367 matches
-
Se remarcă, pentru sistemul termenilor de adresare din limba română, tendința de asociere a acestora în sintagme adresative de tipul: adjectiv + substantiv în vocativ (dragă tată, stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui D. B. Parkinson, trei funcții pragmatice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aducă de fapt vreo idee în plus în legătură cu ea", suplinind absența momentană a unor termeni adecvați și devenind ulterior expresia unor habitudini verbale, cu o distribuție morfologică și sintactică extinsă, putînd antrena părți de vorbire distincte, precum adverbe, substantive în vocativ, conjuncții, interjecții, propoziții sau fraze: în fine, domnule, măi dragă, frate, deci, știi, mă rog, mă-nțelegi etc. Astfel de structuri, private de o finalitate comunicativă, care nu antrenează valențele noționale, expresive ori pragmatice ale componentelor, nu se justifică din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
declinări incorecte", Creon e evocat prin lamentațiile elevului pisălog Ionescu P. Ion ("dă-mi, bă, un creon!"), anonima Fifi, "grasă, parfumată, ochioasă - e ca un puf de toaletă încărcat cu pudră", iar despre Filimon nu ni se spune decât "pronunțați vocativul și veți fi edificat: Filimoane!" Dincolo de aleatoriu și carnavalesc, putem intui existența unei dinamici de creație ce urmează alte traiectorii ordonatoare decât evidenta cursivitate alfabetică. Arbitrarul asocierilor dintre nume și caractere implică, în același timp, o relativizare a trăsăturilor specifice
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
este însoțit de termeni cuantificatori (ca în (88)a, b, 100 de persoane; toți băieții) sau enunțul are un caracter adresativ, ca în (88)c (fetele vă uitați...). În ultimul enunț, nominalul ar putea chiar să fie interpretat ca un vocativ ("voi, fetele, vă uitați..."). 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe În categoria formelor pronominale de politețe se pot distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sud-caucaziene) sunt greu de încadrat. În aceste limbi, relațiile gramaticale se realizează prin cazuri, postpoziții și acord. Subiectul primește cazul nominativ, obiectul direct, cazul ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul celorlalte intranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
enunțiativ. Nu se pune punct după : - simbolurile și prescurtările din fizica, matematică, chimie sau după punctele cardinale ĂN, S, V, E); - titluri de cărți, de opere literare, muzicale; - formulele de adresare din acte oficiale, scrisori, în care substantivul, fiind la vocativ cere virgula. Virgula delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție, marcând sau întârind raportul de coordonare prin juxtapunere sau subordonare. Se pune virgulă între părți de propoziție de același fel când nu sunt legate prin și
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
de același fel când nu sunt legate prin și copulativ ori prin sau. Construcțiile gerunziale și participiale așezate la începutul frazei se despart prin virgulă. Virgula se utilizează și pentru a izola apozițiile simple sau dezvoltate, precum și substantivele în cazul vocativ. Se despart prin virgulă de restul propoziției cuvintele și construcțiile incidente. Nu se despart prin virgulă subiectul de predicat. Exemplu:,,În coș erau: mere, pere, gutui și nuci. ’’ Semnul exclamării se utilizeaza pentru: - a marca grafic intonația frazelor și a
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
construcțiile incidente. Nu se despart prin virgulă subiectul de predicat. Exemplu:,,În coș erau: mere, pere, gutui și nuci. ’’ Semnul exclamării se utilizeaza pentru: - a marca grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative; - a exprima stări afective, după vocative exclamative și interjecții exclamative, atunci când acestea sunt cuvinte independente; - a se marca creșterea gradată a intensității vocii. Exemplu:,, Ce ochi frumoși ai !’’ Semnul întrebării - este folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
lecția,, Sunetul și litera o “ () mare de tipar ),când o interjecție se desparte de restul propoziției prin virgulă :,,O, e o mașină mare ! “. În lecția următoare ,, Sunetul și litera c “ (mic de tipar ) virgula apare după un substantiv în cazul vocativ :,, Anica, ai un ac?„. Mai târziu, în lecția,,Tata “, elevii întâlnesc o nouă situație de folosire a virgulei : se scrie virgula între părți de propoziție de același fel, când nu sunt legate prin și ori sau. În propoziția ,, El are
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
e la o adică, nu sunt văduvă, sunt liberă, trăiesc cum Îmi place, cine ce are cu mine! acu mi-e timpul: jună sunt, de nimeni nu depand....»” (s.n.). Distanța socială instaurată ferm Între foștii soți e marcată gramatical prin vocative (cocoană, domnule), deși nu lipsește relației familiaritatea, iar atitudinii lor - ironia. Zița e disprețuitoare, afișează orgolios și triumfător disponibilitatea de a se angaja Într-o nouă altă relație amoroasă (sunt liberă, de nimeni nu depand), Țircădău, În schimb, e posesiv
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se ridică la cea mai înaltă proiecție din structura domeniului C {FORCEP > TOPP > FOCP > TOPP > FINP > IP}. Verbul inversat poate fi precedat de constituenți neizolați prozodic de structura propozițională, deci care ocupă poziții din periferia stângă propozițională. În (142a), pe lângă vocativul izolat prozodic și fără funcție sintactică (Ioane), subiectul focalizat contrastiv 82 precedă verbul inversat; în (142b), obiectul direct dublat clitic și marcat diferențial prin prepoziția funcțională pe83 - care poate avea citire de topic sau de focus - precedă verbul; în (142c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai.” (Ibidem, p. 213) În flexiunea verbală, intonația caracterizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concept (corespunzând clasei de obiecte) - reprezentare (corespunzător obiectului particular avut în vedere în construirea mesajului), din interiorul semnificatului semnului lingvistic - rădăcină (sau temă lexicală). Substantivul iese din sfera obiectului comunicării când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasei de obiecte) - reprezentare (corespunzător obiectului particular avut în vedere în construirea mesajului), din interiorul semnificatului semnului lingvistic - rădăcină (sau temă lexicală). Substantivul iese din sfera obiectului comunicării când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în flexiunea substantivelor feminine declinabile: lui Maria, lui Ioana. Când realizează funcția de complement direct, substantivele, proprii sau comune, exprimă cazul acuzativ prin morfemul pe: „Am văzut-o pe Ioana/pe mama.” „L-am văzut pe Mihai/pe fratele tău.” Vocativul este un caz al substantivelor proprii și al substantivelor comune aparținând sau asimilate genului personal: Ioane!, Azorel!, Maria!, mamă!, tată!. La nivel sintactic, substantivele proprii se disting prin caracterul mai degrabă impropriu al poziției de regent; în această poziție substantivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și o parte din declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii feminine variabile în funcție de categoria cazului: N.Ac.: Elena, Maria. G.D.: Elene(i), Marie(i) Realizarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a și a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase-i) și unei, caracterizând sintagma global, caracterizează de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin funcțiile sintactice pe care le realizează în structura enunțului lingvistic. În strânsă legătură cu configurația constituenților funcțional-semantici dintr-un enunț maximal complet, categoria gramaticală a cazului se întemeiază pe opozițiile interne dintre cinci termeni corelativi: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Termenul neutru al categoriei din planul limbii are forma cazului nominativ nearticulat: floare, stea, profesor, curcubeu. În plan semantic, individualitatea termenilor corelativi este asigurată de natura relației în care intră substantivul, de poziția lui în această relație și, în legătură cu aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația de dependență, dativul impus de aceste prepoziții se realizează ca dativ explicativ: Datorită întunericului s-a strecurat cu ușurință., dativ al conformității: El a acționat potrivit legii. sau ca dativ al comparației: Aleargă asemeni unui cal de curse. Vocativultc "Vocativul" Conținutul semantic al cazului vocativ este determinat de natura sa deictică; este una din modalitățile de concretizare a funcției conative a limbii: prin vocativ, emițătorul atrage în comunicare un interlocutor: „ - Maicelor!/ - Blagoslovește, cinstite părinte!” (I.Creangă, p. 98) sau orientează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]