36,421 matches
-
Ion Creangă, al fabulosului lor copleșitor datorat referirilor directe la documentul de epocă. Un exemplu. Ele sunt multe, dar pentru a evita încărcarea cronicii cu exemple, mă opresc doar la episodul Ion Creangă ca diacon, adevărat scenariu pentru o punere vie într-o scenă populată cu personaje contradictorii, urmărite savuros de Dumitru Furtună, fără să se fi gândit că o face, atunci când reconstituie drumul sentinței, al aplicării ei, drumul "întâmpinărilor" lui Ion Creangă, printre ele, răspunsul la învinuirile că a părăsit
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
Prin moartea sa, creatura își îmbolnăvește pentru totdeauna creatorul, astfel încât Hadrian devine, treptat, sclavul imaginii frumuseții lui Antonius. Împăratul se des-zeiește încetul cu încetul, înțelegând că iubirea pentru un mort este mai adâncă și mai periculoasă decât cea pentru un viu. Dar doliul său se dovedește, după cum declară, și o formă de desfrâu în perceperea frumuseții: construcția și perfecțiunea acesteia fuseseră încununate de o moarte desăvârșită, la rându-i. În urma consumării modelului erotic de cunoaștere, Hadrian devine un necrofil platonic, care
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
a debutat în lumea literelor cu un roman consacrat războiului civil din Spania. Jurnalul lui Kurt Cobain, cîntărețul decedat în 1994, a devenit pentru prima dată accesibil, fragmentar, publicului larg. Cititorii au avut ocazia să-i vadă și audă "pe viu" pe autori plasați solid pe lista succeselor de librărie: pe Leon de Winter, pe Veronique Olmi, o autoare de mare succes în Franța, care s-a întîlnit cu publicul la Institutul francez. Roger Willemsen, moderatorul TV și autor de cărți
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
am vești de la familie și prieteni, să nu-mi iau doza de ficțiune literară m-ar fi umplut de draci, iar perimetrul angelic mi-ar fi fost insuportabil. Ce să-i explic preabunului doctor că, pentru mine, a fi (încă) vie înseamnă și să știu ce se întîmplă în Irak, în țară, acasă, la redacție? Că fără plăcerea lecturii, organismul meu ar fi invadat de toxina mortală a plictiselii? Că unele deprinderi - așa nesănătoase cum or fi ele - mă abstrag paradoxal
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența, ambiguitatea, permanenta schimbare în funcție de lumină - calități specifice acestui mediu - sunt mult estompate pentru a impune materiei valori noi, aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine definite - valori ce o apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și tipuri sociale ușor recognoscibile, iar în această pendulare
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Marina Constantinescu Cînd am citit prima oară Colonelul Pasăre, am rîs cu lacrimi. Vedeam un spectacol viu, din această piesă, cu un umor de mare clasă, o piesă, așa cum n-am citit prea multe în ultimul timp. Nici nu eram departe de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
lui Lampedusa, afinitățile sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile plebee ale orașului său. Ceea ce nu izbutește Salina, ne spune autoarea
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
pereții cu economia, după ce s-a tupilat în umbra groasă a corupției, traficului de droguri și-a altor finețuri, mai avea de trecut testul strangulării vocilor independente. Inițiativa "Academiei Cațavencu", sprijinită , zice-se, de sindicate, de-a forma un lanț viu în jurul clădirii Parlamentului, în semn de protest împotriva tâmpeniile hotărâte de comisia Predescu (dizolvarea CNSAS, dar cu păstrarea la conducere a lui Onișoru etc.) avea toate șansele să fie un eșec. Românul de azi nu prea mai are nimic în
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
Însă destui din generațiile vârstnice și mijlocii, dacă le spui primele două versuri, spontan le continuă pe următoarele. Rezultă de aici că nu-i exclus ca Noaptea de Crăciun să fi înfruntat întunericul comunismului pe alte căi. Fiindcă poezia e vie în conștiința culturală românească. Nu însă în întregime, nu în totalitatea versurilor a fost inserată în cărți școlare frumoasa poezie a lui George Coșbuc. Deși sigur ar avea loc între cele mai frumoase 100 de poezii ale poetului. Poezia a
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceștia, avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
nu știu cum am ajuns pe peron și cum m-am suit în tren. În fine, vagon curat, civilizat, nemțesc de la second-hand. Singură în compartiment. Mă așez, nu mă dezbrac. Nu simt decît fierbințeala lacrimilor de pe obraji. La Predeal realizez că sînt vie. Pe hol, pustiu. Nu văd nici-un chip, aud numai niște voci, conversația prețioasă pe care o doamnă o purta cu un domn. I-a explicat că transportă marfă din Ungaria, de unde o ia, cum o cară, cum o suie, cum
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
felul imund în care Ahile a tratat leșul lui Hector. Codul onoarei, ce e drept, se schimbă în timp. Și, oricum, pe cît se pare, este o invenție tardivă a cavalerilor medievali ideea că pe un dușman căzut (fie el viu sau mort) nu trebuie să îl batjocorești nicicum (fie și pentru că e inutil și chiar periculos: incită la revanșă), ci, din contră, să-l ajuți. Dacă va fi fost sau nu așa în Evul Mediu cum ne spun legendele, cîntecele
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip oniric, cu reflexe arhetipale". Consecință revelatoare: textul e perceput ca "ființă autonomă", vie. Semantica se ontologizează, reintră în circuitul vital. Astfel atitudinea cititorului-interpret în fața textului e una de perplexitate, de uimire: În locul privirii critice iscoditoare, al agresiunii cognitive (...), uimirea hermeneutică este o atitudine etică (în accepțiune aproape lévinasiană) față cu autonomia ontologică și
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
al oniricului, lumea posibilă instituită de ficțiune nu e una falsă: "Artistul ar trebui să fie, după Ionesco, îndeajuns de obiectiv sau, în orice caz, adevărat în subiectivitatea lui, iar opera, la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire, imaginară și reală, literatură și adevăr". Deoarece, așa cum spune autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
pe deasupra literelor românești. Sunteți însă un călător diletant, un pedestraș trudit, un împlinitor supus într-o armată a tuturor necazurilor omenești. Cu dezolare vă spun, scrieți doar spre a vă mângâia singurătatea. Despre un eventual debut, lucru care atât de viu vă preocupă, nu din vina altora și poate nici a dvs., nu poate fi vorba, din păcate. (Ștefan Macrei, București) * Tot felul de grozăvii care-ți fac sănătatea minții țăndări, în Exercițiu de nebunie, Nebunia fiind văzută ca un personaj
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
un cuvânt din jargonul epocii) să mă ocup de Tonitza. Am făcut de astă dată cu bucurie prima monografie a lui N.N. Tonitza urmată de prima descoperire cu care mă fermecase - chiar țin să vă arăt isprava - este " Desenul Alfabetulului viu pentru oameni mici și oameni bătrâni al lui N.N. Tonitza". - Domnule Brezianu, cum era viața culturală între cele două războaie? - Efervescentă, plină pe toate tărâmurile cu oameni de bună credință, cinstiți și de ispravă. Se țineau conferințe la Fundația Regele
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
dintr-o generație de aur: cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Noica, Cioran, dar mai ales Mircea Vulcănescu - numărul unu al generației noastre, și care a murit în pușcărie salvându-și colegul de celulă bolnav, transformându-se creștinește într-o saltea vie ca să-l ferească de frigul și umezeala temniței. Da, am avut desigur oameni mari. Dar nu și-au putut duce țelurile până la capăt - au fost poticniți ori suprimați. Prima perioadă interbelică - cum consemna Mircea Eliade - a fost cea mai fericită
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
aducă în același plan, așa cum o făcea și Ion Bitzan, într-un alt registru și cu alte instrumente, spațiul și timpul, memoria și tactilitatea, încremenirea și mișcarea. În acest vast univers, care se autogenerează cu forța irepresibilă a unui organism viu, toate granițile impuse de suficiența privirii și de limitele unei gîndiri excesiv de obediente se abolesc de la sine și creează premisele unui alt mod de existență senzorială și simbolică. Datele constitutive ale unui obiect, acelea care privesc direct materialitatea sa și
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din Nürnberg, producție a cunoscutului regizor Otto Schenk, ce păstrează cu respect și venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un cuvânt un
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
din comentariile pe care le-am auzit, ici, colo, în surdină, cu voce tare, în timp ce străbăteam spațiul labirintic în care a fost diseminat acest corpus textual al său, am mai avut și bucuria imensă de a constata că Barthes este viu, reînviat, continuând a fi contemporanul nostru și fecundându-ne viitorul.
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
serios limba, pentru care rostirea depășește schimbul pragmatic, calp, de informații moarte, corespunzător unor inimi secătuite: "La Poet și la Teolog cuvintele încă mai au sens, mai au viață - ei încă mai cred: la început a fost Cuvîntul - Cuvîntul cel viu al adevărului celui veșnic". Ieșind învingător din oceanul nepăsării în care înoată cuvintele golite de sens, creatorul de poezie ne poate reda speranța, aidoma unui sfînt laic: "Cum e cînd nădăjduiești în Domnul! Ne spune Ieremia prorocul: «Binecuvîntat fie omul
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
servească acum pe cele curate. * Absolut sclipitoare, de idei și de imagini, articolele pe teme sportive ale dlui Traian Ungureanu. Orb ca Gazza din revista 22 (18-24 februarie), despre fotbalistul englez, cîndva celebru, Paul Gascoigne, este o mostră de spirit viu și de limbaj imaginativ. La fel, articolele din PROSPORT. Dl Ungureanu a fost pedepsit pe vremuri de către oficialii comuniști pentru o vorbă de acest fel, adică amuzant-instructivă. El a folosit, în legătură cu echipa de fotbal Flacăra Moreni, împinsă spre vîrfurile ierarhiei
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
punct încolo - din tipare cu ajutorul tiparelor înseși: "ingeniosul bine temperat" - ca să ne sprijinim, într-un alt context, pe celebra formulă. Al doilea nivel ține de viziunea construcției, mai exact de spiritul dinapoia ei, care o animă și menține pe cât de vie, pe atât de solidă. Spirit antic sau spirit modern? În locul falsei dileme, al disjuncției care divide conștiința europeană de cel puțin un mileniu încoace, Gramatopol propune o mult mai profitabilă ecuație: spirit antic, adică spirit modern. Reluându-l pe Flaubert
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
din ultimii cincizeci de ani, o consecvență a "angajării"moderate, ce nu se suprapune, de exemplu, celei sartriene, o implicare ce înseamnă în primul rând încredere într-un anumit rost al scrisului ca purtător de mesaj uman, implicare în mișcarea vie, prezentă a literelor în relație cu societatea, dezavuare implicită a izolării în desuetul "turn de fildeș". "Preocupările politice", cum sună un titlu, nu sunt abandonate nici după momentul troțkist, întoarcerea din lagărele naziste (și sovietice!) ale unor vechi camarazi de
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ne potoli tentația poetică de a defini visători doar prin metafore în lanț lucruri încă foarte greu de definit. Îmi iau îndrăzneala să vă spun că în poezia dvs. Cerul din culegerea Poemele tăcerii, un singur vers este cu adevărat viu: Oi de lut în pastorală, vers de la care pornind, renunțând fără regrete la rest, ați putea reface poemul într-o cheie valorică superioară. Aș spune cu mâna pe inimă, poemele noastre - mieii noștri cu meteahnă, pe care îi aducem cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]