208 matches
-
despre Conceptul d etotalitate interesează în mod particular, pentru că ni-l dezvăluie și mai limpede pe acel Höffding care nu poate fi de acor cu asociaționismul, dar nici nu era dispus să subscrie fără rezerve la tezele în vogă ale vitalismului. El insistă asupra totalității ca sinteză: "Într-o asemenea totalitate, se vădește o varietate reunită într-un mod specific și, în felul acesta, descoperim aici, în deplină valabilitate, legea sintezei". Pe de altă parte, însă, remarcă Höffding, există tentația de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cutului fiziolog Johannes Peter Müller la Universitatea Humboldt din Berlin. În 1938 devine profesor la Universitatea Catolică din Louvain, iar în 1848 la Universitatea din Liège, Belgia. Schwann este primul dintre elevii lui Müller care s-a despărțit de teoria vitalismului și s-a îndreptat spre explicațiile fizico-chimice ale problemelor biologiei. Câțiva ani mai târziu, Carl von Rokitansky aplică această teorie la oncogeneză: cancerele ar avea ca punct de pornire „o alterare chimică“ a plasmei sanguine, în fond o „diskrasie“ umorală
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
polemica pe care o duceam cu prietenii mei literați de primă oră În jurul locului pe care-l ocupă balada Mioriței În mentalul românesc, dispută ce revine adesea În aceste scrieri, dar și În altele, e o dovadă a unui anume „vitalism” ce-l caracteriza pe tinerelul și debutantul Breban - alții, mai răutăcioși, vorbeau bineînțeles de provincialism sau de obtuzitate, pur și simplu, În fața „măreței metafore a nunții cosmice”! E adevărat, „vitalismul” meu se acorda greu cu reflexele culturale rafinate ale unor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar și În altele, e o dovadă a unui anume „vitalism” ce-l caracteriza pe tinerelul și debutantul Breban - alții, mai răutăcioși, vorbeau bineînțeles de provincialism sau de obtuzitate, pur și simplu, În fața „măreței metafore a nunții cosmice”! E adevărat, „vitalismul” meu se acorda greu cu reflexele culturale rafinate ale unor prieteni bucureșteni precum Mircea Ivănescu sau Matei Călinescu, dar el, cred eu, nu era doar expresia unei genetici bine echilibrate și tari, ci - o arată scrierile mele de mai târziu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
proiecte!... Nu știu!... Nu știu!... Dar... pentru a reveni la „cazul” umilului dumneavoastră servitor, autorul acestor rânduri, eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima morții - uneori! - și printr-un tip de vitalism, pe care bănuiesc că l-am moștenit, pe linie paternă, de la antecesorii mei. Un vitalism, o exuberanță a existenței care ar trebui, e adevărat, să producă și un efect invers - adică o potențare a fricii de a o pierde, această
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acestor rânduri, eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima morții - uneori! - și printr-un tip de vitalism, pe care bănuiesc că l-am moștenit, pe linie paternă, de la antecesorii mei. Un vitalism, o exuberanță a existenței care ar trebui, e adevărat, să producă și un efect invers - adică o potențare a fricii de a o pierde, această miraculoasă existență! Dar, cred, bănuiesc că sunt și am fost adeseori atât de impresionat - În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ceea ce este inconsistent, urâtul de frumos, armonicul de dizarmonic, trecătorul de etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel care face elogiul „insului afirmativ”, cel care spune Da! existenței, și nu de partea lui Pascal sau a atâtor fermecători și Înțelepți sceptici care domină, trebuie s-o recunosc, În cultură, filosofie, dar și În opinia curentă. Un anume vitalism e vinovat, probabil, un fel de instinctualitate ideatică, tiranică aproape, de această pulsiune spre pozitiv, spre poziția mereu, insistent, dyscolos cum o numește Aristotel, a celui ce vede „sticla mereu pe jumătate plină”, deși ea nu este nici una, nici alta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a sunat și mi-a cerut sfatul în legătură cu „noul profil al revistei pe care aveam să o facem împreună”. Nu știu de ce, de felul meu optimist, uneori chiar și nerealist de-a dreptul, mânat de utopiile mele, dar și de vitalismul meu ce mă împinge în unele situații discutabile, pentru o dată am fost rezervat și mi-am exprimat scepticismul față de hotărârea pe care o vor lua „cu adevărat, forurile”. Într-adevăr, „forurile” cele mai înalte, speriate de aerul cam prea „liberal
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aș experimenta o decupare existențială ce sfârtecă și răpește lăsând în urmă un vârtej deschis neantului hipnotic. Simt lama ce sfredelește și taie destinul prietenului meu amputându-i un imperiu al vieții sale, secționându-i un tărâm de pulsații și vitalisme, regatul de prezență al celui decedat. Aici și eu sesizez faptul morții ca o răpire, drept o prădare ce rănește vital manifestarea vieții. Trăiesc, cu inima prietenului, ireversibila îndepărtare de cel stins, închiderea definitivă a acestuia în dimensiunea trecutului, metamorfozarea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și asimilare intelectivă la nivelul de coridor, de potecă încadrată prin ziduri ce opturează clastrofobic. La nivelul conștiinței mele, impactul cu noul mediu generează sentimentul de asfixiere, de sufocare, de secătuire bruscă a izvorului de viață ce îmi genera revigorarea vitalismelor psihice. Inteligența de acționare, curajul nativ, răbdarea, legătura afectivă cu semenii dragi își diminuează prezența în dinamica interiorității mele, constant, cu fiecare pas prin labirint, asemeni unor ecouri lăuntrice din ce în ce mai îndepărtate, mai înstrăinate egoului ce sunt. Pe fondul acestui sentiment
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Una este pozitiv-constructivă, cealaltă negativ-distructivă. Cazul versiunii pozitive se rezumă la acea repoziționare a privirii conștiinței din atitudinea vertical-prometeică în cea orizontal-operativă călătorul labirintic nerămânând prizonierul unei accelerări și aprofundări în atitudinea resurecționară. O astfel de repoziționare este dictată de vitalismele telurice ale conștiiinței, pulsiunile sub-solice ale sufletului angajat pe drumurile lairintului, de hotărârea și opțiunea spiritului individual în favoarea desprinderii, smulgerii revigorante din mrejele tentante ale revoltei, ale ipostazei de resurecționar, ipostază ce tentează neîntemeiat orgoliul individual. A fi revoltat pare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
grație al manifestărilor opozante, survine atingerea limitelor revoltei și prăbușirea în angoasă, ca mediu intermediar pe drumul către tragedia nebuniei și suicidului. Și aici asistăm la o eliberare a conștiinței călătorului labirintic din revoltă. Dar ea vine prin terminarea, epuizarea vitalismelor resurecției și scufundarea în lianturile angoasei ce deschide către cele două forme distructive pentru ființa umană: nebunia și sinuciderea, cea dintâi disipând conștiința, cea de a doua neantizând prezența terestră a acesteia. În ambele versiuni, cea a desprinderii de mirajul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mereu mai avansate forme mașinale de generare a crimei. Universul meu personal se întunecă, eu mă întunec și devin aliat sau dușman deținând, din ce în ce mai îndemânatic, o armă spre a ucide. Sunt mobilizat, adică mutat din liniște în deplină tulburare a vitalismului de viața. Nu mai trăiesc pentru a trăi, ci pentru a nu muri, proiectând, întru supraviețuire, nimicirea în aura altora, postulați drept inamici. Victime nesfârșite acompaniate de incalculabile distrugeri îmi asistă teribilul drum. Plânsul pentru ceilalți devine plângere pentru mine
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
te iubesc. Tot astfel, ceea ce era numit prin cuvinte, nesfârșirea de componente ale universului împrejmuitor, își pierde suflul de ființare, acesta fiind atras și asimilat spre atomul suprem de existență care devine persoana iubită. Ea absoarbe precum un magnet metafizic vitalismul totalității existențiale, fiindu-i rezervată, numai propriului sine, strălucirea ontică. Astfel, în dimensiunea de percepție a îndrăgostirii mele, doar eu sunt tolerat ca deținând un aport de ființă alături de persoana adorată, doar eu sunt acceptat ca alt pol de existență
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și carnaval. „Cultul” dictatorilor de tristă celebritate ai epocii prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar mobiliza simboluri „ancestrale” sau universalismul vag și naiv al „viitorului luminos”, pervertite de sistematica mașinărie propagandistică. Isteria nazistă și fascistă afișa deja embleme tenebroase, sloganuri barbare. Invectivele se Îndreptau nu numai Împotriva așa-ziselor „rase inferioare”, ci Împotriva omului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prilejuiește o viziune expresionistă cu accente mizantropice, înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Conform unei tendințe individuale reperate la nivel societal de Jean-Claude Kaufmann, aceea de a „a ieși din cadrele impuse” În construcția identitară, Chloé este o femeie nu În mod special frumoasă, puternică, „feminină”: cinică, ironică - vitală după ultimele calapoade ale vitalismului nou-venit În literatura franceză contemporană. Nu se pune În romanul Annei Gavalda problema scriiturii. Nu se pune nici cea a vreunei opțiuni estetice. Funcționarea acestei literaturi este caracterizată foarte bine de paradoxul lui Crisip: „Dacă spui ceva, acel ceva Îți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ricoeur, dar și al ultimului Derrida, cel din ultimii douăzeci de ani. Ei sînt trei dintre artizanii reconcilierii cu Istoria. A individului, Lévinas, a societății, Derrida și a literaturii, Ricoeur. Rămîne deschisă În acest moment problema autenticității, a unui nou vitalism - preluat de logistica tardo-capitalismului pentru a-i eficientiza turnoverul? - pe care o pune gîndirea lui Sloterdijk. La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura feminină, marcată dintotdeauna de obsesia trupului. I se adaugă Însă cel puțin alți doi „tovarăși de drum”: literatura alterității scrisă de pildă de homosexualii Tony Duvert și Hervé Guibert, dar și literatura foarte tînără a editurii Minuit: un nou vitalism, mai mult sau mai puțin reușit, la autori precum Tanguy Viel, Laurent Mauvignier, Eric Laurrent sau - deși mai În vîrstă - Christian Gailly pe care-l aminteam eja printre minimaliști. Numitorul comun al experiențelor care sînt Înregistrate În acest raport generalizat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci, cum repetă Hugo Friedrich, este - nu aduce nimic veritabil nou În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le Îmbrățișează. După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un loc aparte În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
barbiliene? Sigur, Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste... sunt romane ok, nimeni nu ne Împiedcă să le citim. Îmi amintesc Însă că, În liceu, prin Camil Petrescu am ajuns la teoria fluxului conștiinței, la fenomenologia husserliană și la vitalismul bergsonian. Nu era mai normal să fi ajuns aici pe altă filieră, prin Proust? (Unde mai pui că Husserl e una, Bergson, alta, că, dacă tot conectăm literatura la gîndirea epocii, de ce n-am conecta-o la tipuri de discursuri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de citate latinești apare uneori mai reliefat decât omul muntelui. H. este un poet al spațiului liber, dar și un om de bibliotecă, un profesor, care, ieșit din atmosfera orașului, abandonează ținuta de catedră, preferându-i expresia brută. Sinteză de vitalism frenetic și intelectualism moderat, creatorul Părintelui Ghermănuță face dreaptă măsură bucuriei simțurilor și reveriei intelectuale. În prima perioadă (Amintiri dintr-o călătorie), mai evidentă e latura vitalistă, juvenilitatea călătorului izbucnind în apostrofe, interjecții și exclamații. Metafore și comparații în serie
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
literar și artistic” (semnând A. Lucaci), și editorial cu volumul Vitralii (1967). Poeziile sale confesive, relativ meșteșugite, cu o vagă tentă ironică ce atenuează oarecum imagismul și intimismul gratuit, stau sub zodii multiple, reținând atenția prin voința de plasticitate și vitalismul de sorginte țărănească. Sunt învederate o certă aptitudine a dialogului și o indiscutabilă voință de comunicare („Nimic nu pot să-ți dărui dacă / Nu-mi cauți ușa, musafir”). De aici și claritatea, eufonia multor versuri, dar și plata sfătoșenie, mediocritatea
CHIORALIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
alte științe: chimia organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc. Înainte de secolul al XIX-lea, chimiștii erau de părere că compușii obținuți din organismele vii aveau o așa-zisă „forță vitală”, care îi diferenția de compușii anorganici. Conform teoriilor vitalismului (sau a "teoriei forței vitale"), compușii chimici se pot forma doar sub influența „forței vitale” în corpul organismelor. În timpul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, au fost publicate primele studii sistematice ale compușilor organici. În 1828, Friedrich Wöhler, pionierul
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]