251 matches
-
am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu atât mai vizibilă în vers cu cât autorul o respinge în principiu. Dacă în Fundătura Homer (cea mai bună carte a lui Nicolae Coande) vizionarismul era dezlegat și puternic, omogenizator, ireductibil la o schemă rațională, acum el este îngustat și încadrat de o ars poetica, obligat să se conformeze și să se explice. Logica internă a poeziei nu mai e suficientă; aceasta își descoperă (în
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
sa? Fiind evidente, însușirile sunt greu de sistematizat. Să constatăm doar norocul culturii și-al țării sortită să plămădească un astfel de amestec de inteligență, umor, rațiune, detașare, talent, generozitate, demnitate și - sper să nu fie un cuvânt prea puternic - vizionarism. Orfevrier al spiritului, n-am descoperit încă un lucru ieșit din mâna lui Andrei Pleșu în care să nu simți suflul ideii înalte și pecetea stilistică a gândirii profunde. Rareori găsești în cultura română - și în viața publică din România
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
convingerile sale intime e o întrebare fără răspuns. Dar masca „principală“ rămînea obligatorie în fața necunoscutului care îi călcase pragul și care putea fi vreo iscoadă a „organelor“. I-am explicat asta prietenului meu, a cărui ingenuitate nu includea asemenea prezumții. Vizionarismul lui Vulpescu s-a manifestat plenar prin totala lui opacitate la disciplinele ideologice (marxism - leninism, economie politică, materialism dialectic și istoric), care dețineau o pondere masivă în programa analitică a vremii. Nu pot uita examenul de marxism de la sfîrșitul anului
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
de noapte sorbeau ziua reziduală / din ochii celorlalți pe măsură ce toți se / uscau el cobora în văgăuna nespusă înainte / de a fi și s-a prelins într-o ceață ce / dispăru în și din interior ca orice bucurie". Între rațiune și vizionarism se interpun elemente ale concretului cotidian, menite a limita tendința de abstragere fără rest a celei dintîi și cea de plonjare în abisul irațional a celui de-al doilea: "o moarte de vară / sub vie / sub lămpi calde / și sulf
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
bine toate analogiile româno-americane. Dacă în anii ^90 - scrie Andrei Simulț - prozatori precum Al. Ecovoiu, Dan Stanca, Daniel Bănulescu, Mircea Cărtărescu, Nicolae Strîmbeanu, Radu Aldulescu, Petre Cimpoeșu, Bogdan Suceavă scriau romane axate "pe o combinație între apocalipsa parodică, teoria conspirației, vizionarism, scenariul milenarist și o hermeneutică paranoică" (precum Pynchon, Vonnegut, John Barth sau Don DeLilo), acum genul, în ciuda unor prelungiri, pare oarecum epuizat, și fiindcă e dificil de scris. Mult mai facile sînt rețetele "fracturiste", însă toate aceste romane sînt ancorate
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
o răsturnare a situației comune. În poezia noastră actuală, există două poete ce ilustrează o atare situație: Angela Marinescu, printr-o gravitate fiziologică a inversiunii (revelația masturbantă și apocalipsa lesbiană) și Ileana Mălăncioiu, printr-una romantic-naturalistă, avîndu-și rădăcinile împlîntate în vizionarismul exaltant, idealizator-satiric al veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea (Blake, Poe, Baudelaire, Eminescu). În prim-planul versurilor Ilenei Mălăncioiu se află moartea, care, după cum ne încredința marchizul de Sade, are o înrîurire puternică asupra simțurilor. E un excitant
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
spus, „lunediștii” nu au venit, asupra liricii tînărului Mureșan, cu un format procustian al poeziei lor, atît de diferită de a sa. Receptînd diferența, au acceptat-o; și acceptîndo, au integrat-o - nu poetic, dar critic. Este motivul pentru care vizionarismul modernist al lui Ion Mureșan se va regăsi în fiecare tablou al generației, lărgind semnificativ nu numai suprafața de expunere, ci și conceptul de postmodernism românesc. Indiferent de formula sub care-l integrează, criticii și teoreticienii generației ’80 îl vor
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de către un eu central și expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion Mureșan, un modernist pur, este acceptat și inclus - tot la vîrf - în tabloul „optzecismului”. Unde ar fi trebuit să avem o fractură, o linie de despărțire, baremi una de demarcație - avem doi mari poeți din aceeași generație biologică
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
poem foarte matur în gravitatea lui, cum era și Căderea lui Mircea Cărtărescu, lîngă care îmi place să-l situez pe Ion Mureșan, cu toate că atitudinea lor față de poezie diferă radical.”. Și, într-adevăr, din Ion Mureșan trebuie citat extensiv, fiindcă vizionarismul său are nevoie de spațiu pentru a se densifica - și pentru a putea fi cuprins critic: „Nu am decît o singură prejudecată - realitatea,/ la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stînjeni în
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
Simboluri indescifrabile și himere răzbat, ca reminiscențe oculte, dintr-o lume necunoscută, inaccesibilă. Picturalitatea, comunicarea misterioasă dintre regnuri, proiecția cosmică, poeticitatea ascunsă, străbătută de obsesii, a unei existențe mereu amenințate de moarte sunt numai câteva din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru }epeneag și Leonid Dimov, în genul unui onirism estetic foarte inventiv, niciodată epuizat sau perimat. Romanul Cubul de zahăr este
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă în dramatismul său. De oriunde ai începe lectura, constați că fragmentul indică întregul, cu acea energie a suprimării aproximațiilor, a tatonărilor, a indeciziilor, pe care ți-o poate da o conștiință de sine devenită vizionarism. Am putea vorbi de o holografie lirică: "Și dacă odaia aceasta e centrul lumii?/ Și dacă o mie de oameni gîndesc la fel/ de ce n-ar trece centrul lumii prin o mie de locuri?/ Cine să hotărască locul Austerlitzului meu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
a reuși să fii singur și a fi lăsat singur. Pentru că nu eram lăsată singură, luptam să rămân singură". Aici se cuvine făcută o disociere între singurătatea "filosofică", cea care se corelează cu perspectiva divorțului de lume asumat speculativ, cu vizionarismul de factură anticolectivistă (Baudelaire: "când voi izbuti să trezesc sila și oroarea unanimă, voi cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă a ființei în cotidian. Ultima e "mai simplă", neconstituind neapărat premisa celei de-a doua, dar
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
un volum de poezie, urmînd 5 volume de proză scurtă, întrerupte în 1984 de fulminantul roman Dicționar khazar. în tot acest epic debordant al povestirilor sale, Pavic presară acele grăunțe inițiatice, care mai apoi vor fi dezvoltate în romanele sale. Vizionarismul scriitorului sârb nu este cîtuși de puțin efectul imaginației, ci s-a construit trudnic, în catacombele istoriei mai tuturor semințiilor - în arhive din toate colțurile lumii. Nu cunosc un alt scriitor care să fi adus acasă la el, în limba
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
de votul din vârful bățului măgăriei naționale. Gureși nevoie mare, nici nu le mai observi, din cauza calamităților scoase pe gură, pelticia morală și imoralitatea batjocoritoare. Gladiatori demagogici (precum Petre Roman și al său " El poate!") ori aranjori scufundați în cețurile vizionarismului levantin, precum Valeriu Stoica, încurcăreți-descurcăreți de teapa lui Meleșcanu, ca să nu mai vorbim de ultima achiziție a lotului de prezidențiabili, Marian Munteanu, în chimirul căruia sclipește, alături de hangerul "Mișcării", stiletul tăcut al măgurenismului, se înghesuie la votul românului ce, altfel
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
cu destinul acestei lumi prins între maxilare precum zăbalele la cai. O mică dragoste.(...) Soarele crește, se umflă. Face explozie pe cer și acoperă parcurile cu o smîntînă albăstruie ce fulgeră mocnind" (Pofta istoriei). Refractar la transcendență, autorul montează un vizionarism semeț și totodată ironic, ca o compensație formală care nu evită scepticismul ricanant, parodia paradiziacă. O filosofie cinică se contrage uneori în formule sentențioase: „Dar noi? In viermuirea lumii, cu țestele deshidratate ale morților în mînă, silabisind Divina Commedia" (ibidem
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
fie altfel, să intre în contradicție cu toată lumea, să aibă propria variantă chiar și (sau mai ales) atunci cînd toți au căzut de acord. Artist pînă la ultima fibră a ființei sale, visător posedat pînă la limita iluminării și a vizionarismului, el trăiește constant cu nostalgia exactității, cu rigoarea geometrului, cu aspirația înfrigurată către sinteza conceptuală maximă, de tip silogistic sau matematic. Dar exactitatea sa generează redundanțe spectaculoase, geometria sa explodează pe cele mai surprinzătoare trasee baroce, iar rigoarea conceptelor este
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins rugul unui vizionarism ce răsfrânge
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la 1918, stă aprins rugul unui vizionarism ce răsfrânge suferința asupra întregului univers. În ceea ce are mai durabil și mai profund, poezia lui Octavian Goga descinde din zona plutonicului eminescian, de unde "auzi eterna lumilor durere" (ca în poemul Înviere din volumul Ne cheamă pământul).
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
selectată încă din deceniul al patrulea în cîteva antologii locale și, incidental, în Antologia poeților tineri a lui Zaharia Stancu, îl conduce pe autor către conturarea unei forma mentis specifice și a unei „poetici bucovinene” plasate sub semnul expresionismului, al vizionarismului thanatic, al unui spiritualism sincretic și al „goticului moldovenesc” asumat ca emblemă și ca nou Sturm und Drang. Mici tururi de forță analitică sunt, de asemenea, capitolele dedicate „corifeilor” mișcării: Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Drumur și Teofil
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
a viziunii poetice, stratificată și supraînălțată. Mircea Cărtărescu în anii ‘80, ca și Nichita Stănescu în anii ’60, confirmă teoria încurajatoare că marii poeți pot apărea și se pot manifesta în felul lor unic și în epocile cele mai mizerabile. Vizionarismul poetic nu înseamnă decît într-o echivalare diletantă un mod de a înțelege poezia exclusiv prin bolboroseli „inițiatice”. El nu are, de asemenea, decît într-o reprezentare naivă o legătură directă cu înălțimea, „determinare” care l-ar face pe un
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
decît într-o reprezentare naivă o legătură directă cu înălțimea, „determinare” care l-ar face pe un autor mediocru cîntînd stelele și luna să producă o experiență poetică mai intensă decît unul descriind cafeaua (ca Brumaru) ori chiuveta (precum Cărtărescu). Vizionarism poetic înseamnă un mod insolit și omogen de a vedea structura inaparentă a lumii; și o abordare multiplanară, în varii registre literare și lingvistice, folosite creator pentru a descoperi fiecare pliu al unui imaginar desfășurat pînă la autosaturare. Să luăm
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
aspect, un personaj, un gest, un detaliu și urmărind într- un mod extravagant o structură. Pe această linie a poeziei, mai atentă la limbajul imaginilor decît la cel al cuvintelor, modelul e Ilarie Voronca - depășit, însă, prin uimitorul organicism al vizionarismului cărtărescian. În Ninge peste Gara de Nord, după o mică autoironie de intro („băgai de seamă că m-am înălțat”, „mă ridicam solemn”), începe „nebunia” poetică, cu atît mai izbitoare cu cît distan- țarea de cotidian și de tranzitivitatea „optzecistă” e mai
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
răspunde T. S. Eliot în locul meu: sunt cetățean al Londrei. Dacă el a fost cetățean al Londrei, permiteți-mi să fiu și eu cetățean al Vârșețului. - Opera dvs poetică a fost caracterizată cu sintagme precum suprarealism care se autocenzurează, antipoezie, vizionarism, postură profetică . Cât de mult vă recunoașteți în toate acestea și cărei experiențe literare a ultimelor decenii vă asimilați? - Mă rugați să vă vorbesc despre poezie, iar eu prefer să vă vorbesc despre cum citește poetul creșterea firului de iarbă
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
această carte de debut un indubitabil program liric și un pregnant autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care constituia marca poeticii șaizeciste, în favoarea unei poezii mai „simple” (nu simpliste!), a unui lirism „vătuit” (amintind de Virgil Mazilescu, cel din Va fi liniște, va fi seară, din
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]