427 matches
-
luând el acum inițiativa. Trimisul diavolului acceptă propunerea ciudată a ,,gazdei’’ de a se plimba, cu condiția însă ca aceasta să-l ducă în cârcă. Cu variații de rigoare, scena târguielilor dintre cei doi continuă în aceeași tonalitate caracteristică prin vivacitatea replicilor. Recurgând la diverse pretexte (între care, acela al vârstei: ,,să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
încrucișate și să prevedem, fără greșeli, acolo unde va încerca să acționeze dușmanul. Și trebuie să lucrăm informativ, nu cu mâinile încrucișate (ibidem, p. 191). Nicolski recunoaște și alte slăbiciuni ale Securității, de pildă birocratismul, dar încheie anunțând viabilitatea și vivacitatea organului de represiune, într-o formulare orgolioasă: A început să ne mănânce rugina birocratismului. Aparatul nostru nu poate fi mâncat, însă acesta este un aspect (ibidem, p. 191). Securitatea nu poate fi „mâncată”, iată aici o formulare exactă, întrucât organul
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne spre întîlnirea cu principiul lui. Posturile, disciplina rugăciunii și a muncii manuale nu urmăreau să mortifice trupul pieritor, ci să-l subțieze
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
își recunoaște chiar, în câteva rânduri, lipsa talentului literar. Interesul acestor memorii, „prea puțin literare (și într-o măsură și mai mică literaturizate)”, cum le caracteriza Nicolae Manolescu, rezidă în excepționala capacitate de tezaurizare a amintirilor, în exactitatea detaliilor, în vivacitatea manierei de rememorare a lumii prin care autorul a trecut, în echilibrul evocărilor și al portretelor unor personalități (A.D. Xenopol, N. Iorga, G. Ibrăileanu, C. Stere, Tudor Arghezi, A. Philippide și Al. A. Philippide, Ion Barbu, Tudor Vianu, G. Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
unor peisaje insolite. Povestirile și nuvelele din Călătorie cu bucluc, ca și cele din Pământul spânzuratului (1957), Afișe de bal (1960), Faetonul (1970) sau din Ploaia bleu (1970) valorifică înzestrarea epică a lui P. în construirea unor scene pline de vivacitate, cât și predilecția pentru studiile de caracter. Dacă publicistica lui are tentă literară prin interesul pentru psihologic sau simbolic, romanele Triunghiul (1964), Criza de timp (1969), Marșul alb (1974), Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă (1979), Bestiariu (1981), Student la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei fervori declamatorii fără suport reflexiv o materie eterogenă. Cu toate că uneori vivacitatea perorației, inervată în ideea ludicului, deturnează poemul în sensul unui umor neintenționat („Vai ție (mi-au zis) cum ai cântat în versuri nimicul/ (ești un zero tăiat mămăligă dezamorsată)/ fire-ai doar tu săltat în slăvi cu cricul/ explozie totală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
amprenta unui discurs mitic, având un caracter asertiv, fondat mai mult pe evidente decât pe o demonstrație logică. Printre aceste lucrări, cea a lui E.Marc Lipiansky are meritul de a prezenta un ansamblu mai amplu de trăsături ale parizianului: vivacitate, deschidere, spontaneitate, nervozitate, instabilitate, frivolitate, grație, diletantism, obsesia modei, spirit rebel, individualism, gust, elegantă, rafinament, necesitate de excitare și de divertisment [p.96]. Alte surse menționează de asemenea versatilitatea, spontaneitatea și deschiderea parizienilor. Parizianul se caracterizează prin gustul și renumitul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
délire d'interprétation), la rândul lui, este parte a unui grup mai mare de stări delirante cronice pe care autorii le numesc sugestiv "nebunii inteligente" (folies raisonnantes) și le caracterizează astfel: Cu excepția iluziilor bine circumscrise (délire partiel), pacienții își păstrează vivacitatea intelectuală, fiind adesea foarte dispuși să-și argumenteze și să-și apere propriile convingeri. Subiecții nu se califică pentru epitetul "nebun" (aliénés), ei rămânând în contact cu mediul lor și părând normali; unii reușesc să trăiască în libertate până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
libertate până la sfârșitul vieții, cei mai mulți ajung să fie instituționalizați, dar nu din cauza ideilor lor delirante, ci datorită caracterului lor violent și impulsiv, care îi face periculoși (1909: 5). Delirul de interpretare este o malformație congenitală în care subiecții "își păstrează vivacitatea spirituală, aptitudinea de a discuta și a-și apăra convingerile; aspectul lor rămâne normal, ei menținându-și contactele cu societatea, neatrăgând atenția asupra lor decât prin anumite "bizarerii". Alții, în schimb, au drept trăsătură individualizantă faptul că aprecierile lor, păstrându
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ori afective constituie trăsătura distinctivă. Cei doi psihiatri semnalează o stare mintală specială pe care o numesc "hipertrofie/ hiperestezie a eului" (p. 48). Interpretarea falsă apare exagerată, extravagantă, dar rareori absurdă; judecățile rămân în limitele sensibilului, aprecierile se păstrează juste. Vivacitatea inteligenței se manifestă mai ales întru apărarea convingerilor delirante. Relațiile afective rămân în bună măsură normale, dar subiecții devin foarte sensibili la părerile celorlalți despre ei. Sentimentele estetice, etice și religioase nu se alterează, iar tulburările senzoriale lipsesc (pp. 50-58
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mai În voie și cu urări de spor și sănătate pentru dvs. și familie, Gabriela Omăt 735 15 București, 16 febr. 2003 Stimate domnule Eugen Dimitriu, M-a impresionat În mod deosebit scrisoarea dvs., nu doar prin bogăția informațiilor, prin vivacitatea angajării În actualitățile culturale, prin nescăzuta convingere că, pe tărâmul muncii pasionate, nu există abandon, iar legea e ... eterna reîncepere. Ci prin dârza hotărâre de a „ne bucura de darurile acestei vieți”, fără a ceda melancoliei care ne amintește perpetuu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
continuare de un ajutor esențial. Gătea. Făcea cumpărăturile în timp ce Titus se prăjea la soare. Dar nu-i îngăduiam să se apropie de palierul de sus. O trăsătură curioasă a acelei etape, și care contribuie încă să mi-o readucă cu vivacitate în memorie, a fost faptul că Gilbert și Titus au descoperit că sunt amândoi cântăreți. Gilbert era un bariton destul de bun, iar Titus s-a vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-se astfel, pe rând apăreau Chiriac cu „Las’ pe mine, jupâne !...”, Veta strigând disperată „Chiriac ! Chiriac !”, Zița „Monșerul meu !” și, în final, Spiridon, care scotea capul prin deschizătura cortinei ca să rotească o pereche de ochi albi și să exclame: „Auliu !...” Vivacitatea mișcării și a replicilor transpuneau publicul în atmosfera spectacolului. Interpreții s-au confruntat cu autorii Naționalului ieșean care veniseră cu același spectacol în turneu la Fălticeni. Comparația a fost net în favoarea amatorilor. Nu numai înclinații artistice dovedeau școlarii de aici
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de vietăți (între care o ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel, nota care-i apropie fiind fantezia. Deși narate cu voce mică, surdinizată, întâmplările cu necuvântătoare au negreșit vivacitate, chiar dacă nu ating poezia sadoveniană. Din 1877. Schițe din război, de reținut e realismul. Basmele (De pe când luceferi, Culegătoare de rouă, Fericirea) și însemnările de drumeție (Priveliști din țară) au fost compuse printre picături. SCRIERI: Bătrânii. Schițe din viața boierilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
a prețurilor la anumite mărfuri. De regulă, prețurile bunurilor de larg consum sunt mai sensibile în contactul cu piața și consumatorul. - Cuantumul de creștere al prețurilor de la o perioadă la alta este discutabil, în funcție de dinamica economică și de "tinerețea", de vivacitatea economiei respective. Dacă avem de-a face cu o economie deschisă, legată la fluxurile internaționale de mărfuri, competitivă, mare exportatoare, atunci o cifră de 1-3% credem că nu poate fi considerată inflație. Dimpotrivă, dacă indicatorii economici de stare, ne semnalează
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
r putea ieși în față și românii cu un remarcabil scriitor, disident adevărat Paul Goma, care are operă, are coloană vertebrală, are statut de rezistent autentic și ne-gonflat, a avut și are curaj, ba mai posedă și o tinerească vivacitate a condeiului (de unde i s-au tras destule...). Cum se comportă țara față de acest disident real? Nu i-a restituit cetățenia. Nu l-a reprimit în Uniunea Scriitorilor. Cine-i publică textele, își riscă slujba (vezi cazul L.I. Stoiciu). I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de bază, cel biblic. O privire fugară asupra acestui segment al comunicării sociale ne determină să sesizăm o Încrengătură de mesaje, un amestec pestriț de tendințe și registre În care se Întâlnesc arhaismul și neologismul, cripticul și accesibilitatea, platitudinea și vivacitatea, limbajul „Înlemnit” și licența strălucită, caracterul lozincii și metafora originală, sentința Înțepenită și sugestia binevoitoare, sforăiala obositoare și talentul expresiv. Credem că În toate modulațiile comunicării religioase este loc de mai multă atenție În privința limbajului, a construcțiilor logice ale ideilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
negocieze permanent cu autoritățile numite accesul la fondurile alocate lor prin Legea Moldovan, dar care nu erau sancționate de alte legi ale administrației. Fluxul constant de plângeri Împotriva presupuselor abuzuri comise de medicii igieniști În amendarea Întreprinzătorilor locali ilustrează cu vivacitate tensiunile existente la nivel local. Majoritatea plângerilor veneau din partea Întreprinzătorilor ce primiseră amenzi semnate de inspectorii sanitari pentru localurile pe care le dețineau și care Încercau să recurseze aceste decizii direct printr-o hotărâre a ministerului, și nu prin intermediul autorităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
varianta cazurilor, începând cu leziuni tumorale și infecțioase, cu localizări și complicații astăzi rare și terminând cu intoxicația plumbică ("saturnică") a unui sergent de stradă, prea conștiincios în utilizarea instrumentului său de semnalizare (fluier de plumb). Autorii demonstrează o remarcabilă vivacitate stilistică și convingeri demne de epoca lor, anatomo-clinică: jurnalul nostru se va baza mai mult pe anatomia patologică, fără care medicul devine nu o știință pozitivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă. "Nimica fără cauză" era deviza redactorilor. Calificarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Paraschiva Cîncea, Viața politică din România în primul deceniu al independenței de stat, Ed. Științifică, București, 1974, p. 18). 59. Vol. de față, p. 46. amintiri ale lui Bacalbașa oscilează după cum observă același Silvian Iosifescu, „între memorialistică și istoriografie“, căpătând „vivacitatea și prezența însemnărilor la zi“60, așadar fiind memorii realizate la un grad mare de obiec tivitate, dar consemnate în maniera strict cronologică specifică jurnalului, datorită succesiunii riguroase pe care i-au oferit-o narațiunii rememorările prilejuite de foiletarea sârguincioasă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Creangă (1925; Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române), La Comănești (1925), La Voroneț, La Cetatea Albă, La bojdeuca lui Ion Creangă, La munte (1941), Drumuri cirebire (I, 1941) ș.a. seduc prin acuitatea observației, prin plasticitatea tablourilor, prin vioiciunea narațiunii, prin vivacitatea dialogurilor prinse fidel în pronunția lor, prin doza de erudiție strecurată fără emfază, cu un umor ce amintește de A.I. Odobescu și Calistrat Hogaș, prin omniprezenta autoironie. Toate aceste calități se regăsesc și în jurnalul din perioada captivității muntenegrene, alcătuind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
imagini ai literaturii noastre”, excelând în descoperirea corelației dintre idee și fenomenele lumii materiale. Sensibil la „noul alfabet stilistic” al prozei argheziene, criticul e refractar la Mihail Sadoveanu, cu motivarea că nimic din literatura lui nu ar aparține creației moderne. Vivacitatea ideatică, limpezimea, eleganța frazării, constante ale Criticelor, au făcut impresie de la primii „pași”; în posesia unui limbaj nuanțat, de remarcabilă ținută literară, L. a năzuit însă toată viața să fie beletrist. Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
proză al Asociației Scriitorilor din Brașov) produce o breșă în orientarea prozei lui D. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
după dânsa!... Eu atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea...” Formele de viitor popular ("îi pupa”, "a ieși”, "m-oi întoarce”), locuțiunile verbale( "mă dau jos”, "își ie drumul în zbor”) și interjecțiile predicative ("zbrr!”, "haț!”) dau oralitate, vivacitate și mișcare textului. Prezența inversiunii verbale în operele literare dă frazei o nuanță arhaică și un ton ceremonios: "Deci timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe ceriu...”( A.Russo - Cântarea României) Nu numai substantivul și adjectivul au funcție de epitet
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de control unde eram lăsat să trec după o sumară / criză după ce voi fi lins tot nisipul de pe statuia / găsită în zori” (Vacanța unui acrobat). Maniera poate fi aproximată imaginând un Ion Minulescu încetinit și dezarticulat psihic prin G. Bacovia. Vivacitatea care se trezește la răstimpuri, inclusiv cu incisivități ironice, coexistă cu o dispoziție apatică, în scenarii care pot fi complexe și elaborate. În Sanatoriul de boli discrete dispunerea grafică a poemelor optează pe pagini întregi pentru proză; coșmarurile, recuzita sistematică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]