597 matches
-
și nu numai prin activitatea ei literară și alte activități de perspicacitate. Parafrazându-l pe scriitorul și editorul Petre Rău, îmi veți acorda dreptate pentru cuvintele spuse. ,, Trebuie să fie un act de mare bravura să te aventurezi în jungle vocabulelor la o vârstă foarte fragedă. Ori Denișa Lepădatu exact asta ne dovedește: că poți atinge stelele universului compoziției scrise fără o știință sofisticată a cuvintelor. Sub penița să se naște magie, ca un veșmânt protector pentru ceea ce numim fregvent gingășie
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
cuant fără de sine“, pp. 23 / 24; «un cuant ce-a năpârlit», p. 26), emergență (p. 34), eter (pp. 10, 25 et passim), [extra]galactic (p. 55), foton (pp. 25, 34: «fotonii transhumanți»; et passim), fractal («de teorii fractalii», p. 25; vocabula / adjectivul fractal desemnează „ceea ce ține de o structură fractală - clasă de obiecte matematice, fizice, biologice, galactice etc., care nu poate fi studiată cu metodele clasice“; „în 1967, termenul a fost creat și introdus în matematică de savantul francez Benoit B.
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
mantră (p. 35), șaman (p. 26), tantric (p. 41), yantră (pp. 35, 39) etc.; căci barbarismita, „sacra foame cosmopolit-lexicală“ fac să se piardă și în acest volum de sub lupa noastră critică, desigur, în câteva cazuri, măsura întru catharsis; neologismele - sau vocabulele rare, căutate cu obstinație, din dorința de a fi neapărat „hermetic-barbian“ -, atunci când abundă, când nu mai sunt presărate în textul versificat „ca sarea în farfuria cu bucate“, încep „să canceri[geni]zeze“, „să anihileze“ Poezia, să ucidă „sacrul“ din metaforă
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
-și, la petrecerea „materiei plângând“ a unchiului Bacovia, să tocmească «un verde / verde-crud», dar și propriu-i «verde tărcat», dar tot cu gândul la «un roșu / hermeutic incitant / [... ce] / n-a fost nicicând neant» (predispun - hotărăsc, p. 16; am subliniat vocabula-i hermeutic - ce până acum n-a fost cuprinsă în vreun dicționar iluministo-cihaciano-macriano-academico-nonproletkultist de limbă pelasgă > valahă - pentru a semnala Distinsului Receptor două situații semantice „spre alegere“: 1. roșul „propus“ de poetul economist-finanțist de față - însă cu zece ani mai
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
internă), la umbra unui argintiu carpen (despre care nu poate fi vorba în textul achimesc de-aici, la o neatentă lectură de obosit receptor), arbore „tare“, „oțelit-fibros“, ce-i aduce în memorie celebrul îndemn horațian, carpe diem (îndemn din două vocabule latinești între care i-a scăpat un -n ciber-culegătorului, carpen diem - p. 32 -, numai că pe lângă zero-timpul, doar hyperionic-eminescian „atins“, cel de dinainte de Geneză, n-ar prea avea cu cine „clipa să-și aleagă / culeagă / trăiască“), și fără «defăimătorii critici
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește, misterios, cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri: „Poeți de după mine, veniți de luați ispită!” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei. O altfel de încercare a firii de Poet, după cum însuși autorul mărturisește, este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010), întru inima sa, cea mult simțitoare și bolnavă de Cântec! Omul și dublul
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
băieții aceștia mai tineri, dar grăbiți pe căpătuială, n-au demonstrat peste înaintașii lor nici măcar interesul de a căuta noțiunea lingvistică a posturilor de miniștri pe care năvăleau. Nu și-au folosit cunoștințele anglofone pentru a înțelege baza de la care vocabula pornește: minister, adică cel care ține locul, cel căruia i se deleagă o putere. Și, astfel, au avut chiar suficiența să nu se-ntrebe cine le-a delegat această putere, ca să înțeleagă că, în democrație numai electoratul o poate face
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci folosite ca semne Nu știi încă bine Ce-i viața Dar nici ce-i moartea Nu vrei să afli ce poate să fie...” Discursul alunecă apoi spre considerente ale condiției vârstei poetului, sub furcile caudine ale unui cavaler negru
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 158 din 07 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Orice sfințenie țâșnește din răstignirea unui suflet cât lumea...Orice cumințenie se cuminecă în metafora inimii...Orice lacrimă devine o vocabulă transcendentă a divagației cosmogonice, sublimată în restriștea Kogaionului și înmuiată în DORUL spațiului mioritic. Am zărit pe un ram al gândului o biserică. Și-n dangătul clopotului său am simțit că sună veșnicia. Ca o umbră de tămâie presărată pe
BISERICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367209_a_368538]
-
zilei, Andrei Pleșu are un suc al glandelor chilifere cu care, dinlăuntru unui vocabular propriu, poate macera orice subiect într-o manieră frapant de personală. La Andrei Pleșu există o cochetărie a adjectivelor care culminează într-o concizie tăioasă, de vocabule scurte și totuși simandicoase. Cine vorbește de „musculatura morală excesivă” a unor interpreți sau de „receptaculul optim al credinței” face stil în timbru personal. Este ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor grație unui imbold de a găsi formule
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
Care libertate? Libertinajul, libertinismul, nebunia păcatelor de moarte. Eu am pronunțat la televiziune cuvântul curvar. O doamnă psiholog m-a întrebat: „Părinte, în ce eră trăiți dumneavoastră de vă pronunțați așa?” „Dar cum să mă pronunț?”, am întrebat eu, că vocabula asta este în dicționar. A zis: „Relații sexuale”. Păi, relații sexuale au lăcustele. Oamenii, ori sunt cununați, ori sunt necununați. Cei cununați la biserică formează o familie, dacă nu, sunt doi care curvesc. - Se leagă de astfel de noțiuni ca să
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
etc), la floră: Fucsia, Camomilla - mușețelul-plantă medicinală, tămăduitoare -Trandafirul, Irisul, care „spre vânturi patru revarsă lumina”, ducându-ne cu gândul la TETRADĂ și TETRAKTYS (4+3+2+1)=10, adică Unul (fără zero) sau IO, silaba sacră a voievozilor români, vocabulă cu care își începeau redactarea oricărui act oficial. Așa cum două triunghiuri suprapuse- unul cu vârful în sus, reprezentând umanitatea ce aspiră spre cer și altul cu vârful în jos, care închipuie divinitatea ce-și revarsă harul spre Pământ, spre întreaga
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
orizont-colț de tavan al speranței - acolo unde-și agață paingul pânza întrețesută a hamacului său și asupra căruia se îndreaptă cu îndârjire neîncetată zborul țepilor-sulițe ale avioanelor de hârtie mototolită și având drept boturi minuscule bolduri. Cătarea privirii, anvergura brațelor, vocabulele șuierătoare și sâsâite și altele conchid o evidentă și clară părere, că cei mai mulți dintre cei „analizați” deveniseră proeminețe politice, mahări ai regimului care le descoperise la timp „calitățile”, acest tezaur anatomo-morfologic cu care am fost dăruiți și care în cazul
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366681_a_368010]
-
autoironie, în nota generației anilor '60, comentariul livresc, specific generației anilor '70, dar și adresarea directă, în stilul optzeciștilor: „Umbră a sunetului/ spune-mi tu,/ ce mirare îmi e că sunt plop desfrunzit,/ oră grea, secunda timpului mut ... / Slobod întru vocabula/ imnicului zbor - / iată-mă,/ sunt gloria Clipei: Tăcerea!” Multe poeme stau sub semnul dedicației. Iată, un prim poem închinat lui Nichita: „Nu râd, nu plâng,/ plictisit îndelung/ sub ceardacul divin neaflat./ De aceea te blestem/ să-ți fiu/ bietul popas
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
inimii răsuciți ca o salcie bătrână, fără de seamăn, cu patima ochiului străfulgerată, atât de dulce, atât de tainic! Așadar, acest cântec de iarbă și lacrimă de codobatură azi, ți-l închin, desfătare, în pântecul minții mele ascuns, măr neaflat.” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei: „Fiică a mirării, Poezia mă învinge! În oglinda de aburi, a visului, amnarul de lut scapără în noapte.” [...] „La țărmul din mine, Poezia renaște!” Timpul, viața, tăcerea, iată trei coordonate printre
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
la Nicolae Băciuț una din marile obsesii ale Poeziei din vremea tinereților mele: ideea poemului ca operă impecabilă, ca ideal absolut, unic, suprem, atotîmbărbător și atotbiruitor al oricărui cutează să scrie versuri. Numai în anii '20 s-au mai închinat vocabule așa convinse și fierbinți Poemului. Pune-ți masca și vino sună asemenea unui îndemn din vremea suprarealismului începător. Așa fiind, firesc e ca rolul de frunte la Nicolae Băciuț să-l joace cuvintele, cărora mereu li se destăinuie, pe care
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
mai târziu au ajuns la concluzia că visul de aur comunist era el însuși o minciună gogonată impusă cu forța unor oameni cărora, în practica politicilor la care erau supuși, li se schimbau până și sensurile limbii lor materne, multe vocabule sunând în limbajul politicienilor ca antinomii absolute față de sensurile inițiale: Se vorbea despre libertate în cel mai îngrozitor regim polițist; se vorbea despre progres în cea mai penibilă decădere spirituală; se vorbea despre belșug într-o stare famelică; se vorbea
A MINŢI CA O GAZETĂ DE PERETE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355276_a_356605]
-
niște prunci Că n-ai cui să tragi perdaful? Bate vântul, stinge focul Fuge murgul, cade șaua A căzut la bursă trocul: Nu mai ține cacealmaua! În zadar asud și fierb Puncte de suspans în cronici Vânătorule de cerb Și vocabule de Donici! Referință Bibliografică: Vânătoarea critică / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
vaca sălbatică". Sadoveanu folosește pentru delimitarea spațiului acțiunii toponimul verșenean, "Dealul Bourei" (convertit însă în "piscul Bourei", probabil pentru a-i da măreție sau pentru a concentra cadrul acțiunii - piscul fiind o subunitate bine determinata a dealului). Acest loc cu "vocabule" istorice de la care a preluat numele pentru episodul vânătorii este în realitate despădurit (era și în timpul scrierii romanului), deci nepotrivit pentru acțiunea de amploarea celei descrise în roman. Ca urmare, Sadoveanu îl amplasează în pădurea de la Boureni, unde, știa de la
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
limbii Neamului, dincolo de granițele ei de natură strict lingvistică, Domnia Sa fiind și un consacrat vorbitor și traducător de limbi străine din spațiul slav, baltic și neolatit. Numai în acest context larg al comunicării prin intermediul cuvântului, a putut el exclama, cu vocabulele dramatice ale lui Galileo Galilei : „Și totuși, limba română!” (titlul unuia dintre volumele sale de eseistică). Universul cotidian, „centrul universal” al scriitorului, lingvistului, eseistului, publicistului, redactorului-stilist de carte, traducătorului Vl. Pohilă e Biblioteca Municipală „B. P. Hașdeu” din Chișinău, unde
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
prin apele vieții. Mă scutur grăbit. În urechi același fond sonor: “Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Cei doi își vorbesc. Deci se cunosc. El și-a ridicat privirea spre ea. Ostilă... Replicile fetei par cântate, vocabulele sunt scurte, rare. Mai mult un zvon de cuvinte ajunge până la mine... «Nous ne sommes pas des poupées!» Și-l lămurește că femeia din ea și-ar fi dorit altceva de la el, de la viață! Dintotdeauna o atrăsese aventura. S-ar
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
plus de expresivitate versurilor, cuprinzând termeni precum corabie, navă, proră, ancoră, catarg, punte, bord, derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns al apei, țărmul cu farul salvator, pescărușul purtător de vești și de gânduri. Nava, fie ea fregata sau corabia cu vele, de-acum de domeniul trecutului, mânată de vântul
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
plus de expresivitate versurilor, cuprinzând termeni precum corabie, navă, proră, ancoră, catarg, punte, bord, derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns al apei, țărmul cu farul salvator, pescărușul purtător de vești și de gânduri. Nava, fie ea fregata sau corabia cu vele, de-acum de domeniul trecutului, mânată de vântul
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
ar da Domnul ca și PSD-il românesc să adere principiilor PSD-ului european. Sunt sigur că până și Președinția ar preda cu seninătate conducerea guvernării unui membru al acelui partid select. Mihai Eminescu, parșoptis doar prin naștere (1850), a preluat vocabula de „proletar” atât de hulită astăzi, din Manifestul Comunist a cărui principii le exprimă în monumentala sa operă social-literară „Împărat și proletar”. Redau câteva versuri edificatoare. Păcat că școala nu include în învățământ acest poem al suferinței omenești. "Cu fețe
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]
-
mai mult cu cât, știm prea bine, autoarea s-a manifestat în spațiul literar, și altădată, cu aceeași vivacitate, cu același talent, cu aceeași vie inspirație. Unii se nasc pentru scris, pentru scrisul-pentru-ceilalți, dacă ar fi să jonglăm puțin cu vocabulele, așa, într-un spirit ludic, menit să binedispună... După propria mărturisire, smerenia, discreția, modestia îl fac pe om, dăruirea de sine, jertfa în favoarea celorlalți, chintesență a alterității, a omeniei, a iubirii, ca lege capitală a creștinismului. În cele 38 de
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]