385 matches
-
făcând asta (ziarero.antena3.ro). Verbele a auzi și a simți redau, de regulă, percepții directe, selectând unități care exprimă procese cu trăsătura semantică [+Emisie de sunete], în (127), sau o mișcare/emisie a corpului 119 (128): (127) Îl aud vociferând/cântând la pian. (128) Îl simt tremurând/tresărind/transpirând. În anumite contexte pragmatice, și verbul a auzi poate exprima percepții imaginare: (129) Îl și aud ("mi-l închipui") spunându-le prietenilor la ce s-a gândit! Construcția de acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
al acestei aderări - sprijinul necondiționat acordat aliaților de a ataca Iugoslavia lui Miloșevici. Dl Emil Constantinescu și-a asumat riscul, decizie nepopulară care a marcat începutul căderii sale libere. În schimb, dnii Năstase și Iliescu au cârâit, ba chiar au vociferat împotriva acestui act de voință politică. Dar la 1 aprilie 2004 au ținut-o din sindrofie în sindrofie, celebrând aderarea la NATO și uitând să-i trimită „bietului” întemnițat Miloșevici un pachețel cu salam de Sibiu și o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul II. Când Gwyneth se Îndreaptă spre el cu brațele Întinse să-l strângă de gât, Franco vociferează: „Ma non è possibile. Vreau spațiu, nu pot să cânt acuta dacă te apropii de mine“. „Dar, Franco, ai răbdare. N-o să te strâng de gât. Îți cad la picioare imediat cum aflu că tu ai ghicit ghicitoarea!“ „Dar e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
al mai multor culturi. Greaca e limba cea mai răspândită, în mijlocul altor graiuri curente: latin, get, scitic. Există și un dialect local, tomitese, limba afacerilor și a politicii, care cuprinde cuvinte din toate limbile și e ușor de învățat. Se vociferează liber în piețe împotriva lui Augustus și a dictaturii lui, în ciuda prezenței aici a două legiuni romane. Cezar e luat în râs și din cauza legăturilor lui incestuoase. Se mai spune că, de fiecare dată când se ridică de pe scaunul imperial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă. Când a auzit, Ștefan s-a făcut ca varul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea Între Împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și Împietrirea inimii poporului lui Israel În timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „Și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la prova feribotului, „Kamome”. O barcă cu motor pare o pasăre uriașă zburând deasupra apei. În urma ei a rămas o dâră de apă(siajul) asemănătoare unei șosele mobile ce se pierde în zare. Este ora 12:17 (ora Japoniei) japonezii vociferează urmărind meciul de baseball, Coreea Japonia. Pe parcursul călătoriei am avut lumină bună și am făcut câteva poze reușite mai multor nave din larg sau din dană. Unele fac parte din Marina Imperială, altele sunt nave de coastă, nave grănicerești. Călătoria
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Întâlnire pentru a doua zi la ora nouă, dar când m-am prezentat la sediul editurii, În Casa Scînteii, el nu era prezent și m-au primit un trio de secretare dintre care una a Început pur și simplu să vocifereze la simpla mea Întrebare „de ce nu am fost anunțat de contramandarea Întrevederii?”. Am dedus că Iliescu fusese Împiedicat să mă vadă, iar secretarea cu pricina, cu ochii În flăcări și cu tertipurile lingvistice tipice unui securist „În acțiune”, nu voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vâltori și probleme, literatura, arta și artele, ca și servitorii lor, chiar și cei mai Înzestrați, mai fideli, mai „curați”, au fost Împinși la marginea interesului, ridiculizați, dacă nu chiar atacați, calomniați de diverși indivizi, autointitulați comisari ai adevărului, dreptății, vociferând În numele „schimbării”. Sigur, unii dintre aceștia au și fost uitați, iar cei care azi, Încă, Îl atacă pe Călinescu În limbajul cel mai grosolan al mahalalei ceaușiste sau care cer „să fie arsă opera lui Nichita Stănescu”, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literaturii române cu „Salut, colega! Mă bucur să te văd!”, esteticianul a primit următoarea replică: „Nu te bucuri, rîzi!...” Cam spre sfîrșitul prelegerii, în sala mare a Casei de Cultură și-a făcut apariția Nichita Stănescu. Aburit de băutură, a vociferat mereu pe seama conferențiarului. Apoi a vorbit și el, scurt. A zis: „Călinescu a fost un glonț cu aripi de fluture tras împotriva ignoranței și prostiei”. Ținta frazei sale era lingvistul, pe care, în discuțiile din ziua următoare, l-a atacat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nicolina Iași, au fost În comuna Epureni de au dat un spectacol. După ce s’a terminat spectacolul și a vorbit tov. Reznicenco, primarul comunei care este și președintele F.P. (fost președinte pe județ) și membru al P.C.R., a Început să vocifereze: jos cu speculanții! jos jidanii! Vrem ura de rasă! (subl. În orig.)”. Terdiman se Întreba retoric: „Aceasta a Însemnat că s’a prelucrat referatul tov. Gheorghiu Dej??”. Dacă va fi fost chiar așa, atunci merită că cităm În continuare deoarece
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
trăiesc una din scenele cele mai îngrozitoare de care am avut parte de șase ani și mai bine de când începuse războiul, la aproape 7 luni de când să zicem se terminase. Imediat ce înțeleseseră despre ce e vorba, toți au început să vocifereze și au făcut apel la mine pentru a nu se comite o asemenea nelegiuire. Fără să am nevoie de rugămintea lor, prin interpretul pe care îl alesesem, am încercat să-i opresc pe unguri, explicându-le că totul e în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
CFR-ist, care fiind destul de tânăr și puternic îi va ajuta să urce în vagoane. Când îmbarcarea va fi gata, veți comunica mecanicului locomotivei care va emite un scurt semnal. Eu voi ști că treaba e terminată și continuând a vocifera, voi ieși din birou, voi ajunge repede la locomotivă, care se va pune imediat în mișcare, de astă dată către Curtici. Sper că totul va decurge după cum v-am spus și misiunea noastră se va îndeplini cu succes. Nu rămâne
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu severitate pentru eroarea comisă. În câteva minute, toată lumea se afla în vagoane și imediat am făcut semn mecanicului să dea semnalul de plecare convenit. În numai câteva secunde, ușa biroului șefului de gară se deschise și polițistul nostru încă vociferând și ieșind cu spatele, apoi grăbi pasul și sări pe scara locomotivei, în timp ce trenul se puse în mișcare, luând repede viteză și îndreptându-se spre Curtici. Noi fiind chiar în locomotivă nu am putut auzi nimic, dar în urma noastră, cei
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cap, ca să-și arate erudiția, chiar din capitală (care le era cunoscută tuturor) a început să explice fiecare pietricică pe lângă care trecea autobuzul, cu legenda ei olimpică cu tot, în franceză, fapt care i-a făcut pe cei prezenți să vocifereze deoarece ei aveau chef să cânte. Până la urmă a câștigat majoritatea. La una din opriri, într-un sătuc de munte în Peloponez, unde am ajuns parcurgând lungi și înguste serpentine, și unde am oprit pentru a servi masa, domnul ghid
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de soldați israelieni împreună cu alți palestinieni arestați și duși cu forța în vehicolul lor, pentru a servi ca scuturi umane în fața unei mici mulțimi de manifestanți. În spatele lui se afla un soldat cu arma la umăr; el a început să vocifereze, în franceză, arătându-și legitimația de medic, iar un ofițer, temându-se de complicații, l-a scos de acolo. Și apoi, adaugă el, Betleemul se islamizează pe zi ce trece. "Soția mea nu mai poate nici măcar să-și cumpere o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și certuri. Încă mai văd acea adunare cînd, scos afară manu militari de gărzile Camerei, Ferri, scăpînd pe un coridor de serviciu, reapare în zgomot de geam spart, într-o fereastră ochi de bou, deasupra băncilor din hemiciclu paiață hirsută vociferînd și arătînd pumnul... Aceste manifestări oratorice ar fi fost inofensive dacă s-ar fi redus doar la zgomot și la o simplă risipă de salivă și plămîni. În țară însă, ele erau însoțite de o campanie de tulburări neliniștitoare, mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu o măciucă peste o pernă aflată sub palton strigându-i: „Mai slugărești la chiaburul cutare? Mai lingi blidele cutărui chiabur? Te mai ții cumătru cu X sau Y?” și poc! cu măciuca și astfel ajung și la fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte dușmanilor poporului!” și tot așa mai departe. Ajunsesem deja dușman al poporului, tocmai eu care am iubit și iubeam poporul din care făceam parte și care, până acum, nu aveam să-mi reproșez nimic din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
generale placidități este iminent, oamenii par să-și inventeze motive de iritare, sau să le îngroașe artificial pe cele deja existente. În genere însă, strada, magazinele, instituțiile, mijloacele de transport, scena politică, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vociferează, nu se schimbă injurii și îmbrânceli, nu se caută harțagul cu orice preț. În răsărit, dimpotrivă, aerul e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăște pe toată lumea. Cearta este un mod de viață. Zgomotul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescență e dublată de sentimentul psihotic al unora din compatrioții noștri că sunt singuri în oraș, pe stradă, la restaurant. Că pot, prin urmare, să-și pună la maximum muzica preferată, că pot vocifera fără să ia notă de prezența altora, că pot chiui ca pe câmp la ora trei dimineața. Bucureșteanul de azi e suveran. Se simte bine. Se plimbă prin târg ca printr-o ogradă de uz privat: rage, ambreiază viril, înjură
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
elevii să nu poarte costume, preferând să vină ca „ei înșiși“. Școala aprobase inițial costume „potrivite“ ocaziei, descurajând orice temă necuvenită (nimic „violent“ sau „înfricoșător“ sau „cu armament“), dar așa cum era de așteptat, copiii, cu toții puțin nelămuriți, au început să vocifereze, astfel încât costumele au fost interzise (părinții obosiți au pledat pentru un compromis: „doar un pic înfricoșător?“ - care a fost respins). Asta l-a dezamăgit profund pe Robby, așa că în timp ce Jayne verifica paharele care fuseseră în spălătorul de vase, am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să deschid fereastra, însă în același timp un zgomot îngrozitor iz bucnește, geamurile mari ale redacțiunii încep să zboare. și strigătele, lămurite acum; „Jos Epoca!“ se aud. Vreau să fug, însă retragerea îmi este tăiată. Un număr de oameni cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
liniște. Toată lumea aceasta, în frunte cu agenții electorali cari strigau mereu: „Jos Brătianu! Jos tâlharii!“ etc., ajunge în strada Colței, în fața casei lui Ion Brătianu, pe care n-o păzea nici o forță polițienească. Aci mulțimea staționează vreo zece minute insultând, vociferând și provocând. Mulțimea conduce apoi pe Fleva acasă. A doua zi, la 14 martie, altă întrunire la sala Orfeu. De astă dată, poliția a concentrat bătăușii în fața sălii. La ieșire se întâmplă ciocnirea. O mare învălmășeală urmeză. Nicolae Blaremberg și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
vorbit și eu ca reprezentant al ziarului Lupta. (Id., ibid., foiletonul LII, AD., nr. 11 937, 28 ianuarie 1923, p. 1.) Pagina 131 Variantă: Pe Calea Victoriei agitația începe. Mulțimea se adună de pretutindeni, mai multe mii de oameni fierb și vociferează. Strigătul: „La Palat!“ răsună. și toată mulțimea se abate asupra Palatului Regal. (Id., ibid.) ** Urmează: În această zi care, dimpreună cu ziua următoare au făcut faimoasele zile de la 14 și 15 martie s-au petrecut și unele fapte comice. Cafeneaua
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fost trimis să mă cheme, în sat, pe ulița cea mare, de activiștii pentru colectivizare ca să merg împreună cu ei pe la gospodarii care trebuiau lămuriți. Am mers, dar în loc să-i însoțesc, unul dintre ei a început să mă înjure și să vocifereze nervos. Lumea era, ca de obicei, la vorbă pe marginea șanțului. Când respectivul, nervos, s-a repezit asupra mea, toți oamenii care erau de față au început să vocifereze iar femeile să țipe și să strige „fugi părinte”. Am fugit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]