374 matches
-
ca și-n viață - -exasperat! pe Dumnezeu îl culci în chiparoși - curat trezit Hristos - numești-l soare-n floare pictezi cu-arterele deschise curcubeu fierbi sânge pe pământ precum și-n cer: pe pânză-nghesui zeul lângă zeu încât brusc raiu-ai vlăguit - apter! înfometat și mìzer sfânt de vineri ai tâlhărit de rosturi universul urechea ți-ai desprins - s-asculte versul care cutremură-n extaze aștri tineri ...iscat altar de sori care trudesc îți mulțumesc - Van Gogh - îți mulțumesc! HRISTOS POETUL n-
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (2) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380521_a_381850]
-
cu guvernanți ticăloșiți, ce pus-au țara pe butuci prin dedesubturi de hainiți.) De fapt, în lumea poleielii nu-s vinovați cei care pleacă, ci toți acei nelegiuiți care i-au obligat s-o facă. Când țara-i mult prea vlăguită ca fiii toți să și-i hrănească, este normal ca unii rostul printre străini să și-l găsească. Vina unor migranți se cheamă, că-n noua țară adoptați, de românism de-abia-și mai amintesc, ba chiar nițel sunt agasați: Trăind în
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
pe Woka și să fie iarăși împreună ... Simțea și-acum căldura bărbatului lăsată când își alăturase fruntea de-a ei. Woka se dezlipise greu și de băiat. Despărțirea-și făcuse-ntre dânșii regat... Și Anyu ațipi visând la cei dragi. * Vlăguită, ursoaica înainta încet. Deodată se ridică în picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
fi bucurat de răsăritul soarelui; Dacă aș fi ucis visele cu un strigăt, Aș fi fost un copil, lipsit de părinți; Dacă aș fi mers printre umbre și voci, Aș fi auzit numai chemarea mea; Dacă aș fi atins pământul vlăguit, Aș fi căzut în Cerul eternelor rugi, Pentru a veni în timpul, ce nu-mi aparține, Și să am un început de altă emisferă. Acum tot mai mult poezia nu încape În sinele meu, Ea e altceva decât credeam... Lumea, o
SUNT DIN INIFINIT de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374885_a_376214]
-
poetic. Liniște spânzuratâ , timpul ucigaș, spânzuratul viu, sunt repere sintagmatice peste care nu putem trece ușor, ca și cum nu ar exista sau ca și cum ar fi niște simple fante ale violenței, cu încărcătura ei de fermitate distructivă, în planul vârstei obosite și vlăguite, niște simpli pigmenți de culoare. Să poposim asupra unui poem miniatural, Singurătate crudă. Reperul de durată, dimineața- prânz, ne induce confortul unui context domestic, uzual. Schimbare rapidă de plan de referință, prin inserare unei viziuni onirice. Fantasma cu copilul desculț
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
și tăcute între pagini ca privirea noastră să le dea viață și glas, trezindu-le din vrajă... Ce-ar fi ele fără noi, dar, mai ales, ce-am fi noi fără ele? Fără cuvinte, pagini, lecturi? Am fi serbezi și vlăguiți ca o plantă crescută în întuneric... Cuvântul înseamnă viață, citindu-l sau rostindu-l trezim energii nebănuite, creatoare. Să citim deci, mintea, sufletul, imaginația noastră, sensibilitatea, au nevoie de hrană și nu de una oarecare, ci pură, eterică și sublimată
PRIETENA NOASTRA, CARTEA! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345002_a_346331]
-
838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În lăcaș străin ochii tăi vânători iscusiți se dăruiesc depărtării și zvon de cuvinte zămislesc ziduri noi gândului ademenit la aceeași veche lumină sortită sângerării... ce dezbinare-i în toate ș ce vlăguit e cerul de lumina poemelor când fulgerele germinează-n noi cuvinte rotunde prea repede alunecând în vâltori... Un semn se ivește în zare și-n taina ce-o întrevăd coborând ca un înger în firava horbotă a serii doar ochii
ADEMENIT DE VECHEA LUMINA ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345845_a_347174]
-
și apoi predă comanda studentului. Decolarea se execută folosind doar capul-compas pentru ghidarea laterală. Odată în aer, studentul zboară întreaga misiune sub glugă, folosind doar instrumentele la dispoziție. La finalul unui astfel de zbor, studentul este ud de transpirație, dar vlăguit fizic și emoțional. Se obișnuiește ca instructorul să zboare înapoi la Webb și să aterizeze, ca o recompensă pentru răbdarea dusă dincolo de simțul datoriei. Ron avea un mod unic de întoarcere la bază. La finalul unui zbor instrumental reușea întotdeauna
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
trecut de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu-și privirile. Amândouă aveau lacrimi în ochi și nu doreau să-și etaleze slăbiciunea. Iuliana se întorcea de pe o parte pe alta în pat, încercând să adoarmă. Se simțea vlăguită, stoarsă de energie, cu moralul deteriorat și înfricoșată de toate relele ce se abătuseră pe casa familiei sale. Erau oameni serioși, cinstiți și muncitori, apreciați în colectivele de muncă și societate. Părinții se adaptaseră mai greu la noile standarde de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
o furtună i-ar fi legănat cu putere într-un scrânciob nevăzut. Ajunsese la capătul aleii și mai avea de urcat cam o sută de metri până la blocul prietenei și apoi de urcat câteva etaje. Dar se simțea atât de vlăguită, încât îi părea că, dintr-o clipă în alta, urma să se prăbușească acolo, pe trotuarul slab luminat. Și dacă din întâmplare, absolut din întâmplare, ar mai fi trecut cineva la ora aceea, ce ar fi putut să creadă văzând
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
mă mai recunoșteam. Traversam o perioadă obscură, mă vedeam lipsit de randament, de eficiență, de claritate, de inspirație, nu mai reușeam să scriu nicvi o pagină, nici o frază, să-mi continui proiectele. Eram în cea mai proastă pasă. Devenisem psihotic, vlăguit, inutil... Imaginam, nopțile mai ales, scene, capitole întregi, fluvii de descrieri și mulțimi de personaje, se făcea că îmi scriam și îmi citeam simultam propriile pasaje din cărțile viitoare... Dar în fața colilor albe nu mai reușeam să aștern un cuvânt
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
depus un astfel de proiect. Mă vad pusă în fața unei dileme extraordinare care mă consumă în trăiri contrare. Ce pot alege între Dumnezeu și neamul meu? Pe de o parte mă simt solidară cu durerea mocnită a bătrânilor, cu tristețea vlăguită a tinerilor și copiilor așteptând cuminte, plini de încredere, cuvântul bun al vreunui preot și, pe de cealaltă parte, Dumnezeul căruia mă rog ca ideea de bine să ne aducă tuturor pace în sufletele pustiite. Ceea ce ne dorim să se
INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348267_a_349596]
-
e posibil! Fănel nu a reușit niciodată sa înnădească un număr... Nu mai rezist, dar e fantastic de plăcut!" Când au terminat, cearșaful de sub ei era ca scos din apă. Ei, asudați în întregime, suflau din greu și se îmbrățișau vlăguiți și fericiți...
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
ventuzele de fixare și pe corpul social românesc contemporan. Ai sentimentul, parcurgând zi după zi timpul istoric actual, că, dintr-o dată, întreg trecutul nației îți este pulverizat dinadins în uitare și falsificat cu bună știință de fitecine, prezentul fiindu-ți vlăguit, astfel, de cea mai solidă parte constitutivă a sa, iar viitorul sortit în mod categoric a se îneca în mlaștina unui tip de dezvoltare abnormă, fundamentată numai și numai pe torente de ignoranță și porniri instinctuale diverse, ceea ce va naște
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
șapte munți, sunt șapte fii În fruntea tuturora Sunt șapte frați, și toți, copii De-ai bătrânei Tudora. Când mare Ștefan obosi În jos, pe Valea Putnei Căta loc pentru-a poposi Și a da curs odihnei Cu calul foarte vlăguit Și fără de-o potcoavă Ștefan atunci a nimerit La casa din dumbravă. Bârseștilor, i se spunea La micuța dumbravă Și-o babă la cal îi dădea Un braț stufos de-otavă Străinul ce era- mbrăcat În strai fără de pată
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
Acasă > Poezie > Familie > FETIȚEI MELE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului te-am așteptat la fereastra anotimpurilor ore în șir poate ani ai apărut lapidar în mijlocul ușilor întredeschise când vlăguita de speranțe viața trecuse de mult de amiază ți-am deschis ușile sufletului să intri când vrei împreună spre a colinda bucuriile vieții am invatat amândoi să urcăm să strivim dorințele de tâmplele vrerii și când am ajuns cel mai
FETITEI MELE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375971_a_377300]
-
mâinile de care fire nevăzute te leagă, sunt mâinile din care ți-ai luat, cu timpul, zborul, sunt mâinile care au-ndurat, în dragostea nemărginită, și răni, și frig, dureri și-atâtea greutăți. În calmul lor, mâinile mamei, tăcute, reci și vlăguite, pe ultimul ei drum le simt, mâini adormite pe care râurile fierbinți de lacrimi și suspine nu le mai pot trezi la viață, acum, aici. ARIPILE NOASTRE UITATE Într-o particulă misterioasă încape întregul univers. În noi s-a creat
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
m-ar pune să-l lovesc! Nu, Brânzei Emilian nu putea fi un turnător. Îl cunoșteam bine, fusesem în același lot. De ce se agita totuși, atâta? L-a capacitat pe Pop Romulus, clujean cu multă putere de dăruire, deși tare vlăguit, să coordoneze un curs practic de limba germană. Era un bun cunoscător al limbii germane și un disciplinat pedagog. Cuvintele, traducerile, retroversiunile însăilate pe plăcuțe date cu săpun erau atent controlate și orice greșeală era minuțios analizată și de așa
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte de filme idioate și adrenalină în vinele lor vlăguite, în mare nesimțirea lor, se îndoapă cu tot felul de porcării de nu mai putem să ne atingem de sângele lor spurcat fără primejdie de moarte. Mă rog, vorba vine, fiindcă noi suntem nemuritori, dar feriți de suferințe și boli
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
sunau de câteva minute. Din primele cuvinte folosite de ofițer la telefon, Silvia a înțeles că nu este vorba despre fata ei și a plecat încet, gârbovită și îmbătrânită de ultimele două nopți în care doar ațipea cu intermitență. Era vlăguită, dar a găsit forța de a merge tot mai repede spre casă, chiar dacă știa bine că Tudor, soțul ei, obținuse trei zile libere și era permanent cu ochii pe telefon. Măcinată de supărare, nu uita să-și îndrepte gândul și
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
ce anume a declanșat potopul de replici dure, care îmi lăsaseră sufletul zdrobit cu viteza glonțului ieșit de pe țeava puștii, ca într-un atentat terorist. Simțeam o piatră pe inimă și o tristețe aprigă îmi acaparase toată ființa, lăsându-mă vlăguită și fără chef de viață. Dintr-o dată, nu îmi era clar viitorul relației noastre. Dar care relație? Poate venise timpul să vorbesc la trecut de ea, sau să nu mai vorbesc deloc. Cât de ușor se poate nărui totul într-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
Mă scald în păcate cu tine, Pe plaja durerilor mari, Aici se aud doar suspine Desprinse din versul ce-l sari. În brațe ne poartă văzduhul, Cu îngeri de foc grămădiți, Săraci ne-arătăm cu tot duhul Și trupuri purtăm vlăguiți. Aripile parcă sunt strânse, În pofte hapsâne de fel, Din palme durerile plânse, Își scutură lutul nințel. Să scriem poema pe-o coală, Că zău nu mai știu ce să zic, Atâta esență de boală, Ne face să fim de
AICI SE AUD DOAR SUSPINE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375636_a_376965]
-
de către om1, constanta promulgare a superiorității noastre va trebui să se supună influenței acestei Înalte filosofii, după cum putem spune că va ține mai puțin de materie și mai mult de suflet. Până mai ieri, lipsiți de armuri, francii, un popor vlăguit și degenerat, continuau să practice riturile unei religii moarte și Înălțau stindardele unei puteri apuse. Acum, În schimb, oricine se va ridica se va sprijini pe propria lui forță. Cei care trândăvesc nu vor mai fi simple fetișuri, ci adevărați
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
slab de înger și lăcrimează ușor. 3. Straniu până și în proprii ochi. Acest trup purtat în mod neobișnuit unsprezece luni în pântecele matern, ca și cum ar fi ezitat să vină pe lume, devine așadar cel al unui omuleț cu sexualitatea vlăguită și cu prezența în lume contrariată parcă de o rațiune obscură dar determinantă. Excelent analist al profunzimilor, Montaigne se gândește la anii inaugurali decisivi pentru făurirea caracterului și a temperamentului. Rolul major în formarea sensibilității el li-l atribuie doicilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]