22,750 matches
-
cel al Ninei Cassian, în care autoarea își dezvăluie fanatismul pro-comunist are o valoare istorică incomensurabilă. E drept, pe această picătură de sînge aparținînd vieții autentice autoarea pune două straturi de bandaj, dar important este faptul că urma este încă vizibilă și ea trebuie analizată cu toată atenția. Jurnalul Ninei Cassian din perioada 1948-1953 s-ar putea numi Erotism și proletcultism. Chiar dacă, la vîrsta de 24 de ani este deja la al doilea mariaj și flirtează detașat cu toată lumea (un plus
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
Roman, și oamenii au ieșit din nou în stradă. Problemele sunt aceleași, muncitorii la fel. Singurul element nou sunt dosurile muncitorești, expuse înaltelor priviri de partid și de stat. Oricum, la câte șuturi au primit românii în partea în fine vizibilă a corpului, trebuia să vedem și secțiunea nefardată a realității! Mă gândesc, însă, cu groază la părțile anatomice pe care le vor exhiba studenții când, în loc de burse și camere la cămine, vor contempla fotografiile cu palid-zâmbitoarele buze ale Abramburicii.
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
belea, discutat săptămîna trecută), fonetică (moaca devenit moca) sau de construcție (ca în reflexivul te bagi în seamă, asupra căruia voi reveni), uneori atașarea unui sufix redundant (prietenar) sînt de ajuns pentru a atribui marca inconfundabilă a actualității. Schimbări mai vizibile sînt desigur cuvintele noi, creațiile și împrumuturile de tot soiul (de la nașpa la cool ). Ca și în cazul modei vestimentare, se întîmplă chiar să revină cuvinte și formule de acum două-trei decenii, cuprinse însă în combinații difeite, care disting stilurile
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
milioane pe care le primește pe lună un actor tînăr într-un teatru. Traiul acesta sub limita decenței nu știu cît este de prielnic artei adevărate. Sînt tineri care se cramponează să rămînă în București, sperînd că astfel sînt mai vizibili. Alții eșuează rapid în cine știe ce teatru de provincie. Există și acele excepții, fericite, cînd ajung într-o trupă, cînd managerii invită acolo regizori mari, cînd fac o a doua școală. Și depinde doar de ei ce înțeleg din ce li
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
lâncezește pe bancă în fața blocului și care, la o adică, i-ar turna președintelui o sticlă cu cerneală în cap are și legături cu lumea interlopă internațională. Astfel de conexiuni sunt stabilite de oameni cu bani. Adică de oameni foarte vizibili. Apăsând pe accelerator mai mult decât era necesar, dl Timofte a căzut într-o plasă pe care-o credea de mare subtilitate, dar care e, de fapt, de-o imensă grosolănie. Mă mir (a câta oară?) că după șirul de
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
în vreme ce Ruxandra Balaci, care nu cunoaște deloc arta contemporană românească, s-a rătăcit dramatic într-un fel de esperanto al limbajelor artistice și a invalidat, ipso facto, opțiunile lui Oroveanu. 4. Pentru că nu se știe, și nici măcar nu sunt semne vizibile că s-ar fi întreprins cercetări, oricît de palide, în sensul acesta, ce este aceea contemporaneitate. Din perspectiva lui Oroveanu, contemporaneitatea este o problemă de calendar, adică tot ce mișcă este contemporan, pe cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
ambițiile lui Stelian }urlea au fost sensibil mai modeste (el nu și-a propus să rescrie - adaptînd-o gustului cititorului de azi - o capodoperă a literaturii universale, ci un basm de Ion Creangă, dar poate chiar de aceea, rezultatele sînt mai vizibile și, fără îndoială, foarte spectaculoase. Mai mult decît atît, forțînd puțin lucrurile, se poate spune că editorul "Ziarului de duminică" utilizează ŕ rebours formula epică sugerată de Mihai Zamfir. În sensul că, dacă Fetița era/trebuia să fie, o rescriere
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
al doilea rând, s-ar invalida apetitul denigrator al unora și s-ar imprima un curs firesc dezbaterilor, de multe ori contraproductive, din pricina inflației necontrolate a certitudinilor, atât în tabăra avocaților, cât și în cea a procurorilor, pe fondul sărăcirii vizibile a adevărurilor relativ ușor de recoltat din publicistica eliadescă. Cam aici ar fi problema, după cum o vede Al. Săndulescu. Multe texte sunt ignorate de comentatori, se folosește citatul tendențios, surse de mâna a doua (observație care atinge, în câteva aspecte
Un mănunchi de fascicole critice by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12067_a_13392]
-
A accepta să intre la anticipate la câteva luni după ce scăderea spectaculoasă a impozitelor se va face simțită ar însemna pură sinucidere. Cu problemele interne ale partidului, cu incompatibilitatea tot mai greu de ascuns între bătrâni și tineri, cu ura vizibilă de la o poștă între Năstase și Iliescu, acești Karenin și Karenina ai scenei politice românești, cu spaima marilor corupți că vor înfunda pușcăriile (motiv pentru care-și caută deja apărători în rândurile noii puteri), nu prea văd cine să se
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
intolerabilă, pe care șahul o taie cu sabia. Memoria răului văzut este atât de vie încât șahul își schimbă înfățișarea. Galben la chip, slab, întunecat de tristețe, Șahzaman refuză să se elibereze prin cuvânt, ascunde cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce regele va vorbi. Trupul arată în prezentul imediat ceea ce sufletul și mintea, posesoare ale trecutului, refuză să dezvăluie și să vindece. Împăcarea cu sine și cu
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
așezare a vederii mai jos decât auzul nu ne face să uităm cunoașterea prin plecarea de acasă, prin călătorie eroică, a lui Sindbad, de pildă. Jocul între ochi și ureche, între cei patru pereți ai casei și lumea largă, între vizibil și invizibil are o mie și una de fețe. Dar, vezi tu, frate vitreg și geamăn, apaticul meu cititor, se ivesc zorii.
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea Paul. "Tata mi-a adus cinzeci", zicea Nicușor. "Ba mie mi-a adus tata cinci sute de
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
s-au războit perfect, dar pe care americanii au izbutit să le încorporeze cumva unul într-altul și să le combine admirabil: spiritul religios și spiritul de libertate". Or, constată Andrei Brezianu, corectitudinea politică promovată în zona culturii este rezultatul vizibil al detașării "spiritului de libertate" de "spiritul religios". Afirmație ce consună perfect cu tezele lui Horia-Roman Patapievici din controversata sa carte Omul recent. De altfel, la nivelul Statelor Unite disputele culturale pe marginea corectitudinii politice nu fac decît să dubleze disputele
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
o găsește potrivită pentru a numi și stilul bizantin al Renașterii timpurii ("maniera greacă"), și "imitația" infidelă pe care le-o opuneau artiștii de secol XVI marilor modele. E vorba, de fapt, de preluarea unor teme "accesibile", în sensul de vizibile, canonice, cu scopul de-a le oculta. Manierismul "istoric" ținea, așadar, de "îndemînare". Moștenirea lui ține mai degrabă de "îndemînă" și de lendemain, de priza speculativă la amănunte și de amînarea din aproape în aproape a efectelor. Este chiar ceea ce
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Orice politolog care se respectă poate explica rațional orice schimbare în raporturile de forțe de pe scena politică, de ce un anumit eveniment s-a petrecut într-un anumit fel și nu altfel, cum semnele prăbușirii unei puteri erau de multă vreme vizibile sau de ce s-a stins brusc steaua unui politician foarte popular pînă mai ieri. De fiecare dată însă aceste revelații au loc post factum. Nu prea se știu cazuri de politologi care să fi anunțat a priori ascensiunea lui Hitler
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
poet, "probabil în timpul șederii sale la Paris, la sfârșitul anilor 30". Sumarul INEDITELOR se încheie cu un regal Victor Brauner, Jaques Hérold, Gellu Naum, 3 cadavres exquis, trei desene semnate împreună, cu numele unul sub altul, Hérold, Victor, Gelu. Urmele vizibile... Următoarea secvență, bogată în piese, cuprinde DOCUMENTE FOTOGRAFICE (1930-1942) acoperind un număr mare de pagini, de la 75 până la 94, într-o dispunere interesantă, "aproximativ cronologică" și cu transcrierea "notațiilor" lui Gellu Naum de pe spatele fotografiilor. D. S. semnează în deschidere un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
se formează între timp, îl preia și îl conduce în necunoscutul care se revelează: "Fotografiile din paginile ce urmează reconstituie și restituie un chip dispărut în vreme, o înfățișare care a pierit. Utile ca documente fotografice, ele sunt deopotrivă urmele vizibile ale unei existențe poetice. Privite astfel, ar putea fi un însoțitor necesar pentru cititorul care va dori să nu intre singur în arcanele textelor lui Gellu Naum, ci avându-l pe autorul lor aproape". Copil, adolescent, înconjurat de prietenii din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
zăcământ din adâncuri. Creația lui Zholdak e vulcanică. Spectacolul său genial, O lună la țară, punea în lumină apropieri evidente cu Privirea surdului al lui Wilson, pe care Zholdak afirmă că nu-l cunoaște. N-are a face, filiația e vizibilă și înrudirea flagrantă. Mi-am dat seama de asta pe când mă aflam sub vraja hipnotică a acestui spectacol ale cărui secvențe se succedau după logica proprie visului. La capătul fiecăreia, un soi de pleoapă sau, dacă vreți, de diafragmă, se
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
alegerii între a-ți construi un "sistem" și a face școală. Mă refer la modelul enciclopedic, adică la en kyklos paideia: mai multe cercuri care, în interior, lucrează toate, deși noi, la suprafață, nu vedem decît unul. La Petru Creția, vizibilă este eticheta, asumată "testamentar", de eminescolog sau, în orice caz, de om de litere. Așa înțeleasă, opera lui este aceea a unui istoric literar nu suficient de detașat și a unui comparatist degajat. Spun "degajat", pentru că este greu să găsești
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
a naturii, spiritualizarea pură. Poetul e însă îndatorat a apela la un sistem de reprezentări, id est la o fenomenologie lirică. Dumnezeu e invizibil, după cum proclamă Biblia: "Fața Mea nu vei putea s-o vezi". Spre a o face totuși vizibilă, artistul adoptă acea perspectivă numită panteism, care-l identifică pe Dumnezeu cu natura (Spinoza: Deus sive Natura), deci cu o forță impersonală, prezentă pretutindeni în univers și în noi. E o recunoaștere a unui Dumnezeu imanent lumii, iar nu transcendent
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
și Whitman (poezia vieții), adică din acei scriitori ai secolului XIX care sînt socotiți fondatorii modernității. Reforma începută de aceștia și continuată de simboliști, la răscrucea veacurilor, avangardiștii o vor urma pe două planuri diferite. Cel dintîi, și cel mai vizibil, a fost acela lingvistic. Avangardismul a eliberat expresia de ultimele chingi, nu doar prozodice și lexicale, dar logico-gramaticale și stilistice, pulverizînd discursul și cultivînd hazardul și chiar absurditatea pură a asocierii cuvintelor. în această privință, pasul înainte este incontestabil, deși
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Marius Chivu Frumoasa postfață semnată de Simona Sora, care însoțește această a treia carte de poezie a Adelei Greceanu, surprinde chiar și fără a insista o trăsătură esențială a scriiturii tinerei poete. Aparținând biologic generației foarte vizibile de poeți lansați în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu își revendică marca personală printr-un fel de implicare detașată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
o chestiune de ordin intim. Nu urmărește să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generație, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face și mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalți. Simona Sora vorbește despre o "uniformizare voluntară", mă tem însă aici de un exces de credit. Volumul se deschide cu Albedo, un poem cvasisuprarealist, care oferă cheia traseului inițiatic presupus de aventura scrierii cărții, precum și cea a
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
pe sticlă de la Galeria H"Art, iar pe piața de artă prezența sa este la fel ca la început, adică nulă. În aceste condiții inexplicabile și inacceptabile, măcar privirea istorică și judecata critică pot readuce, cît de cît, în spațiul vizibil al artei românești, imaginea unuia dintre cei mai importanți și mai profunzi pictori din ultimile decenii. Pentru Florin Mitroi pictura nu a fost doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă de comunicare codificată cu un privitor mai mult sau
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile ascunse ale substanței și ale limbajului, dispare cu totul orice referent narativ, iar forma care se naște din această
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]