648 matches
-
1578 și, învingând bulucurile otomane comandate de Daud, beiul de Silistra, l-a alungat de la domnie pe Petru Șchiopul (care s-a refugiat în Țara Românească) și, la 9 februarie 1578, a ocupat palatul domnesc din Iași preluând și sceptrul voievodal. Trupele otomane conduse de Daud beiul de Silistra, la care s-au adăugat după 26 februarie 1578, 400 de călăreți și 600 de pușcași din Transilvania, l-au silit pe Alexandru Vodă Potcoavă să se închidă între zidurile Curții domnești
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea averilor mănăstirești în 1864, comunitățile
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
amănunțite, precum și observații asupra inscripțiilor pe care, parțial, le-a descifrat. Mai târziu în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", profesorul N.A. Constantinescu a adus date noi printr-un studiu publicat în 1924, iar în perioada 1951-1956 s-au publicat atât hrisoavele voievodale ale domnilor munteni în seria de volume "Documente privind istoria României", cât și "Condicile Episcopiei Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
chinovii unde viața monahilor s-a desfășurat în comun. Din acest punct de vedere, actul de danie din 1857 al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav a fost atât o marcă a intervenției voievodale în ceea ce privește tranziția modului de organizare al comunității religioase, cât și o documentare a existenței mai multor călugări la - acum fostele schituri, cea ce a subliniat caracterul mânăstiresc al acestora în acea epocă. Intervențiile episcopale și cele ale conducerii laice au
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
incintă dispărând cu totul, cu excepția unei case mai importante, lipită de zidul sudic al incintei, care a fost demolată de preotul paroh în 1948, șarpanta sa fiind pusă pe foc. După o perioadă destul de tulbure în istoria sa, această ctitorie voievodală și boierească a redevenit mănăstire, în vara anului 2003, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. În prezent, la Mănăstirea Frumoasa viețuiește o obște de călugărițe care au venit de la Mănăstirea Războieni din județul Neamț. Actuala biserică este
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
I (numit și "Bazarab" sau "Bazaraad"), a cărui domnie a marcat emanciparea Țării Românești de sub tutela Regatului Ungariei. P. P. Panaitescu consideră că acest nume de dinastie nu a apărut decât în secolul al XVI-lea, după stingerea vechii linii voievodale, când boierii urcați în tron aveau nevoie să își asigure o descendență din vechea spiță domnească. Originea acestui nume a fost un subiect de interes și controversă în istoriografie. Viziunea lucrărilor de specialitate a evoluat, nu întotdeauna independent de regimul
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri - 1552, 1570, 1594), de către Ștefan cel Mare. Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic, cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală. În urma săpăturilor efectuate în anii 1950, atât aici, cât și la Bâtca Doamnei, au fost descoperite vestigii medievale. Marco Bandini menționează că în anul 1646 încă mai erau vizibile ruinele vechii biserici catolice medievale. În perioada Renașterii și Revoluției industriale
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
în anul 1646 încă mai erau vizibile ruinele vechii biserici catolice medievale. În perioada Renașterii și Revoluției industriale evoluția continuă. Spre începutul secolului XVII orașul devenise un centru de producție, iar în 1797 Piatra încetează de a mai fi târg voievodal. Pe fondul diversificării producției meșteșugărești și comerciale, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea, orașul devine cel mai important centru urban și comercial al ținutului Neamț. Treptat construcțiile încep să acopere și terasele mai joase ale
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
a dispus extinderea considerabilă a zidurilor cetății. Au fost construite ziduri de 5-6 metri lățime și 40 metri înălțime, fiind adăugate trei turnuri și amenajată o curte interioară cu dimensiuni de 10 metri. Curtea interioară a fost împărțită în curtea voievodală și curtea oștenilor. Au fost construite și barăci pentru oșteni, scoase la iveală de săpăturile arheologice din secolul trecut. Fortăreața, consolidată de Ștefan în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
al XVII-lea în Ițcanii Vechi (astăzi Hărbărie). Edificiul religios a fost ridicat pe ruinele unei biserici mai vechi, iar în prezent se află pe Strada Nicolae Labiș nr. 17, în stânga șoselei ce urcă din valea Sucevei spre vechea reședință voievodală a Moldovei. a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, elaborată în anul 2004, având codul de clasificare . O legendă locală leagă începuturile acestei biserici de numele lui Dragoș Vodă, descălecătorul Moldovei. Acesta ar fi sosit pe aceste
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
cele mai vechi biserici cunoscute din mijlocul Bucureștiului, a cărui amintire, în ciuda scurtei existențe, a durat secole după dărâmarea ei. Localizarea bisericii a fost făcută de către istoricul C. C. Giurescu care afirmă că aceasta ar fi fost ridicată în afara zidurilor Palatului Voievodal pe locul unei vechi cruci de piatră din incinta Pieței de Flori (în ziua de azi undeva lângă Magaziunul Unirea) în apropierea bisericii Sf. Anton cea distrusă de marele incendiul din 1847. Raportul săpăturilor arheologice efectuate de către Dinu V. Rosetti
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
la București "sub un păr" (Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.III, București, 1984, p.94), iar biserica a fost clădită tocmai pe acel loc. Fiind construită pe pământuri domnești și în imediata apropiere a curții voievodale, dacă nu chiar în incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la început, metoh al bisericii domnești "Buna Vestire". La câteva decenii de la ctitorire, în 1595, în urma invaziei armatelor otomane ale lui Sinan Pașa, Bucureștiul este devastat iar Biserica Doamnei
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
Iepure două moșii aflate acolo. Nu se știe cum au intrat în posesia satului scindat acești succesori. Dar ei erau puternici, respectați și foarte apropiați de scaunele domnești. Erau vestiții Frați Buzești. Ei stăpâneau ocinile dobridorene pe bază de documente voievodale emise de Radu de la Afumați (1522-1523; 1525-1529), Vlad Înecatul (1530-1531), Radu Paisie Călugărul (1535-1545), și Pătrașcu Vodă (1554-1557) și întărite de Mihnea Turcitul la 9 mai 1581. Cele două moșii se mai numeau încă „Dobridoru’ lui Minea” și „Dobridoru’ lui
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
al Academiei din Berlin. Liga antiotomană a eșuat în cele din urmă din cauza lipsei de coordonare. Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epocă de fervoare religioasă și dezvoltare culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești. Matei Basarab a ridicat de la temelie 46 de biserici, la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țară, cât și la Muntele Athos, precum și pe teritoriul actualei Bulgarii, la Vidin și la Șistov. Dacă Ștefan cel Mare
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
atât în interiorul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului din Baia", cât și în întreaga incintă a monumentului, au dus la descoperirea temeliei (un parament de 0,40 m) unei alte biserici construită anterior celei ridicate de Petru Rareș, precum și a unor monede voievodale din vremea lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Baia a fost ctitorită în anul 1532 de domnitorul moldovean Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), fiul lui Ștefan cel Mare. Deasupra ușii de intrare se
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
parte. Pe peretele vestic din dreapta intrării în naos se află un tablou votiv în care sunt pictați ctitorul Petru Rareș, Doamna Elena și un copil, probabil Iliaș. Cei trei sunt reprezentați în haine festive; domnitorul poartă pe cap, sub coroana voievodală, o bonetă brodată cu mărgăritare, iar Doamna Elena Rareș un văl lung care-i cade pe spate.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
În anul 1989, revine în Basarabia unde slujește ca preot la Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău. La data de 25 mai 1990, arhimandritul Petru este numit stareț la Mănăstirea "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" (mai cunoscută ca Mănăstirea Căpriana), veche ctitorie voievodală. La data de 20 iulie 1990, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a ales doi monahi moldoveni în funcțiile de Vicari ai Arhiepiscopiei de Chișinău: pe arhimandritul Petru Păduraru ca episcop de Bălți și pe egumenul Vichentie Moraru ca episcop
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
și ritualuri simbolice din antichitate, de autodefinire sau de raportare obiectivă, În cadrul unor superstiții, a anumitor ființe umane la posibilitatea metamorfozării omului În lup“. 2. Cf. V.Lovinescu, Incantația sângelui, Institutul European, Iași, 1993, pp. 100-126: Elementul care unifică șirul voievodal prin veacuri (...) se spune că ar fi un sânge blestemat (...) e mult mai just să definim acest sânge după datele tradiționale, ca fiind venin infinit de prețios, VITRIOLUL, ostil vieții și morții, așa cum se Întâmplă totdeauna cu sângele neamurilor alese
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
restul porțiunii până la turnul de sud-est fiind reconstruit drumul de strajă. În turnul de nord-vest se află clopotnița. Acest turn are ferestre mari, în stil gotic, terminate în arc frânt. Între biserică și curtina de sud se află fosta reședință voievodală a domnitorului construită în anul 1561. Clădirea era inițial mult mai spațioasă, având fațada principală cu o lungime de 40 m. După Revoluția din 1821 au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică, lungimea clădirii reducându-se la jumătate
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
57%. Biedroń a fost atacat de contracandidații săi pe motiv că este homosexual. Słupsk este unul din cele mai importante orașe din regiunea electorală Gdynia-Słupsk. Aici se află sediul biroului maritim, sediul teritorial de poliție și o parte a spitalului voievodal. Orașul Słupsk nu are subdiviziuni administrative, cartierele având doar caracter de definire informală a unei zone. Cele 5 cartiere ale municipiului sunt: Actualul primar al orașului Słupsk este Robert Biedroń, reprezentant al partidului Twój Ruch. Sediul primăriei se află în
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân. Sala consacrată glorioasei sale domnii cuprinde, între altele, piese descoperite pe șantierul cetății și facsimile ale unor documente emise la Giurgiu. Un spațiu aparte îi este rezervat epocii lui Mihai Viteazul, ale cărui bătălii victorioase
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
există un tablou care pare să fie un studiu executat de către Sava Henția în anul 1886 cu privire la legenda construirii Mânăstirii Curtea de Argeș. Compoziția realizată în tehnica uleiului pe carton (0/5 x 1.01 metri) surprinde un moment în care cuplul voievodal format din Neagoe Basarab și Doamna Despina vizitează lucrările de construire ale mânăstirii. Pictura are ca fundal culmile munților înzăpeziți cu creste albe, în planul al doilea se vede o pajiște verde compusă pe orizontală, ea fiind tăiată de primul
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei. Considerata de mulți istorici, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova, aparținând spațiului cultural românesc. Prima mențiune documentară a Căprianei este cea din 1420, când într-un hrisov al vremii mănăstirea este menționată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier. O a doua și mult mai importantă
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova. Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a făcut importante donații mănăstirii. Ctitor a fost și domnitorul Vasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos. După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus (1812), mănăstirea Căpriana a trecut în 1813 în subordinea Casei
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari. De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]