătoria sa cu Safta Racoviță, fata logofătului Nicolae Racoviță
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
biserică ctitorită prin 1594 de marele vornic al Țării de Jos, Nistor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche. Cutremurul din 1803 produce daune importante clădirilor mănăstirii, aceasta fiind abandonată și cimitirul alăturat lăsat în paragină. Câțiva ani mai târziu, pe la 1820, vistiernicul Petrache Surza înființa un bazar în preajma mănăstirii, piață care va fi numită „Medeanul de la Sfânta Vineri”. Inițial activitatea comercială se întindea pe mai toată Ulița Sfânta Vineri, între Mănăstire și Palatul Domnesc; ulterior piața se restrânge ocupând numai terenul fostului
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Mănăstirea Hlincea a fost înălțată pe hotarul orașului Iași, având drept ctitori pe domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina. În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la Muntele Athos. Până în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), această mănăstire era menționată în documente ca ""mănăstirea Zotei de la
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
-i pomenească pe vechii ctitori ai Bisericii Hlincea, ducându-i în eroare pe cititori cu privire la data construcției. Documentul din 26 noiembrie 1662, menționat mai sus, precizează însă că mănăstirea Hlincea, situată ""aproape de târgul Iași, sub făget"", a fost ctitorită de vistiernicul Zota Tzigara. Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Mănăstirea Hlincea sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia (ctitorită de el și sfințită la 29 iunie 1672 și închinată la rândul ei Patriarhiei Ierusalimului), rămânând multă vreme ca metoc al acesteia din urmă (până în
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
face un sfat cu boierii și poruncește ridicarea întregii țări la luptă împotriva năvălitorilor și formarea Oastei cele mari din țărani răzeși, târgoveți și boieri. Domnitorul trimite soli la regii Poloniei și Ungariei, la voievodul Ardealului și la comitele secuilor; vistiernicul Cristea Jder (Florin Piersic) este trimis cu solie la Papa de la Roma și la dogele Veneției. În scrisorile trimise, Ștefan cel Mare îi avertiza pe conducătorii apuseni că turcii nu se vor mulțumi numai cu ocuparea Moldovei, ci vor ataca
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
pe cei doi, condamnându-l la moarte pe Agapie și închizându-l pe Niculăeș în Cetatea Chiliei până când va dori să lupte pentru apărarea țării. Doamnele lui Radu Vodă sunt trimise la Mănăstirea Pângărați în grija Candachiei (Ioana Drăgan), soția vistiernicului Cristea. Ștefan cel Mare se îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească și redevenise oșteanul Nicoară Jder. Vistiernicul Cristea sosește din Italia doar cu făgăduieli, dar solul venețian Guido Solari (George Paul Avram) decide să lupte de unul singur alături de moldoveni. Pentru a atrage oștile turcești către Vaslui, unde Ștefan găsise un loc prielnic pentru luptă, sunt pustiite
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Ioan Zapolya. Gritti era un prosper negustor la Constantinopol și reușise să intre în relații foarte bune cu marele vizir Ibrahim și chiar cu sultanul. Datorită calităților sale, în urma expediției din Ungaria din 1529, el este numit de către Zapolya ca vistiernic și arhiepiscop de Ager. Neputând redresa finanțele regatului, funcția sa va fi preluată de către Toma Nádasdy. În 1532, Gritti revine în Transilvania și va fi numit locotenent-general al regelui ungar. În iulie 1534 el vine în Transilvania cu misiunea de la
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
vol.I, București, 1961, p.281). Totuși această ipoteză nu poate fi demonstrată, nici urmele arheologice de suprafață, nici documentele, nici măcar tradiția locală nu atestă deloc așa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister. Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popești", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii nobiliare muntene, Sofica Șintescu fiind fiica
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
urmele arheologice de suprafață, nici documentele, nici măcar tradiția locală nu atestă deloc așa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister. Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popești", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii nobiliare muntene, Sofica Șintescu fiind fiica marelui ban Radu Șintescu (Popescul). Aceasta îi lasă ca moștenire moșia Popești, din Ilfov
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
așa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister. Ctitorul acestei biserici este marele vistiernic Hrizea Caridi, zis "din Popești", unicul fiul al lui Gheorghe Caridi (Karydis), marele vistiernic al voievodului Matei Basarab timp de 17 ani. După mamă, Hrizea vistiernicul din Popești, este descendent al unei mari familii nobiliare muntene, Sofica Șintescu fiind fiica marelui ban Radu Șintescu (Popescul). Aceasta îi lasă ca moștenire moșia Popești, din Ilfov, moșie de baștină a familiei Șintescu, atestată încă din secolul al XVI
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
moștenire moșia Popești, din Ilfov, moșie de baștină a familiei Șintescu, atestată încă din secolul al XVI-lea. Lucrările de construcție încep în timpul celei de a doua domnii a lui Grigore I Ghica (februarie 1672-noiembrie 1673), atunci când Hrizea, ca mare vistiernic și caimacam în lipsa voievodului plecat în campanie militară, era "atotputernic" în țară. După suirea pe tron a lui Gheorghe Duca, om de casă al cantacuzinilor și adversar al bălenilor, construcția la biserică este probabil oprită, iar Hrizea vistiernicul ia drumul
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
ca mare vistiernic și caimacam în lipsa voievodului plecat în campanie militară, era "atotputernic" în țară. După suirea pe tron a lui Gheorghe Duca, om de casă al cantacuzinilor și adversar al bălenilor, construcția la biserică este probabil oprită, iar Hrizea vistiernicul ia drumul pribegiei. Lucrările sunt reluate în anul 1675, când domnitorul Gheorghe Duca detensionează relațiile dintre familia Cantacuzino și familia Băleanu, arbitrând înțelept conflictele. Drept dovadă este atestarea din nou ca mare vistiernic a lui Hrizea Caridi. De altfel, în
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
la biserică este probabil oprită, iar Hrizea vistiernicul ia drumul pribegiei. Lucrările sunt reluate în anul 1675, când domnitorul Gheorghe Duca detensionează relațiile dintre familia Cantacuzino și familia Băleanu, arbitrând înțelept conflictele. Drept dovadă este atestarea din nou ca mare vistiernic a lui Hrizea Caridi. De altfel, în această perioadă, mai precis pe 25 septembrie 1676, biserica este gata, așa cu o arată pisania originală ce încă se păstrează deasupra intrării. Documentele ulterioare nu mai atestă biserica până în anii 1889-1890, când
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
încă din secolul al XVI-lea, ea dând mai mulți boieri însemnați. făcea parte din cea de-a doua generație a familiei Prăjescu. El era fiul lui Ion Prăjescu și văr cu frații Ieremia și Simion Movilă. Bunicul său, marele vistiernic Toader, ce se căsătorise cu Greaca, fiica marelui logofăt Ion Movilă, era nepotul lui Stanciu Stărostescu, strănepotul de fiu al lui Mihu al lui Staroste sau Stărostici și răs-strănepotul lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
lui Giurgiu de la Frătăuți. Nicoară Prăjescu era căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606) și Tețcani, vechea moșie a familiei. El a
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. De asemenea, Nicoară Prăjescu a primit în stăpânire și satul Brănișteni, azi Miron Costin. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica „Sf. Nicolae” din Suceava, dându-i forma pe care o are astăzi. El a pus o pisanie cu următorul text: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
El a pus o pisanie cu următorul text: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început și s-a făcut acest hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)”". Alături de alți boieri (logofătul Stroici, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea și alții), Nicoară Prăjescu a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
alții), Nicoară Prăjescu a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) i-a restituit fostului vistiernic, printr-un hrisov din 8 aprilie 1617, proprietățile confiscate de Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele Heleșteni, Tețcani, Cozmești, Mircești, Stolniceni, Brătești, Rânghilești, Dubovăț, părți
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
spătarul Iordache Cantacuzino). În peretele sudic al pronaosului se află o nișă boltită care a fost folosită pe post de gropniță. Cronica lui Ion Neculce menționează înmormântarea în această biserică a marelui boier Iordache Cantacuzino (c. 1581 - 1663), fost mare vistiernic în timpul domniei lui Vasile Lupu (1631-1652), cu care era cumnat, și mare spătar în timpul domniei lui Eustratie Dabija (1662-1663), cu care era cuscru. Acesta a fost fondatorul ramurii moldovenești a Cantacuzinilor. Despre încuscrirea cu domnitorul și înmormântarea lui Iordache Cantacuzino
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
păn-a o lua Dabije, făcut-au mare nuntă în curțile domnești cu acel hiiastru al său, cu Lupașco, care acel Lupașco au agiunsu mai pe urmă și spătarǔ mare în Țara Muntenească și au luat o fată a lui Iordache vistiernicul Cantacozino. Și încuscrindu-să Dabije-vodă cu Iordachi, l-au pus spătarǔ mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală și cu mare jele despre toți pemintenii l-au îngropat înǔ Bărnovschii, că, măcar că
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]