523 matches
-
Bogdan Lefter. Iată-l observînd, de exemplu, asemănările și deosebirile dintre Mircea Cărtărescu și Magda Cârneci ("Obsedați de "totalitate", și unul și celălalt își populează spațiul textual cu "instantanee" ale imediatului într-o accelerată derulare, numai că Mircea Cărtărescu întîrzie voluptuos în spectacolul construit cu o neobișnuită fantezie, în vreme ce Magda Cârneci face din el doar o provizorie trambulină pentru saltul către o viziune apocaliptic-feerică oarecum epurată, dezvoltată, însă, cu fervoare, la limita abstracțiunii") sau contextul tipologic în care se situează poezia
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
și pe-a domnișoarei, doamnei, domnului, mă rog, cei ce-mi călcau pragul, îmi înfruntau vajnici vadul etc.), panglicărindu-l, deci, din vastul buzunar al vestei de dril, fluierînd clandestin tangouri la modă (îmbobocite de compozitori celebri în onoarea și dezonoarea voluptuoasă a unor femei devastator de acute-n grație și suspin), trăgîndu-mi gînditor creionul de cretă tehnicoloră de după urechea clăpăug-străvezie, măsuram rapid, tăiam expert și dezinvolt materialul comandat de, repet, domnișoare (c-o exasperare himenală), de doamne (c-o aroganță duioasă
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16298_a_17623]
-
fetei de odinioară? netedă aidoma vîntului te lași de iubire de prietenie cum de tutun. A ști A ști să cazi să treci de la ceea ce e nou la ceea ce e tînăr de la graffiti la sunetul în care geme secunda lor voluptuoasă de la metonimie la lunecarea Soarelui de-a dreptul pe limbă de la pliurile curcubeului la veșmîntul văzduhului pur și simplu de la pavăza ușii la casa în care căldura ei ospitalieră nu se mai poate apăra. Semn de carte Întreaga eternitate în
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
simplu la întîmplare, ca și cum scăpaseră tocmai atunci din chinga agrafelor. La prima vedere ai fi zis că o flagrantă neatenție estetică era cauza acestei neglijențe. În realitate, cîrlionții aceia ciudați erau lăsați anume să atîrne așa, spre a crea impresia voluptuoasă de dezordine aparentă fără de care orice migală cosmetică ar deveni respingătoare prin perfecțiunea ei. Privind-o, îmi dădeam seama că dozajul frumuseții ei feminine stătea în arta de a isca mici zone de neorînduială pe fundalul unei fizionomii aflate într-
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații și hiperbole concatenate. Un cult al ,verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
spațiul gol al unei mari intersecții. Al unui loc de unde ei pot privi cu aceeași îndreptățire atît spre construcțiile simbolice ale Răsăritului (evident, acum doar prin lentila memoriei culturale), cît și spre marile arhitecturi ale lumii occidentale în care impactul voluptuos cu materia nu exclude cele mai profunde vibrații spirituale. În acest context, 100 ani de pictură românească reprezintă concretizarea vizuală a unui scenariu deja validat istoric și teoretic. Cele două repere cronologice, 1840 și 1940, care marchează polii secolului de
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
destindere, ca și cum un atlet care-și încordează mușchii în mod spectacular în fața noastră s-ar așeza pe scaun și ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanță, fixat ca bornă absolută, formalul esențializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi/ și oameni/ dar El Cuvîntul nu mai era Cuvînt/ nu era oglindă nu era harpon/ nu era fereastră prin care să vezi// era leii care treceau prin el/ și puii
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
singurului sex opus" (p. 55). Odată cu Dalia-Marlena, seducătorul personaj feminin, libertin și pasional, al cărții, apare însă o problemă a cărei rezolvare pretinde multă abilitate. Fără plapuma acoperitoare a ficțiunii, în care orice experiență erotică poate fi expusă direct, amplificată voluptuos ori transfigurată convenabil, episoadele de combustie erotică, nu-numai-lăuntrică, sunt destul de riscante, dacă le privim prin ochii unui tovarăș de viață mai puțin îngăduitor. Dalia, ea, cu coama sa arămie și zâmbetul nerușinat-excitant, nu-și face griji: are un soț tolerant
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
pante, „dând impresia munților acelor care numai vilegiatură visează”; treptat, ele au dispărut, într-un fior crispat de uniformizare pe toate axele. Cu totul remarcabilă la Henri Stahl e pofta sa pentru detaliu - o subtilă nerăbdare înaintea descoperirii și întârzierea voluptuoasă a acesteia. Îți dai seama dintr-odată că tabloul a și fost creat. Există un farmec al lucrurilor mărunte, o voluptate a dezvelirii micilor vanități și orgolii omenești (La baie la „Tir” ), o plăcere în a surprinde umanul, așa imperfect
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
îndelung. HORIA Îi voi conferi și eu atenția cuvenită. Te îmbrățișez, dragă Gabriel. GABRIEL Iar mie, dragă Horia, permite-mi să te încredințez de gândurile mele cele mai bune. Te pup. Mă duc să-mi scufund întrega ființă în analiza voluptuoasă a soluției pe care ai propus-o. Mai vorbim, dra... STAI! HORIA Nu m-a perturbat nici o clipă conceptul echivoc al plecării, dragă Gabriel. Stau... GABRIEL Dacă nu e asta, soluția, dragă Horia? HORIA Ăă... Dacă nu e asta?... Nu
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
Acasa > Literatura > Proza > DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea își așeză,voluptuoasă,nurii în cutele diafane ale cerului.Se vedeau stelele radiind îndepărtate,într-o lume pe care n-o puteai atinge nici măcar cu ochiul.La țărm,marea își desfăta valsul pe sub picioarele îndrăgostiților,gustându-le din plin,patimile.Pescărușii savurau întunericul
DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638]
-
oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca două pietre de onix. Își plecase capul, Îndoindu-și voluptuos pe spate gâtul Împodobit cu o cascadă de cercuri subțiri din aur. Apoi Își mișcă umerii ca și când ar fi fost pe punctul să plece, agitându-și bustul și șoldurile splendide, până când Întregul trup prinse a i se ondula pe călcâiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de lună, cu fața umbrită de noapte, visează crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante surescitat, În timp ce Amara se foi din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea țesătura ușoară. Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pentru că există epicurieni implicați în viața cetățenească și politică romană de fiecare zi - să ne amintim de Cezar și de Cassius. Trecerea de la epicurismul grec la versiunea sa romană presupune și o translație de la asceza austeră a Grădinii la jubilarea voluptuoasă a Vilei, de la ordinea metafizică elenă la registrul pragmatic latin. De o parte, un rest de ideal ontologic, de gândire pură, de meditație aridă; de cealaltă, o preocupare utilitaristă, o tensiune realistă, un țel imanent. Trecând de la o lume la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a ne opune locurilor comune legate de Lucrețiu! -14- O plăcere atomică. Ce e plăcerea pentru un filosof materialist? Cu ce se aseamănă jubilarea? Lucrețiu vorbește despre inutilitatea atomilor râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și esență. Este în poezia sa un fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal străbate o trăire lumească păcătoasă, delirul poetic este al unui voluptuos dionisiac. Divinul și pă-gînul s-au încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este a lui Nastratin Hogea la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Autorului VIZIUNE, INSPIRAȚIE, REVELAȚIE în „SONETARUL” lui THEODOR RĂPAN Descătușarea de sine, aceasta este simțirea pe care o transmite citirea ultimei cărți (a 17-a), a poetului Theodor RĂPAN, căci, catharsis-ul său, deopotrivă, labirintic și somptuos, liric și metaforic, voluptuos și magic, este generator și regenerator al unor stări pe care doar marii poeți ar putea să le mai provoace. Oricât am încerca, nu-l putem „înregimenta” în nicio castă, el este un solitar, rezervat de grupările literare, retras într-
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
nu numai prin Evanghelia Apocalipsei, ci prin întregul ciclu realizează, de fapt, „Evanghelizarea Poeziei”. Ultima carte a poetului Theodor Răpan - FIIND - 365 + 1 Iconosonete, tramsmite o simțire unică, specială, căci catharsis-ul său, deopotrivă, labirintic și somptuos, incitant și metaforic, voluptuos și magic, este generator și regenerator al unor stări pe care doar marii poeți ar mai putea să le provoace. Lirică prin excelență, bogată în universul tematic, concesivă în idiosincraziile ei, cartea lui Theodor Răpan conferă noutate și specificitate Sonetului
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
192); «Laus Ptolemaei dă [...] o senzație de efort aproape eroic de a depăși noțiunile curente ale gândirii poetice, lângă impresia stăruitoare de joc, de răsfăț, de voluptatea de a formula paradoxuri.» (SSra, I, 196). E numai „impresia de a formula voluptuos paradoxuri“, de „a naște paradoxuri“; această „impresie“, desigur, se relevă dintr-o extrem de originală „conjugare“ la moduri lirice / epice a paradoxurilor „antice“ din cosmosul nostru cotidian, conditio sine qua non a „noi esteticii“. X. Treapta receptării „mesajelor“ Fant-Omului înzestrat cu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
sale. Să îi rămâi oglindă Fidelă peste veac Acestui suflet care Își caută un leac. Credința mea, arca mea Urcușu-mi sfidează căderea Și pasu-mi devine sprinten, Strunind din adâncuri voința Ce vieții îi mai dă un pinten. Nu plâng, sângerez voluptuos. Din tălpi smulg azi, spinul cel rău, Privind către cerul umbros În drumul spre Dumnezeu. O ploaie de vise mă-ncarcă Hrănindu-mi slăbită, puterea. Și-mi fac pe dată o barcă În care doar TU mi-ești averea! Referință
POEME DE CREDINŢĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364685_a_366014]
-
ce alerga de la unul la celălalt contopindu-se. Sebastian știa destul de bine atât arta sărutului cât mai ales pe cel al seducției, așa că își punea la lucru toate cunoștințele și experiențele sale în acest domeniu atât de dulce și de voluptuos. Adriana se lăsa alintată de mângâierile și de sărutările lui, care îi luase în primire atât gâtul cât și umerii dezgoliți de mâinile pricepute ale partenerului său în trezirea simțurilor erotice. Ambele corpuri conlucrau perfect în această stare poetică. Bărbatul
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Am chef pentru o cabală, Poate pronia m-ajută Zilnic să petrec la nuntă. Cum nu mai sunt o subretă Foarte-ades joc la ruletă, Și simt adâncă chemare Spre jocuri imaginare. Dac-am chef voi fi mireasă, Fiind o fire voluptuoasă M-oi mândri fără să-mi pese Că mai sunt și-alte mirese. CUVINTE INTERZISE Se rostogolesc anarhic cuvinte, Din gânduri ce nu au fost încă rostite La ceasuri de veghe și așteptare, Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
este o apariție cel putin exotică. Nu apare în public fără o pălărie imensă, sofisticată, ori asezonata. La început n-am știut ce hram poartă. Am văzut doar o femeie masivă, uriașă, frumoasa (deosebit de frumoasă), cu ochi expresivi, cu buze voluptuoase, îmbrăcată într-o rochie roșie și o pălărie neagră cu bordură-n carouri, dar cu mulți trandafiri uriași - tot de culoare roșie. O nebunie! Madama are în locanta-muzeu, colecție de obiecte vechi, rarissime, din patrimoniul familiei Marghiloman, Ghica, Bibescu și
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366205_a_367534]