215 matches
-
fiindcă tirania de până ieri n-a fost opera unor extratereștri, ci o monstruoasă excrescență a sistemului. În numele celor care au murit înfruntând tirania și vizând o altă rânduială în societatea noastră, tinerii au nevoie acum de garanții instituționale contra voluntarismului, a utopiei totalitare. Dialog poate fi, alături de alte forme de expresie civică, un instrument al reconstrucției viitoare. Ce să-i urez, în această clipă a răscumpărării, decât un maxim impact în lumea noastră, încă tulburată de răsturnările produse, dar gata
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înseamnă aceasta și la ce obligă factorii de putere în clipa de față. Orice manual de politologie ne poate edifica. După câtă mizerie am îndurat, fiindcă am permis să se experimenteze utopii pe seama noastră, e timpul să spunem nu oricărui voluntarism politic, indiferent de circumstanțele aduse în sprijin. Cine pretinde că alternativa formulei actuale, unica alternativă, nu poate fi decât haosul, manifestă o neîncredere exagerată în virtuțile politice ale acestui popor. S-a putut vedea în zilele revoluției și după aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ispitele suferinței numai se curăță noroadele". Suferința, "divina necunoscută", după o expresie celebră, e un factor al istoriei. Suportabilă, cât timp nu pare absurdă, ea nutrește la limită explozii ce purifică, instituind noi echilibre, dacă nu cade în exces de voluntarism și vindictă. Epoca regenerării, la care ne-am referit îndeosebi, e plină de învățăminte din acest punct de vedere. "Pentru popoare, ca și pentru individ, suferințele nu sunt totdeauna pierdute; ades ele sunt menite de a le întări energia, de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a crizei spiritului care s-a instalat în această lume după Revoluția franceză, dacă nu mai înainte. Iluminismul e pus din nou în cauză, ca unul care a făcut din rațiune un obiect de cult și a stimulat astfel toate voluntarismele din epoca modernă. Gândirea și conduita post-modernă se situează astfel după încheierea mesajului iluminist, ca o reacție în raport cu acesta. Este o atitudine neraționalistă, ceea ce nu vrea să însemne iraționalism. Însă nearticulată destul, ea trimite la conduita romantică față de viziunea iluministă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și revoltă". Ideologi găunoși, agitatori interesați, revolte de stradă, abil folosite de ahtiații puterii, iată ce vedea istoricul nostru în revoluția de la 1789. Filosofia acesteia îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
trecut și prin filtrul specializării și personalității supervizorului. Analiza supervizării, realizată împreună cu beneficiari proiectelor de dezvoltare comunitară permite decelarea unor diferențe în percepția funcțiilor supervizării datorate în mare parte matricei de participare propuse de designul de proiect și gradului de voluntarism cerut liderilor. O analiză cantitativă a supervizării ne-a fost facilitată de accesul la indicatorii de monitorizare și evaluare ai FRDS. Cele două categorii de proiecte FRDS pe care le analizăm ilustrativ (MIR - mică infrastructură rurală, AGV - activități generatoare de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
muncitoresc, militând pentru cauza formării continue, Dumazedier a susținut întotdeauna ideea educației populare (înlocuită în zilele noastre de "animarea socioculturală"). Prin cultura școlară și continuă individul poate să-și depășească propria condiție (muncitorească și de lucrător) și izolarea socială. Acest voluntarism a inspirat în mare măsură politicile culturale după Malraux: cultura de stat acompaniază școala republicană, care-i servește drept soclu. La elaborarea Planurilor din anii 1960, Dumazedier a luat parte activă la lucrările comisiilor pentru dotarea culturală (Dubois, 1999). Această
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
societății: teatrul, de exemplu, nu joacă (doar) rolul de difuzare a marilor opere, ci trebuie să fie un loc de incitare, de experimentare, de reședință, de ajutor pentru artiștii aflați în dificultate, de lansare a trupelor de amatori, de proiecte... Voluntarismul cultural se deschide spre relativismul cultural. • Traducerile principiului: legătură socială, egalitate, unanimitate Afișarea unui aspect universalist și a unui aspect relativist prin dreptul cultural nu ar fi suficientă: erijarea culturii în interes general presupune și ca politica să fie în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Reactualizând gândul aristotelic privind sociabilitatea naturală a ființei umane, C. Rădulescu-Motru admite anterioritatea culturii și, implicit, a socialului față de individul uman. Alcătuită ca o armătură "în contra mediului extern", cultura consistă din deprinderile voluntare și indirect din aptitudinile intelectuale ale oamenilor. Voluntarismul manifest din concepția despre cultură ca "tip" a lui C. Rădulescu-Motru se explică în două feluri: întâi, prin fundamentul însuși al sistemului filosofic principiul energiei și prin rolul acordat muncii, prezenței active a omului în lume; apoi, prin influența pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
printr-o activitate orientată de conștiință, în virtutea unor scopuri și prin efortul voinței de a da limbii un nivel de exemplaritate și de excelență. Dar, cu toată dependența ei de voință, norma limbii literare nu este un domeniu al manifestării voluntarismului, ea nu poate pierde din vedere baza obiectivă care este în ultimă instanță tradiția, istoria, încît normarea nu se poate realiza prin liber arbitru, ci în limitele funcționării normale a limbii. Teoria limbii literare Cînd a cercetat problema limbii de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
free self-manifestation, and the way in which they exploit efficiently this freedom depends solely on their aptitudes. Nevertheless, language stresses upon the fact that liberty is not libertinism and that the manifestation of one's own will does not imply voluntarism: thus, the ordinary speaker perceives intuitively, and the genuine scholar understands rationally the extent of the boundaries within which they can manifest themselves properly. At the same time, by the use of language speakers find out that there are several
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de statut, în loc să fie organizate asimetric, iar acest fapt ar crește șansele Rusiei și Chinei de integrare pașnică în sistemul internațional. Bineînțeles că acest lucru ar presupune reducerea drastică a trupelor militare americane din Europa și din Asia. Mai mult, voluntarismul lui Johnson și accentul pus pe importanța opțiunilor strategice ale SUA ar putea indica faptul că reflexivitatea a devenit trăsătura principală a sistemului internațional post-Război Rece. După ce sistemul atinge reflexivitatea, se deschide un spațiu permisiv în care actorii dobândesc o
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încă nedeterminată o mare necesitate. Dar și o mai mare incertitudine și un semn enorm de întrebare. Mai mult o aspirație ideală, o virtualitate, o promisiune, decât un proiect imediat realizabil. Unele etape istorice nu pot fi, într-adevăr, sărite. Voluntarismul de orice gen ideologic, educativ, politic rămâne încă ineficient și desprins de realități. Nu este o concluzie foarte comodă. Ea trebuie totuși trasă, dacă vrem să rămânem realiști și lucizi până la capăt. Ambiguitatea, mod de existență Cum nu ne-am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încă la porțile Orientului. Sau tocmai din acest motiv. Situați între Occident și Orient, nu ne mai satisface integral soluția punții de legătură (M. Eliade). Dorim pe față ca balanța să încline tot mai mult în favoarea Occidentului. Claritatea mesajului și voluntarismul ideologic nu sunt însă nici pe departe suficiente. pe lângă înlăturarea obstacolelor esențiale trecute în revistă, avem și o imperioasă nevoie de clarificare și difuzare conceptuală. Ea cere o propagare intensivă prin mass media, la un nivel de popularizare, în primul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Manolescu? În al treilea rând: nu trebuie ratată nici o ocazie de colaborare la o publicație străină. Cum să fie cunoscută critica română, dacă ea nu circulă, nu se exprimă, nu se definește pe ea însăși și prin ea însăși? Bineînțeles, voluntarismul și inițiativa personală nu rezolvă totul. Intervine acum rolul statului prin Ministerul Culturii, dar și Uniunea Scriitorilor și alte organisme. Nu știu încă foarte bine cu ce se ocupă exact Fundația Culturală Română, fostă asociația România. Aș vedea la acest
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
industria chimică beneficiind de progrese tehnice (procedeul Leblanc pentru sodă), mătasea care profită de comenzile Curții, zahărul din sfeclă care ia în această perioadă un prim avînt; dar sectoare întregi ale industriei din Vest se prăbușesc, realizări născute dintr-un voluntarism protecționist se dovedesc fragile, penuriile cauzate de blocadă devin tot mai apăsătoare. Și, în sfîrșit, efectele de antrenare reușesc cu greu să se facă simțite. Cum masele țărănești, în mare mulțumite de soarta lor chiar dacă trebuie să se facă distincția
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
proiectiv, anticipând o realitate internațională structurată în conformitate cu anumiți parametri ideologici stricți; nu era vorba cu alte cuvinte, de realitatea prezentă, ci de cea normativ-leninistă. Sigur, comunismul inter-național la care aspira leninismul romantic părea imposibil din punct de vedere "burghez"; militantismul, voluntarismul și dinamica permanentă care îl însoțeau nu puteau fi înțelese de către "profani", mai ales de "imperialiști". Chiar dacă până la urmă realitatea "burgheză" a învins, nu înseamnă că leninismul romantic nu a reprezentat un ideal mobilizator, în care s-a crezut cu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
modul În care este construit sistemul instituțional european. B) Noi instrumente. Această formă corespunde unui mix Între modelul majoritar și cel consensual de democrație. Este vorba despre mai multe tipuri de instrumente, care au În comun accentul pus pe participare, voluntarism și inițiativă. Ele sunt un fel de reglementări-cadru ce definesc scopurile și liniile generale de acțiune, fără să definească exact măsurile specifice care vor duce la scopurile stabilite. Totuși, scopurile stabilite sunt obligatorii, la fel ca În cazul primei forme
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de psihologia lui Augustin și adopt] ideea potrivit c]reia grația induce sufletului o dispoziție de a înainta înspre bine (affectio justitiae), conformându-și acțiunile voinței lui Dumnezeu. Importantă voinței este evidențiat] de c]tre Abélard (1079-1142). Tendința augustinian] înspre voluntarism (din latinescul: voluntas, care înseamn] „voinț]”) este urmat] în relație atât cu subiectul, cât și cu criteriul bun]ț]ții. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, standardul este, dup] cum este precizat, conformitatea cu voință divin]. În primul caz, Abélard
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
O mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a doi mari gânditori franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns Scot și William de Ockham. Pan] recent, se credea c] aceștia (dar în special Ockham) au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a început să vină la concertul de vineri seara. Cu o îndîrjire egală voluntarismului său zgomotos și vizibil, atît de bine cunoscut în urbea în care juca un rol. Nu unul oarecare. Așezarea în fotoliu era, și ea, un mic spectacol demonstrativ. Menit să atragă atenția. Rictusul extatic din timpul audiției augmenta impresia. Știam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Dubois, dat fiind că și ea a marcat istoria imaginarului, chiar în trecerea la modernitate, este barocul. Încercarea de fondare a unei ordini generale care să circumscrie totodată organizarea socială, viața politică și cultura a dus la un anumit voluntarism, pus în serviciul unui scop foarte ambițios: recucerirea tuturor domeniilor, cu o filosofie și cu norme noi (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 75). Exaltarea sinelui sub forma unei voințe de cunoaștere, de putere și de trăire
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
duală sau la "fractura" barocă (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism, de ostentație, deseori seducătoare estetic (ornamentații, decoruri), de disimulare (metamorfozele, travestirile, apologia schimbărilor) sau de forță (voința de a se impune, etalarea puterii). La sfârșitul acestei scurte treceri în revistă a câtorva aspecte legate de unele forme istorice ale imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ales În ultima vreme, o linie a comprehensiunii În cercetările efectuate. În plus, nu trebuie să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită subiectiv. Nu Întâmplător Francis Bacon promova un principiu conform căruia „intelectualul are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pustiei față de sentimentalism și imaginație, ce tehnici recomandă ea pentru a le ține în frîu, pentru a le supune duhului sau intelectului. Se știe ce religiozitate kitsch poate rezulta atunci cînd trăirea spirituală e acaparată de ortopraxie, de afectivitate și voluntarism. Berdiaev a fulminat împotriva religiei adaptate la categoriile mundane, care blochează credința în zonele joase ale omului, sub masivitatea acestei lumi, fără ieșire către libertatea transcendentă. Marele Inchizitor al lui Dostoievski arată ce chip totalitar poate lua religia atunci cînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]