245 matches
-
toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu grijă spre mărețul real / Unde omul renaște devenind social.“ Dacă ai o iubită, este păcat să vorbești despre ea ca un om politic despre programul lui de guvernare. Poezia ca defulare „Mă simt un rahat / sunt un rahat / o vomă pe care o bătrână / se pișă din picioare / încercând să mă dizolve“ - acesta este genul de poezie pe care îl cultivă Adrian Chivu, autorul volumului Schizosonet (Brumar, Timișoara, 2005). În principiu, folosirea de către un poet a unor cuvinte deocheate nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din celălalt capăt al insulei nu fusese prea obositor și mai avea și un buzunar plin de dolari care-i atârna greu pe coapsă. În dimineața aceea, fusese atât de zăpăcit de febra plecării, Încât era cât pe-aci să vomeze. Era una dintre acele rare dimineți răcoroase, când soarele, ascuns după un văl subțire de nori, nu bătea prea tare, iar În aer nu era praf, ci doar o bură de ploaie. Dar acum se găsea singur În zona docurilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu celelalte proteine de origine animală, recomandând regimul vegetarian, pentru oameni. Din experiența personală, am constatat că cele două alimente: cafeaua și ciocolata nu fac bine la sănătate. Cafeaua blochează unele procese naturale de digestie. Personal, am făcut indigestie, am vomat și am renunțat la consumul de cafea. Nu mi-a fost ușor să renunț la cafea. O lună de zile am continuat să fac cafea, dar în loc s-o beau, am mirosit-o, până se răcea și nu mai mirosea
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau prea obosite. Cum mirosea cotletele de vită de azi, cum voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi ajunge acasă, mă voi târî în baie, voi voma acolo greața lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba cine e străinul acesta, e tatăl copiilor mei, mestec mâncarea de parcă aș
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o țigancă reșapată și folosită ca atare, Doamne, de ce și-a făcut iluzii, dar nu și le-a făcut, pasiunea aceasta a căzut ca un blestem peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile lui Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
folosită ca atare, Doamne, de ce și-a făcut iluzii, dar nu și le-a făcut, pasiunea aceasta a căzut ca un blestem peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile lui Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mușcat. Noroc că nu era veninos. Dar în clipa aceea n-aveam de unde să știu asta. M-am aplecat și mi-am supt sângele din rană până ce mi s-a făcut greață de gustul sângelui și mi-a venit să vomez. Peste puțin timp, am simțit că aveam amețeli și fierbințeli. Abia mai puteam să mișc piciorul. M-am așezat jos și destul de repede m-am cufundat parcă într-un somn care semăna cu moartea. Apoi mi-am revenit. Și descoperind
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat sub excavatorul lui Dumnezeu. La dracu cu ciudățenia asta înaripată cuibărită pe umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mașina era parcată în fața atelierului, cu cheia în contact. Am pornit motorul și am plecat. Am intrat pe strada dreaptă mărginită de pini marini și de trestii veștede. Am frânat fără să reușesc să opresc, am deschis portiera și am vomat din mers. Am căutat sub scaun apa pe care o aveam cu mine, am găsit-o, călduță în sticla ei de plastic. Mi-am clătit gura, am scos capul pe fereastră și am golit pe mine ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o vârâtă în șemineu strângându-și capul în mâini, ca și cum ar fi încercat să și-l țină nemișcat. Alcoolul începea să-și facă efectul. — Stinge lumina, a zis, amețesc. Ce ai băut? — Acid muriatic. Râdea din nou, dar nu a vomat. Vorbea, ținându-și în continuare capul. — Îți aduci aminte de vânzătorul ambulant, acela cu rochia? Era tatăl meu. O făceam cu el. Mă culcam cu tata. Nu l-ai denunțat? — De ce? Nu era un monstru, era un nenorocit, unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grase, iar dacă i s-ar fi făcut foame în timpul nopții, aș fi mers în bucătărie să fur ceva, un pic de pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat în farfurie. Efortul a surprins-o, i-a înroșit fața, o venă întunecată i s-a umflat pe frunte. A luat șervetul și l-a dus la gură. — Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse Ash, foarte stăpânit. Exact cum fac anumite viespi cu niște păianjeni, pe Pământ. Mai întâi paralizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un monstru teribil. Himera; un monstru de rasă divină, rudă cu sfinxul, cu cap de leu, trup de capră și coada de șarpe, a cărui gură voma flăcări. Apoi zeii l-au părăsit și chiar l-au urmărit cu ură. Belerofon a vrut să se ridice cu calul său Înaripat și să cucerească Olimpul, dar zeii l-au prăbușit, ne explică Pindar. Căderea sa Încheie ceea ce biruința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi să le semăn. Mult timp au fost vitali, tonici, iar pe mine ei m-au salvat. Eram cu ei În adăpost când s-a zguduit pământul, Întuneric, țipete, miros oribil, adăpostul era prost aerisit și unii de frică vomau sau se scăpau pe ei... Dar ne-am dat seama că bomba nu căzuse În apropierea noastră, ci mai departe, și cineva, o voce de bărbat, a spus: au lovit În Bergstrasse. Când s-a oprit alarma, am alergat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
departe. Ai băut mult mai mult decât mine, ți-aduci aminte? Îi spun despre drumul spre acasă în taxi, despre cum a stat sprijinită de geam cântând cu voce subțire melodii vechi de la Abba și despre cum aproape că a vomat pe bancheta din spate. ― Chiar că m-am făcut de râs, nu-i așa? spune ea. ― Absolut! ― Serios? Vocea lui Lauren se înviorează. Mai spune-mi, mai spune-mi. Mi-am făcut de cap? Am dat numărul de telefon tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dai oricând seama cum va fi un tip din felul în care te sărută, și el m-a sărută cel mai bine. ― Credeam că Charlie era bun la asta. ― Bleah, scoate Lauren niște sunete, ca și cum s-ar îneca și ar voma, iar eu încep să râd. Am mințit. Charlie era varză la sărutat. ― Brad sărută excelent. ― Da, bine. Ar și trebui. ― Ce vrei să spui? ― Cineva care arată atât de bine trebuie să aibă o groază de antrenament. ― Nu e genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în pat și știu că ar trebui să mă simt vinovată pentru cantitatea de mâncare pe care am mâncat-o azi, dar nu mă simt. Mâncarea de la mallul Santa Monica nu se pune, pentru că din punctul meu de vedere am vomat-o înainte să apuce să se transforme în grăsime, și în noaptea asta, ei bine, în noaptea asta... da, am să recunosc că am fost tentată s-o vomit din nou, să-mi bag degetele în gât și să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
apoi cel care fusese lovit trebuia să zacă pe jos vreo câteva secole, după care altcineva trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a vomat pe bune. A fost grozav! Când mama a aflat de jocul nostru, ne-a luat vătraiul, așa că am fost nevoiți ca în locul lui să folosim o lingură de lemn, care nu mai era la fel de autentică. Confiscarea vătraiului a coincis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]