1,060 matches
-
a luat o alta din raft, a desfăcut-o și mi-a turnat. — De obicei, Îmi iese. — De obicei. Știi bancul cu sticla care nu se termină niciodată? — Nu, a rânjit Vasea. — Ivan intră Într-un bar și cere o vodcă mare. O dă peste cap, apoi mai cere una și Încă una. După un timp, observă că barmanul Îi toarnă de fiecare dată din aceeași sticlă, care nu pare a se goli. Ce-i cu sticla asta? Întreabă el. Asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din aceeași sticlă, care nu pare a se goli. Ce-i cu sticla asta? Întreabă el. Asta, spune barmanul, e sticla care nu se termină niciodată. Cum așa? Întreabă Ivan. Uite, zice barmanul, ținând deasupra chiuvetei sticla răsturnată, din care vodca gâlgâie fără oprire. Incredibil! Și cât costă? se interesează Ivan. Cinci mii de ruble, răspunde barmanul. Ca urmare, Ivan pleacă În Siberia să taie copaci, muncește ca un sclav, nu mănâncă, nu fumează și strânge fiecare bănuț. După o jumătate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În cârciumă se auzeau doar șoaptele celor doi experți În calcul probabilistic, care Îmi estimau șansele de supraviețuire cam la doi la sută. De fapt, 1,73%, pentru a respecta adevărul istoric. — Gata cu distracția, copoiule. Ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu-mi atinge vodca! Poți s-o privești, poți s-o comanzi ori să arăți cu degetul spre ea, dar din momentul În care Începem să ne facem ochi dulci unul altuia, las-o-n pace! Așa c-am alunecat lin de pe scaun și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știut ce familie numeroasă aveți. Au venit și cele trei verișoare gemene. Vai, dar sunt frumoase de pică! Le-am servit cu cornulețe. Când am intrat În birou, Încuind ușa În spate, surpriză! Fetele asezonaseră cornulețele cu două sticle de vodcă, dintre care una, de mult secată, se Învârtea jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord. Cea de-a doua sticlă era și ea aproape goală, la fel și musafirele mele. Între ele și starea de nuditate stăteau doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
transforme Într-un fel de yoyo sexual. A urmat o altă pauză. Mai lungă decât Capitalul lui Marx, volumele unu, doi și trei. Au băut? s-a auzit Într-un târziu În receptor vocea aproape pierită. Vreo două butelcuțe de vodcă. — Îmi pare rău, Igor. Sunt extrem de jenată. E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă nu reușise! Dacă fetele n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e spațios și i-am montat un mic congelator... — S-a marcat, am zis și am ieșit din nou la aer, unde proaspătul Însurățel mă căuta cu priviri tulburi. Când m-a revăzut, a chiuit bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii treceau pe lângă mine și-mi aruncau priviri ironice. O fată m-a ocolit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vor să te dea afară din sindicat? Sunt chiar voci care cer să te-nlocuim cu Stepa Chiorul. Nu-mi pasă. — Dar la noi nu te gândești? Cum să fac glume cu unul care nu-și nimerește nici paharul de vodcă? Știi că pe madame Kropotkina a pedepsit-o să stea-n casă toată ziua cu televizorul Închis pentru că te-a scăpat de sub supraveghere? — Am găsit o cale să scap de Kuznețov. Poți să vii cu mine, dacă vrei. Nu fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deconturi ingenioase, să construiesc imperii off-shore În paradisuri fiscale, iar seara, Întors acasă În solitudinea mea plină de cifre, să calculez neîntrerupt impozite și contribuții la casa de sănătate. Și iată-mă, câștigând abia cât să cumpăr două sticle de vodcă pe zi... — Bietul de tine, m-a căinat Vera, așezându-mi domol palma pe ficat. — ...căci ticălosul, deși am arsuri la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
făcut niște corecții, căci Într-o secundă imaginea a devenit oglindă. — Salut, prietene, a zis Demiurgul, ridicând palma Într-un salut batjocoritor. A sosit vremea să-ți cunoști Autorul. — Halal autor, am răspuns, după ce-am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul a zâmbit. — Oricine poate-avea o pană de inspirație, băiete. Ei, cum Îți merge? Cam frig? — Mă descurc, am zis, Înălțând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul a zâmbit. — Oricine poate-avea o pană de inspirație, băiete. Ei, cum Îți merge? Cam frig? — Mă descurc, am zis, Înălțând sticla de vodcă. — Aha, a făcut Kuznețov. Vechile obiceiuri dispar greu, așa-i? Am lăsat capul În jos și-am Început să râd. — Acum Înțeleg de ce scrii dialoguri atât de proaste. Nu că descrierile sau scenele de acțiune ar fi mai bune, dar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
muream să dau buzna acolo ținîndu-te la braț, îmi plăcea că eram priviți ca o pereche ciudată în decorul adunăturii ăleia pestrițe care indiferent de temperatura de afară era îmbrăcată parcă cu aceleași haine groase de iarnă și consuma aceeași vodcă pe care rușii îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n cui, zice Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deja, naționaliștii ăia s-o fi gândit să regleze niște conturi politice. M-am șters cu un prosop și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rîde tipograful. Să mai vii să-ți spun... Cînd, după doi băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație, să prindă tramvaiul, care-l va lăsa în fața autogării. *** Și ce-ai să faci, Mircea Emil? întreabă comandantul. M-apuc de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se răzvrătească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea acasă. Da, murmură Mihai roșind taică-su... Bine. Nu-i rău. Da' sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai, ieșind să coboare la barul teatrului. Jos, la demisol, barul e pustiu, iar cămăruța din fund, unde actorul-gestionar ține băuturile, e închisă. Mergem la hotel zice Mihai. A, nu! se apără secretarul literar ce, vrei chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă agitație. Cele două lifturi ale hotelului coboară și urcă mereu, deschizîndu-și ușile cu un plăcut clinc-clanc. Savurînd ultima înghițitură de vodcă, dînd semne că amîndoi se vor ridica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă agitație. Cele două lifturi ale hotelului coboară și urcă mereu, deschizîndu-și ușile cu un plăcut clinc-clanc. Savurînd ultima înghițitură de vodcă, dînd semne că amîndoi se vor ridica să plece imediat ce băutura ajunge în stomac, Mihai și secretarul literar privesc aiurea, undeva dincolo de peretele din față. Muzica din sala alăturată, prin ușa veșnic întredeschisă, ajunge la ei ca un zgomot continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din față. Muzica din sala alăturată, prin ușa veșnic întredeschisă, ajunge la ei ca un zgomot continuu, un fel de răget al elefanților din filmele cu Tarzan. Vezi, de-aia nu vin aici zice secretarul literar. O tavernă. Vreau o vodcă, o beau la barul teatrului sau îmi iau o sticlă acasă. Da, dar nu vedeți femei noi și-așa de frumoase arată Mihai cu privirea spre liftul care și-a deschis ușile parcă anume s-o prezinte pe femeia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile ce vin la teatru rîde secretarul literar. Mulțumesc de vodcă! Vezi că Doina voia neapărat să te întîlnească, probabil să-i dai o invitație. Hai pe la teatru să-ți iei invitațiile pentru premieră; directorul tocmai le semna. Ies amîndoi din hotel și pornesc spre teatru, întorcîndu-se mereu cu spatele înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acolo? Vezi că țuică nu ți-am pus; cei de la C.A.P. n-au dat drumul la cazan; au zis că dă abia cînd se termină totul de strîns de pe cîmp, și cum sfecla e încă în pămînt... Lasă, cumpăr vodcă... răspunde Mihai, atent la becul roșu, să apuce să-și ia rămas bun, că i s-au terminat fisele. Alături, la ghișeul de informații, un ceferist răspunde mereu la telefon că toate trenurile merg normal. Aura scoate o plăcintă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste ea, cu grijă, revista și ziarele. Arhitectul se plimbă încet prin toată sala, cercetînd-o atent, încuviințînd uneori prelung vreunei afirmații făcute în gînd. Lazăr își bagă geanta cu afișe sub masă și merge la bar: Salut, stimate domn! O vodcă mică dacă ții la mine. N-am nici mare, poți să-mi fii și frate răspunde chelnerul. Atunci, o țuică de prune, să ne simțim ca acasă. Nu ținem. Sigur, aici e restaurant de lux. Fratele meu omul, dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vor porni mai repede la drum. Mă iertați strînge Lazăr din umeri, înțelegînd din privirile celor adunați în jur că gluma lui e deplasată, așa că se îndreaptă spre capătul celălalt al barului, unde e chelnerul. Mă duc să rad o vodcă. A, am uitat că n-au vodcă, da' nu face nimic, tot am zis eu că mă las. Auzi, fratele meu omul, spune spre chelner m-am lăsat de băut. Și ce-mi spui mie? îl întrebă chelnerul. Ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]