1,150 matches
-
par să nu se oprească aici pentru că a venit moda țigărilor care conțin cafea. Noul viciu nu pare să fie foarte sigur pentru sănătate. Unele dintre persoanele care au încercat țigările cu cafea s-au plâns de halucinații, stări de vomă, amețeală și probleme cu respirația, scrie Que.es.
Modă periculoasă pentru sănătate: să fumezi CAFEA by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/38725_a_40050]
-
niciun orar (oricum venea un coleg o jumatate de oră mai tarziu). La spital am umplut o găleată cu ce aveam în stomac și intestine (țin minte că mi-au băgat un furtun pe gât până în stomac ca să-mi provoace vomă). A fost mișto. 2. Circa 2 ani mai tarziu. Ai mei erau plecați undeva și ne-au lăsat cu niste fete mai mari, surori, să aibă grijă de noi. Întâmplarea face ca în vecini era o nuntă iar fetele acelea
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
Sociu care, din fericire, nu exagerează. Spun din fericire pentru că prevăd o clișeizare puternică și a acestei poezii cu discursul ei coborât, măcar aparent firesc, dezinhibat în zonele joase, să zicem, viscerale, de secreție. Amenințate de supralicitare, și sperma și voma se vor clișeiza precum lacrima sau roua. Se vede oricum că Dan Sociu evită cât poate modelele poetice sau de limbaj, jonglând colocvial și compozit cu poemele sale (câteva secvențe sunt onirice de-a binelea), care capătă o structură aproape
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
și că o să ne mai liniștim. M-am trezit să aflu că se contestă alegerile. Deci nu se termină nici de-al dracului acest delir. Țara, țărica, țărișoara, poporul, poporuțul și poporașul, în numele cărora toți politicienii bat câmpii până la limita vomei, sunt sodomizate în continuare. Vorba lui tataie, “parcă e sfârșitul lumii”. Îmi vine să mă culc la loc, ca Stavrache din nuvela “În vreme de război” a lui Caragiale, doar că din alte motive. Dar să facem totuși un mic
O să devin milionară în euro? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19574_a_20899]
-
marcaj de „adăpost subteran„ în caz de necesitate, depășesc părculețul pentru copii , cu tobogane și hinte, cu aparate de exerciții pentru adulți, traversez aleea , urc scările să intru în blocul A 38. Simțeam că mă prăbușesc, aveam o senzație de vomă și un disconfort general imens, plus pansamentul acela îmbibat , noroc că nu m-am întâlnit cu nimeni să fiu nevoită să răspund, eventual, vreunui salut ! când realizai că urcam scările de lemn ale unui pod arcuit, suspendat în semilună peste
ADRESA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383490_a_384819]
-
mers în baie și a sunat ”salvarea”. După 15 minute, tremurul mâinilor se accentuase, Olga reușise cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul era scuturat de convulsii, simțea că are stări de vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână și îl mângâia pe frunte. Echipajul de pe Salvare l-a consultat, medicul a ordonat să i se facă un sedativ : ”e pe cale să devină agitat”. L-au luat cu targa
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
roman ”Cel mai iubit dintre pământeni”, Preda a fost în fața morții un simplu om, care a trebuit să dispară. Scriitorul a fost găsit mort în camera cu numărul 6 din vila de creație de la Mogoșoaia, înecat în somn în propria vomă, după o noapte în care consumase alcool. Oficial, certificatul medico-legal a atestat consumul mare de alcool și moartea prin asfixie mecanică. În jurul morții lui Preda s-au creat însă o serie de scenarii. S-a spus că a fost ucis
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
cu o protuberanță la nivelul nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină de ierburi și de esențe cu care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de rațiune dacă mori doamnă Oprișan pe mine cine o să mă ajute cine o să-mi vîre degetul pe gît cine o să-mi sufle În gură aerul ei cine o să-mi țină limba să nu mi-o Înghit să-mi șteargă voma să-mi tragă palme și să mă Înjure ca să mă trezească la viață așa cum ai face și acum dacă ai putea Nu muri! strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că s-au aruncat toți deodată asupra mea. Mi-am dat seama că o să cad pe spate și am ajuns la pământ cu ei peste mine. Stomacul meu a scos un sunet ascuțit și bolnav și am început să simt voma urcându-mi din nou în gât. Pe buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta cum urcă până când m-a prins acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Iar eu am rămas acolo să zac, și soarele era fierbinte, și eram plin de praf din cap până-n picioare. Seara, când a venit tata să mă ia, eu stăteam pe veranda din fața casei lui Bruce. Praful și sângele și voma rămăseseră pe mine, dar se întăriseră deja. S-a uitat la mine o vreme, și eu nu i-am zis nimic. M-a luat de mână. A trebuit să străbatem pe jos jumătate de oraș ca să ajungem acasă. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să doarmă cu tata, nu în noaptea aceea. M-a întrebat dacă mă simt mai bine și era plăcut să o am lângă mine. M-a făcut să uit de dureri și de stomac, care încă îmi dădea stări de vomă. După asta, n-am mai fost niciodată la fel de apropiat de tata cum fusesem până atunci, și el simțea același lucru în privința mea. Nu-mi plăcea deloc. Uneori îmi doream să fim prieteni din nou, dar ceva se stricase și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dintre gunoaie și verdeață s-ar fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o parte și de alta a ei, ca niște bodyguarzi de efect. Unii dintre noi vor merge la Altered States ceva mai târziu, a spus Baby. Vrea vreuna din voi să vină? De obicei aș prefera să îmi înghit propria vomă decât să fiu văzută în compania lui Baby. Nu am spus asta. Harriet părea dezamăgită. — Nu pot, a spus cu regret. Mă duc să iau cina cu Johnny și niște prieteni de-ai lui. — Dar tu, Sam? a întrebat Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toți: - Mi-ați stricat cenaclul, domnilor, urlă, dându-i probabil fără să vrea un pumn Aurorei Sticlaru, v-ați bătut joc de strălucirea și măreția celui mai important cenaclu al binecuvântatului nostru oraș! Ueeeah... bleeaaah!!! grohăi apoi, eliminând resturi de vomă ce mă făcură să-mi mut privirea în cu totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în care fusesem sub influența cocainei. Așa se nășteau ceasurile de groază. Corpul mi se destrăma încet și greoi, unghiile mi se înfigeau în palme într-o disperare rea, urcând dintr-o tristețe inexprimabilă, apărută parcă din neant; ca în vomă, memoria scotea la lumina zilei tot ce era înăuntru, iar eu priveam, nu puteam să nu mă uit la aceste chipuri ale unei rușini înfiorătoare. Revedeam totul până la cele mai mici detalii. Eu, încremenit, la ușa acestei camere liniștite, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
combatant ieșea să se ușureze sub cerul liber, înainte de a intra înapoi în gura monstrului avid de poșircă. Dimineața, încă se mai auzea un horcăit venind din tavernă. Ieșea dinăuntru și un miros nedefinit de vin răsuflat, sânge, cămașă nespălată, vomă și mahorcă puțind a urină. Cei mai mulți dormiseră acolo. Fermillin, care se sculase primul, îi trezea scuturându-i ca pe pruni, înainte de a le servi niște vin alb la micul dejun. Am văzut-o pe Lysia Verhareine trecând prin fața localului, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
albă ca neaua pe lângă ea și o acoperă apoi cu totul. Sophie - avalanșa. Vii după‑amiază pe la mine? O.K. Anna pompează cu putere și perseverență, totuși nu iese nici sânge (ca atunci), nici cerneală, nici sirop de zmeură, nici vomă. Sophie o atinge delicat, în treacăt, și iese afară, la lumină. Unde e atâta lumină, încât Sophie nu se mai distinge și dispare fără urmă. # Tatăl lui Hans Sepp provenea din mișcarea muncitorească și a fost ucis pe treptele morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe parbriz și‑apoi va trebui să cureți. Rainer își înghite voma care nu mai are un gust la fel de bun ca înainte, când șnițelul era intact și nedigerat. Omul ăsta îi face mamei toate chestiile astea, se gândește el. Iar ea le acceptă ca pe o datorie conjugală. Și cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu atât mai mult cu cât subiectul discuției era Van Gogh. Era unul dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici urme de vomă pe față și nici nu era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor. În ziua aceea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu mi le puteam reprima oricât m-aș fi străduit, și care păreau să-mi răscolească un nou val de vomă. Doar penisul Îmi era În erecție; l-am luat imediat În mână și am Început să mă masturbez. Nu aveam nevoie să mă concentrez exact pe ce spusese Keiko Kataoka, pe gesturile ei sau pe imaginea trupului ei, simpla amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și bucăți de pietre, mirosuri pestilențiale de vomă și gunoaie. Și printre toate astea trecea din când În când, ca o nălucă, câte-o limuzină neagră, din aceea lungă, probabil În drum spre Wall Street. Data trecută când am fost aici În interes de serviciu nu am sesizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Trebuie să avem grijă să nu ne depășim forțele fizice În timp ce Înaintăm, pas cu pas, spre un univers necunoscut; chiar dacă bătăile inimii par să-și fi atins limita, chiar dacă stomacul dă semne de refuz, chiar dacă trebuie să ne Înghițim propria vomă, nu avem altă cale decât să continuăm să ne excităm creierul și trupul.“ Totuși, eu cred că am depășit limita În noaptea aceea, căci ceva ciudat se Întâmplase cu nervii noștri optici. Mai Întâi Maestrul m-a mângâiat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și în cele din urmă am fost de acord. Am lăsat-o singură un pic. Cred că nu mai luase droguri de mult și avea mai puțină toleranță la doza ei obișnuită. Trebuie să se fi înecat cu propria-i vomă. Nu am spus nimic. Era un context nepotrivit ca să mai însemne și altceva. Răzbunarea nu e dulce. Adevăratul ei gust este amar, de vreme ce mila este cel mai probabil ceea ce rămâne. — Ce-ai de gând să faci? zise el cu neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ambalată în lăzi cu însemne indescifrabile. Mai pe la prânz când tocmai luau hotărârea să se arunce în mare fură invitați la masă, unde criminalul de serviciu le aruncă o strachină cu ceva. Ceva-ul era mai puțin aspectuos decât o vomă de câine dar, având în vedere foamea năprasnică, li s-a părut o bunătate. Mai ales că, după masă, a urmat programul de vopsire al navei, o chestie care se cheamă piturare în frumosul limbaj de specialitate și se face
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]