1,064 matches
-
documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit, a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Chiar și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine tot de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală, aproximativ în secolul al VI-lea Gherghel sugerează că răspândirea cuvântului în spațiile slave și germanice s-a realizat prin intermediul varegilor (vikingilor). Opinia lui Gherghel este reluată și de Lisseanu Istoricul F. Pintescu
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
F. Pintescu a scris despre utilizarea numelui Blakumen de către varegi atunci când se refereau la valahi Această opinie sprijină ipoteza lui Gherghel. Istoricul S. Brezeanu consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar sprijinită pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea. (etimologie-vlahi/Gherghel)
Etimologia cuvântului vlah () [Corola-website/Science/298369_a_299698]
-
de limbă română sunt considerați a fi de naționalitate română. În Republică Moldova, vorbitorii de limbă română s-au declarat la recensăminte moldoveni sau români. În Voivodina toți vorbitorii de limbă română sunt români că naționalitate, iar pe Valea Timocului vlahi. Ucraina recunoaște atât minoritatea română cât și cea moldoveana. În Bucovina ucraineană trăiesc atât români cât și „moldoveni” (în proporții aproximativ egale, împreuna cca. 20%), în Regiunea Odessa numai „moldovenii” constituie o minoritate importantă iar în Transcarpatia (Maramureșul de Nord
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română"”, însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Vlahii locuiesc în patru județe de lângă granița cu România și anume în Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaiecar. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
susțin originea lor română"”, însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Vlahii locuiesc în patru județe de lângă granița cu România și anume în Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaiecar. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zaiecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și vlahi. Ambele părți aveau câte aproximativ 40.000 de călăreți. Slăbiciunea cavaleriei cazacilor era compensată de pedestrașii excelenți, și astfel lupta a fost una echilibrată. La 19 iunie, armata polonă totaliza 14.844 cavaleri poloni, 2.250 cavaleri germani, 11.900
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
lua orașul Nis. În 551, slavii au trecut prin Nis, inițial conduși de la Salonic, dar au ajuns în Dalmatia. În timpul atacului final din 615, invadatorii au luat cetatea de la populația română și de la populația romanizata daco-tracă cunoscută mai târziu că vlahi. În secolul al IX-lea, bulgarii au devenit stăpânii Naissus, au urmat ungurii în secolul al XI-lea, în timpul cărora milițiile orașului au dus cu succes o luptă împotriva cruciaților pe 03 iulie 1096. Spre sfârșitul secolului al XII-lea
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
Istoricul ceh Jirecek, marele specialist în istoria Balcanilor, consemnează nume romanice în toată regiunea Nișeva, Strumă de Sus și Ischer precum: Herul, Bănișor, Crețul, Borbulovici, Viturcii.Românii de aici precum și cei din Croația, Bosnia, Muntenegru poartă numele de vlași sau vlahi. Orașul Nis este centru administrativ, industrial, comercial, financiar și cultural din partea de sud-est a Republicii Șerbia. Poziția orașului Nis este de importanță strategică deoarece este situat la intersecția dintre drumul european și rețelele de cale ferată care leagă Europa de
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
români sud-dunăreni care fugeau din calea atacurilor hunilor și avarilor asupra Imperiului Bizantin. Astfel că în secolul al XII-lea cronici bizantine și slave considerau populația un amestec al urmașilor triburilor geto-dace care intraseră în contact frecvent cu civilizația romană, vlahi sud-dunăreni și slavi creștinați de bizantini. Acest amestec de populații avea, ca element comun de cultură, filonul roman. După victoria lui Basarab I de la Posada, acesta și (sau?) Vladislav I își extind stăpânirea asupra teritoriului Munteniei și al sudului Moldovei
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Spovednicul și Teofilact din Simocatta, atestează că autohtonii din Haemos vorbeau o limbă romanică (episodul cu "Torna fratre") denumită azi Proto-Româna. În secolele VIII și IX sunt frecvent menționați la Dunărea de jos și în toată peninsula balcanică până în Tesalia, "Vlahii", cum li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Torna fratre") denumită azi Proto-Româna. În secolele VIII și IX sunt frecvent menționați la Dunărea de jos și în toată peninsula balcanică până în Tesalia, "Vlahii", cum li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar și împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul adică „ucigașul de bulgari” provoacă deplasări de populații relatate de cronicarul Ioannis Skylitzes, prin care legătura dintre Vlahii nord- și sud-Dunăreni este definitiv întreruptă, o mare parte dintre cei sud-Dunăreni, strămoșii direcți ai Aromânilor, trecând la sud de linia Jireček și refugiindu-se în teritoriile muntoase azi situate în Grecia de nord, în Albania centrală sau la frontiera
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
se supunea dărilor anuale. La sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX, acest document istoric era relevant pentru atestarea meglenoromânilor în spațiul lor de baștină. Vezi aici relatările lui Ioan Nenițescu (1895), George Murnu (1913), meglenoromânii fiind socotiți ca urmași ai vlahilor descendenți din Imperiul Româno-Bulgar. Lingviștii, în schimb, a se vedea Th. Capidan și Tache Papahagi, pe baza analizei limbii vorbite și a apropierii ei de limba română, considerau că strămoșii meglenoromânilor au trăit în continuitate teritorială cu dacoromânii, sau chiar
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
Theodor Capidan (1925), 14720. Denumirea de meglenoromân reprezintă un nume cărturăresc, adoptat la sfârșitul sec. XIX, reprezentând locuitor de naționalitate română din ținutului Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen își dau numele după localitatea de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa), ușineț (din Oșani), lundzineț (din Lundzini), năntineț (din Nânta), țărnăcot (Țărnareca), brăzlăveț (din
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea. „Rușii în Moldova și Țara Românească. "Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo - Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”." Așa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb că cei din Moldo - Valahia (n.n. a se înțelege basarabenii de azi din R. Moldova și românii de peste
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui Grigore Ureche "Letopisețul Țării Moldovei", unde autorul notează că de fapt această limbă este vorbită de moldoveni, valahi și vlahii transilvăneni. Miron Costin, în lucrarea sa "De neamul moldovenilor", afirmă că națiunea română trăiește în Moldova, Muntenia și ținuturile ungurești și mai notează că, deși oamenii din Moldova se autodenumesc „moldoveni”, ei își numesc limba „românească”, nu „moldovenească”. Marele cărturar
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
listele Partidului Comuniștilor. În această calitate, a fost ales ca președinte al Comisiei pentru politică externă și integrare europeană. Din data de 16 aprilie 2007 este reprezentant al Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Vorbește limba engleză. Împreună cu Irina Vlah, Grigore Petrenco face parte din Biroul executiv al Partidului Stângii Europene (majoritar comunist) în care a fost ales la al II-lea congres, la Praga, în 24 noiembrie 2007, printre Pedro Marset, Antoni Barbara, Angel Tomas, Javier Alcazar, Isabel Lopez
Grigore Petrenco () [Corola-website/Science/306776_a_308105]
-
interpretări: În 1094 este menționat de Ana Comnena un alt conducător local al "Vlahilor", numit Pudilă. Pe harta călătorului arab Idrisi, alcătuită în 1154, zona aflată între Dunăre și Marea Neagră este denumită "Burgean" sau "Brugean". În 1185, în urma răscoalei fraților "vlahi" Asan și Petru, Dobrogea intră sub dominația statului Imperiului Vlaho-Bulgar, numit în documentele epocii "Regnum Bulgarorum et Valachorum", dar în istoriografia modernă „Al doilea Imperiu Bulgar”. Aceasta durează până în 1320/5, când Dobrogea devine independentă sub numele de "Principatul de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
în epoca bizantină), astfel încât hărțile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, mărită de aluvionarea ulterioară, sunt geomorfologic false. Dobrogea apare in coronicile arabe din secolul al XIII-lea sub denumirea de Șakji. Aceste cronici menționează ca locuitori pe vlahi, cu termenii “al-Awalak” și “ulaqut” În 1320/5 este menționat un anume Balică sau Balko în Principatul Cărvunei (Dobrogea), care se întindea de la zona actualului Babadag în nord, până la Mesembria (azi Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
un contract comercial încheiat în 1249 la Raguza de un oarecare Martinus Basababa, de etnie necunoscută. Unii cercetători consideră că numele era de fapt Basaraba. Dincolo de prezumtiva origine cumană a numelui, sursele contemporane îl identifică pe Basarab I exclusiv ca vlah (român). Carol I al Ungariei vorbește de ""Bazarab infidelis Olacus noster"" ("Bazarab, vlachul nostru necredincios"). Faptul nu este inedit, împărații Asănești au fost numiți vlahi (români) de sursele contemporane lor, iar unii moderni presupun măcar o descendență parțial cumană. Lingvistul
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
Dincolo de prezumtiva origine cumană a numelui, sursele contemporane îl identifică pe Basarab I exclusiv ca vlah (român). Carol I al Ungariei vorbește de ""Bazarab infidelis Olacus noster"" ("Bazarab, vlachul nostru necredincios"). Faptul nu este inedit, împărații Asănești au fost numiți vlahi (români) de sursele contemporane lor, iar unii moderni presupun măcar o descendență parțial cumană. Lingvistul Sorin Paliga susține că posibila origine tracă a numelui nu trebuie exclusă, sugerând o posibilă legătură cu "Bassárai" - haina de ceremonie a preoteselor lui Bacchus
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
împotriva Bizanțului, mergând până la a încheia o alianță cu asasinul fraților săi, Ivanko, care între timp intrase în serviciul bizantinilor și devenise guvernator de Philippopolis în numele împăratului Isaac al II-lea Angelos. Un alt aliat al lui Caloian a fost vlahul Dobromir Hriz (Chrysos), care stăpânea regiunea Strumica din Macedonia. Coaliția a fost rapid dizolvată, în condițiile în care trupele bizantine i-au înfrânt atât pe Ivanko, cât și pe Dobromir Hriz. Cu toate acestea, Caloian a reușit să cucerească Konstanteia
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
burgundă acceptă să îl ia de soț pe Atila, regele hunilor, dar nu din dragoste, ci sperând că va găsi o cale să răzbune moartea dragului ei Siegfried. La nunta lor, vin multe căpetenii de oști. Este invitat inclusiv cneazul vlah Ramunc, care sosește alături de 700 de însoțitori. După alți 13 ani scurși, rugat fiind de soția sa, Atila își invită cu mare pompă cumnații să vină în ospeție. Pe parcursul vizitei, din cauza încordărilor dintre Kriemhilda și Hagen, în Esztergom se iscă
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
Bosnia. Sultanul Mahomed Cuceritorul a promis să protejeze creștinismul Ortodox și, la fel ca toate bisericile ortodoxe, Biserica Ortodoxă Sârbă s-a bucurat de un mare sprijin din partea statului otoman. Otomanii au introdus o populație creștin-ortodoxă considerabilă în Bosnia, inclusiv vlahii din Balcanii de est. Convertirea adepților Bisericii Bosniace a contribuit, de asemenea, la răspândirea Ortodoxiei. Mai târziu, zonele abandonate de catolici în timpul Războaielor Otomano-Habsburgice au fost populate cu musulmani și creștini ortodocși. Regimul otoman a favorizat constant Biserica Ortodoxă în
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
a pelasgilor, și prin urmare este poporul cel mai vechi”. Amintesc aici că pelasgii populau Balcanii și zona nord-dunăreană cu milenii Înaintea sosirii grecilor. De la numele de pelasgi, trecând prin varianta belagi s-a ajuns la denumirea actuală de valahi/vlahi. Niehbur În Istoria romanilor susține același lucru: ”Pelasga este mama latinei și a greacăi”. Horațiu (Odele I, 20) scrie: ”Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină”. Papa Nicolae I (an 865 d.H., Într-o
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]