34,796 matches
-
foarte importantă în exegeza acestui autor. Fie că sîntem sau nu de acord cu ce scria criticul în urmă cu 13 ani, abordarea lui era mult diferită de aceea a celorlalți critici ai perioadei și propunea o altă direcție. În viziunea sa, Geo Dumitrescu nu era un poet ironic și ludic, nu se înscria în familia "muntenilor", nu-i avea urmași pe Marin Sorescu și pe Nichita Stănescu, ci era "primul nostru poet politic", un poet preocupat cu seriozitate de actualitate
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Opera Reascultând câteva opusuri ale sale, sunt din nou încântat de calitatea muzicii și întristat de versiunile interpretative pe care le avem în document. Desigur, slavă Domnului că există aceste înregistrări!, dar de un real folos ar fi acum o viziune diferită asupra câtorva opusuri cheie, versiuni mai clare, mai tehnice și chiar mai curate sub raportul intonației. Acest lucru s-ar încadra într-un efort de cinstire a memoriei acestui mare om și compozitor și, în cele din urmă, ar
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
pamfletele argheziene sau în Academia Cațavencu). Cel de-al șaselea registru este acela al putridului și al excremențialului: la el se apelează cu o voluptate agresivă, prin tehnica preschimbării în ordură sau a fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă, dar nu oricum, ci în
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
cu o serie lungă și zemoasă de cuvinte grele. Mutându-mi privirea de la cele câteva zeci de casete înregistrate cu "predici" și "prorociri", la cartea anti-new-agistă, l-am întrebat pe călugărul-vânzător: "Părinte, nu vi se pare că a-ți înregistra viziunile pe casete e un procedeu cam... New Age?" N-am stat să ascult răspunsul părințelului - studenții începuseră să-mi intre în amfiteatru - dar tot am distins cuvintele "blasfemie" și "afurisenie", aruncate ca o anatemă în direcția mea... însă mai mult
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
interesul pentru imaginea evreului în culturile est-europene; li se adaugă o contribuție străină, un studiu semnat de Augustine M. Casiday de la universitatea din Durham. Revista include și cea de-a doua parte a analizei lui Marius Lazurca despre credințe și viziuni eschatologice din perioada paleocreștină. Sub îngrijirea Mihaelei Timuș și a lui Eugen Ciurtin, publicarea corespondenței inedite, din care s-au păstrat 74 de scrisori, dintre Eliade și Stig Wikander a ajuns la cea de-a treia parte. Primul studiu din
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
Care ar fi rețeta criticului de succes? Pentru a fi un bun critic trebuie să cunoști foarte multe texte literare, ca și istorie și filosofie. Cred, de pildă, că Fredric Jameson e un bun teoretician ce a schimbat o întreagă viziune despre postmodernism. Te poți certa cu el, dar este strălucitor și original în ceea ce privește modernismul. Harold Bloom este opusul lui - pentru el, canonul este totul, dar nu este bine informat despre literatura europeană. Și neagă total literatura african-americană, feminismul și așa
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
de zis despre literatură. Știe extrem de multe despre romanticii englezi, iar The Anxiety of Influence este o carte de teorie valabilă și foarte bună. Dar mie nu mi-au plăcut niciodată vehemențele lui în privința lui Eliot sau Pound și nici viziunea lui asupra lui Wallace Stevens pe care îl consideră cel mai mare poet modernist. Acum zece ani, vorbeați în cartea dv., Radical Artifice (Artificiul Radical), despre poezie într-o epocă dominată de mass media. Ce s-a schimbat de atunci
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Valentin Mihali, Mihai Constantin... Competiția, forma, ștacheta, profesionalismul se provoacă pe scenă, cînd alături și peste tot sînt piese grele... Viziuni pe care mi le-au învîrtit prin cap mirările lui Toma Caragiu, dialogurile cu Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă, Dem. Rădulescu, Mariana Mihuț, Clody Bertola, Irina Petrescu, Victor Rebengiuc, Virgil Ogășanu, Mircea Diaconu, Gina Patrichi, Ion Caramitru, Florian Pittiș, Ileana Predescu
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
păstrând un fir călăuzitor și o unitate de structură "care să le facă inseparabile în memoria cititorului", dar perspectiva în timp și plăcerea de a (le) povesti, "care este poate starea omenească cea mai asemănătoare levitației", a condus la o "viziune panoramică" care i s-a părut suficientă. Cititorul obișnuit cu realismul magic márquezian are toate șansele să fie dezamăgit, aceste povestiri punând la încercare toleranța receptorului obișnuit cu un anume fel de a face literatură (de pildă, nici Generalul în
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
creații). Fenomenul ar fi interesant de urmărit cu un instrumentar teoretic, cu atât mai mult cu cât chiar și un comentator specializat poate fi ușor tentat să considere aceste povestiri cu o treaptă mai jos. Dar să vedem care este "viziunea" care leagă povestirile de față și ce le deosebește de celelalte. Aproape toate au ca figură centrală un personaj ajuns într-un punct al vieții pe care, deseori fără să-și dea seama prea bine de ce, îl simte de răscruce
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
actori, dintre care cîțiva remarcabili - maturii Ian McKellen, Ian Holm și tinerii Liv Tyler, Cate Blanchett, Viggo Mortensen, Elijah Wood - care l-au urmat cu entuziasm în patria sa unde descoperise locații extrem de spectaculoase cu o vegetație luxuriantă, conformă cu viziunea aleasă pentru configurarea peliculei: modern style în varianta sa ondulatorie și - din păcate - cu sechele artizanale. De unde un supărător aer prăfuit de reconstituire butaforică a ambianței cărților de povești vetuste, cosmetizate degeaba într-o ostentativă manieră de un estetism kitsch
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
devină fecundă, ca în reconfortantele Entretiens spirituels rămase de la Monseniorul Vladimir Ghica. Nu același lucru se poate spune despre Ușa lui Paul Goma, un roman pe tema recluziunii, publicat la Suhrkamp sub titlul de Ușa noastră cea de toate zilele. Viziunea scriitorului, fost deținut politic, e sumbră și denotă mai curând dorință punitivă decât resemnare în fața destinului sau refugiu în meditație, ca în epigraful de sursă costiniană, așezat de Maiorescu la intrarea în biblioteca sa: Birui-va gândul... Ușile comportă desigur
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
încerca sistematic un boicot al vredniciei istorice a poporului român: "Marea tentativă românească, începută în anii '60, de a-și reface corpul social rănit de istorie, ca și rețeaua de valori, distrusă sistematic de agenții noii ideologii, este, în această viziune, vinovată și neavenită. De aceea a apărut curentul de inculpare a întregului popor român, a întregii societăți românești, începută pe unde scurte înainte de 1989, culminînd în decembrie 1989 și în anii care au urmat, inculpare posibilă doar prin manipularea istoriei
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea evidente. Nu știu care sînt părerile criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii de perle este un moment fericit, în care viziunea regizorală nu este în sine, nu incomodează pe nimeni. Dimpotrivă. Construiește o atmosferă epurată de clișee într-o manieră modernă, perfect armonizantă, aș spune chiar dinamică, mergînd mai departe decît propune libretul. Miza montării pleacă de la însăși ideea de spațiu
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
căuta, fără istov, mîntuirea sufletului. De aici toate deosebirile fundamentale față de lumea Renașterii. Or, din istoria noastră lipsind marea ruptură pe care o produce aceasta din urmă în partea apuseană a continentului, cu toate frământările, crizele de conștiință, răsturnările de viziuni care i se datorează, medievalitatea se prelungește excesiv de mult și își golește treptat conținutul, fără a lăsa loc liber noilor mentalități. Când, foarte târziu, lucrul acesta se întâmplă, sub ochii tinerilor de atunci nu se mai află decât un cadavru
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
faptul că Neagoe nu suferă de nici un fel de complex de inferioritate față de cei pe care-i consideră egalii săi, adică domnii și împărații creștini - el se socoate un urmaș al Bizanțului, are atitudini și mentalități imperiale sprijinite pe o viziune politică bine structurată, este un ctitor în tot sud-estul continentului, cu înțelegere și aplicație pentru cultură. De notat că aceleași mentalități pot fi detectate din acțiunile și documentele predecesorilor săi - este vremea Bizanțului după Bizanț. Cartea lui Neagoe teoretizează monarhia
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și el o îndeplinește în umilință, fiind un exemplu și un îndrumător spiritual pentru poporul său, aidoma unui bun părinte: "m-ai pus să fiu păstoriul și învățătoriul turmei tale". Putem socoti că persoana umană, individul este ignorat, "pulverizat", în viziunea lui Neagoe? Cu siguranță, dacă am pune în funcție canonul "modernității". Dar pentru o lume în care "sufletul și nu trupul" are importanță, individul are o altă accepțiune: el este un suflet unic, irepetabil, în permanent dialog cu divinitatea și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în această viziune originalitatea nu are ce căuta: "Și această să nu le gîndești că le gîndescu eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi". Orice este produs de "capetele noastre", inevitabil, este lipsit de autoritate și trebuie sprijinit
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
se declara o întrupare în carne și oase a acesteia: "Aș vrea să știi că eu gîndesc prin comportament. O parte din acest comportament îl exprimă - atîta cît se poate - cărțile mele. Eu nu fac suprarealism. Eu sînt suprarealist". În viziunea lui Gellu Naum, "starea de poezie nu va dispărea niciodată", întrucît poezia e o "necesitate" a omenirii, ceea ce constituie un răspuns la întrebarea pe care Simona Popescu i-o pune, explicit sau implicit, în decursul întregii d-sale scrieri, în
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
identități europene ar presupune identificarea unor simboluri coagulante. Steagul, imnul, Ziua Europei, moneda sunt câteva dintre posibilele cărți de identitate ale europeanului. Dar pot ele suplini miturile fondatoare ale imaginarului european? Și, de fapt, există europeanul ca atare? Desigur, o viziune simplificatoare ar fi cea a americanului care spune "îmi petrec vacanța în Europa", ignorând diversitatea și particularitățile. Or, complexitatea și diversitatea Europei dă forța și unicitatea ei. Deocamdată ne aflăm în fața unei afirmări polifonice a Europei și nimeni nu poate
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
mai libere și mai multiculturale dintre societățile lumii, pentru care drepturile omului sînt sfinte! Măcar la ea acasă! Și aici documentarul cu pricina insistă - doar asta e mîndria lumii americane și scopul acestui documentar, s-o "repereze" cumva -, cu o viziune din interior, pe modul în care acești emigranți trăiesc în America cu propriile lor tradiții, cu propriile lor mentalități, ca niște oaze avînd o viață independentă, după legi proprii, dar a căror apă care le hrănește este peste tot religia
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
-uri și dizolvînd stagnări de mentalitate care acopereau doar o barbarie cu față umană - căci omul rămăsese (avea să fie o evidență) dincolo de stimabilele "cuceriri" ale civilizației (și ale culturii), același primitiv angoasat, confuz, complexat, aceeași ființă agresivă bestială. În ciuda viziunilor idilice, în ciuda frumoaselor idealuri cu care se amăgise și se consolase secole de-a rîndul, omul "cartezian" se pregătea de noi războaie!... Se întîmpla, așadar, ceva cu omul - și cu "drepturile" lui. Nu degeaba pe coperta primului număr al revistei
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
al lui George Santayana, care au fost publciate în 1915, respectiv în 1916. Dewey a insistat asupra doctrinei kantiene a celor două realități - "una exterioară, materială și necesară, cealaltă interioară, ideală și gratuită (...), prioritate avînd întotdeauna cea interioară", într-o viziune specific germană; la fel a procedat și George Santayana (...) Pentru el perversitatea gîndirii germane ar fi constat tocmai în glorificarea egoismului, de care alte națiuni încercau să se debaraseze cît mai repede, considerîndu-l un impediment. Iar Dewey, nu mai puțin
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
care bîntuie și subconștientul altora, precum dl Sorin Antohi (vezi cartea de interviuri cu dl Adrian Marino sau alte contribuții mai recente). "Filosofia" dlui Miroiu este simplă și transparentă: "spiritul creativ", "cu scaun la cap", fie și interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernității" nu ar fi altceva decît "exclamația, extazul ori credința" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producție intelectuală". Dl Miroiu nu acordă credit decît conceptelor riguroase și disprețuiește eseistica artiștilor care au făcut din H.R.P. o vedetă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
cu fabulația și antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente, cu aceea a omului spectral. Dacă în tradiția meridională, în aceea clasico-renascentistă, toate formele erau bine individualizate și constituiau secvențe diferite ale aceleiași lumi unitare și coerente, în viziunea lui Brauner, marcată evident de modelele gîndirii orientale, dar și de experiențele proprii, irepetabile, nimic nu este definitiv, iar universul matricial, unica realitate, aceea placentară, încă nu s-au coagulat în entități recognoscibile și stabile. în această viziune, regnurile sunt
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]