650 matches
-
Am fost mereu o persoană în căutare de aventuri noi, de experiențe noi. Când eram mic ziceau că sunt agitat și prea vorbăreț. Mai târziu am luat asta ca pe un atu. Viața nu e liniară. Știu că mulți căutăm ca viața să fie liniară, să fim fericiți, să fim liniștiți, să fim mereu în formă. Când ne gândim la aparatul medical care
Am ales să schimb jobul în repetate rânduri, să plec peste noapte să trăiesc în altă țară, să încetez o colaborare foarte bănoasă, dar care nu mă făcea fericit () [Corola-blog/BlogPost/338930_a_340259]
-
incearca zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreața de la papagal, Una fricoasa de la strus- O, ce aripi mi-am făcut! (De-a Icar) Unde să fugim de-acasă(1966) este un volum de versuri inocențe în care jocul și potrivirea de cuvinte se concentrează într-o exprimare de
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei sunt cele care tac... dacă își permit acest lux. Sunt oameni care mă fac să devin prea vorbăreață pentru gustul meu. După cum am descoperit în timp că sunt mereu alta, depinde lângă cine stau. Unii mă fac să mă simt frumoasă și ocoșă (deșteaptă), alții îmi induc starea de stupizenie și de urât. Prima care mi-a apreciat
FEMEI ŞI FLORI de FLORICA BUD în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341652_a_342981]
-
Dory în toate modurile posibile. Ea este constrânsă, vulnerabilă și trebuie să-și descopere propriile puteri”. Oricât ai căuta în lungul, latul, dar mai ales adâncul oceanului, nu vei găsi un pește mai de treabă decât Dory. Dar nici unul mai vorbăreț. Dacă ar sta de vorbă cu tine, ți-ar povesti toată viața ei de-a fir a păr. Asta cu condiția să își poată aminti ceva... „Aștept ziua asta de foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte mult timp”, declarat Ellen
În căutarea lui Dory [Corola-blog/BlogPost/100535_a_101827]
-
Soare rezervat sau să-i dea iubirea lui, strălucirea Soarelui? Poate într-o bună zi, cine știe când va fi vor fi din nou împreună Soarele și mândra Lună. VRAJA Seara, ciorile se-ntorc, Nimeni nu știe de unde, Multe, negre, vorbărețe, Roluri părând să învețe. Or fi ciorile măicuțe - fete fără de noroc? Asta mă-ntrebam aseară Singură, așa-ntr-o doară. Unele mai obosite Pe antene poposesc, Parcă-s note-n portative Muzicale, emotive... Altele, în parc ascunse, Stau pe ramuri
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
trebuie, fostă chiar dansatoare în ansamblul sindicatelor din Cernăuți. Dar nu cred că i se potrivește Marcu... - De ce? am vrut noi să știm. De ce nu? - Pentru că, vă rog să mă iertați, Marcu e cam bleg. Dacă ar fi ceva mai vorbăreț, mai sociabil, mai elegant, treaba s-ar face. Dar așa... Dânsa e o femeie de lume, distinsă, pedantă. Ce să facă cu unul ca el? - Aranjează o întânire peste o săptămână, am spus noi. Între timp o să-l prelucrăm pe
SCHIŢE UMORISTICE (42) – O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343328_a_344657]
-
trece-n zbor și seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă îmbie fusul firul să îl toarcă în spirale de magie. Bărbatii curăță harnici porumbul de pe știuleți și mai trag cate o dușcă devenind mai vorbăreți. Costea le cântă din fluier și unii mai șugubeți vor să-i sperie c-o mască jucând umbre pe pereți. Multe lămpi și felinare noaptea luminează pană târziu - către ziuă - când munca-ncetează. Bunicii sunt fericiți fiindcă treabă bună au
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
în concediu de odihnă de azi și unul în medical, mama lui de putoare, așa că voi doi și cu Sporea îi veți înlocui. Ați înțeles ? - Înțeles șefu’ ! răcniră, mai mult în glumă, cei doi. Sporea rămase tăcut. Nu era un vorbăreț. Îi plăcea mai mult singur, pentru ortacii lui, marea majoritate extrem de limbuți, putea să pară un ciudat. Dar era un miner harnic, oricând și în orice situație aveau bază în el. Toate rânduielile de zi cu zi fiind terminate, cei
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
Da,a locuit foarte mult timp la mine ,la Cannes împreună cu iubitul ei,Mikos. Pe el îl cunoști ? - Nu cred .... „ Nu crezi ?! Nu pari așa convins ,lasă că o să-ți dau până la urmă și cheia de la pulpă ! Poate devii mai vorbăreț. ” - În sfârșit,să-i lăsăm pe ei și să ne vedem de noi . Chiar pare locul predestinat pentru a-ți întâlni dragostea.... Accentuează spusele printr-o privire insistentă ,pătrunzătoare ,ca și cum ar dori să se facă perfect înțeleasă. - Desigur,să-i
VIAȚA LA PLUS INFINIT (14) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377491_a_378820]
-
nu-i așa că-s tare, tare frumoase? Era îmbujorat și-l prinsese soarele, părul ca spicul grâului se deschise și mai mult, iar ochii lui de nu-mă-uita ieșeau și mai mult în evidență, semăna cu un îngeraș, dar unul zglobiu, vorbăreț și cu un sac fără fund de întrebări la care trebuia musai să răspunzi. Laura începu să își mai revină, dar avea o stare de neliniște pe care nu și-o putea masca. Se gândea mereu la Nicolae, la faptul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
vadă și să știe tot, nu are astâmpăr, dar vine el îndată. Ia spune tu, scumpo, cum te cheamă? - Mami mi-a pus numele ei, dar toți mă strigă Rodicuța și să știți că o să merg la școală! Fetița era vorbăreață și îndrăzneață, o moștenise pe mama sa. Avea niște ochi superbi, cu gene lungi și niște buze roșii, ca fraga. O frumusețe, avea și cu cine semăna. Ionuț veni în fugă de pe terasa unde făcuse inspecția amănunțit, era îmbujorat și
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
la nunta lui. Uite, ți-am adus o fotografie, aici este în prima zi de grădiniță, era tare mândru de uniforma de șoim, dar mai ales că l-au pus în grupa mare. Este tare isteț și toți îl îndrăgesc, vorbăreț și dornic să știe tot. S-a mai înălțat un pic, la anul o să meargă la școală și este de pe acum tare nerăbdător să fie școlar. Gheorghe privea fotografia cu duioșie și lacrimi mari începură a-i picura pe obrajii
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
nțeleagă, nu reușea. Mieii puteau foarte bine să pască în grădina casei, și nu să piardă ea timpul cât era ziua de lungă, rătăcind pe dealuri, fără să mănânce măcar. Și era așa de tăcută! Bine, niciodată nu fusese o vorbăreață, trăia în lumea ei, introvertită, cu gândurile și cărțile ei, uneori treceau zile fără să vorbească, în afară de saluturile de rigoare și câteva cuvinte schimbate. Tatăl nici nu se obosea s-o înțeleagă, iar frații o tratau de ciudată, boemă. De când
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
iubești, Cât mai repede, cât mai e timp, Nu te lăsa înlocuită de litera lor! Înapoiază-le, dăruiește-le, fugi, Ieși din radiația lor, liniștește-te! Fii iarăși tu, cea spălată cu lacrimi, Fii iarăși tu, exasperata, dezamăgita, Flămânda și vorbăreața făptură. Privește câmpul cel alb, uită oile negre, Spune-ți: pagina asta a fost un castan, Pagina următoare, salcâm, Cartea aceasta a fost o pădure. Roagă-te pentru copacul sacrificat. Tu, stejarul și păpădia Sunteți aceeași plămadă, Doar că tu
VICTORIA DRAGU DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374452_a_375781]
-
încropesc veniturile, cu ce câștigă Haralamb cu meseria lui. Copii nu au, că nu le-a dat Dumnezeu. Lia e o femeie cu suflet bun, e harnică, inteligentă, discretă și cu mult bun simț. Nu-i tipul de femeie prea vorbăreață sau bârfitoare, nici cicălitoare nu e și el apreciază asta. E brunetă, frumușică, înaltă și subțire, cu ochii mari, căprui și blânzi și un zâmbet cald îi luminează fața, de câte ori ne întâlnim. Haralamb, din contră, nu-i tace gura decât
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
timp, făcuse prematur burtă și în creștet părul i se rărise binișor. Mai toți îl întrebaseră pe Hodoșan de Adina, dar, spre meritul său, trebuise și Valentin să recunoască, el le răspunsese tuturor evaziv, nici atunci când băutura îl făcuse mai vorbăreț nu consimțise să dea lămuriri despre starea fostei sale soții. Valentin aflase însă de la domnul Rece, gazda lui din ultimul an de liceu, la care trăsese și acum, cu ocazia revenirii după zece ani la O.M., că Adina ar
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
un om hotărât în ale scrisului, Marin Preda în sfârșit,este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. De acum înainte Marin Preda are un alt destin. „Marin a fost o fire liniștită, blândă chiar, încă din copilărie. Nu era vorbăreț, bătăuș și, cum o spunea chiar el, unii îl credeau că este bleg. Cu toate acestea, din clasa a cincea pasiunea pentru literatură l-a acaparat în așa măsură încât citea tot timpul. Citea noaptea, citea pe câmp, umbla cincisprezece
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
soarele-n timp, fără voie, se surpă Prieten-dușman îmi ești drag. ************************************ Berlioz, Vrăjitorul din Oz au pornit, în ciorapi bleu și roz, să gonească nonconformiști în Țara Munților Triști. Sufletul lor vagabond căuta, ca un mitic James Bond, un asin vorbăreț aurit, doar antilope-au găsit. Antitancuri, antitalente scriau festina nunc lente, șerpii, păianjenii frați se-mbrățișau îndoliați. Cin-nu trăiește nu moare, știe și șăful cel mare, zidul nu sparie deloc, dă-mi brelocul, Pasăre Rok. Am rămas fără de pretini, fără
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
tenul însă alb, nu tuciuriu și obrajii cu câteva pistrui. Poate atunci chiar ei au fost pentru mine, farmecul lui. L-am privit îndelung, însă cum eram nedormită și mai ales de pe drum, nu prea am fost, ca de obicei, vorbăreață, și nici nu am știut cum să-l alint și ce să-i spun. Uneori, mă blocam pur și simplu, mai ales când, fie și numai întâmplător, îmi sărea în ochi vânătaia din jurul grumazului. Atunci, pâlpâia în mine când a
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
apoi l-au trecut la Baza Academiei. Se pare că l-au scos de la catedră pentru că, spre deosebire de predecesorul său, n-a catadicsit să facă pe placul unora dintre cei de sus... Un tip incomod Giulea...” „El este, a confirmat Oargă, vorbăreț moșulică, sprinten în pofida vârstei, nu se lăsa ajutat la urcuș. Bârza, șeful parchetului forestier, ne adusese cu mașina sectorului până la punctul de lucru de la Gosta, dar mai încolo trebuia să ne luptăm pieptiș cu înălțimile... «N-ai tu grija mea
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
învăț pe rupte, ca să fiu și eu printre cei mai buni. Sunt cel mai norocos, că am avut parte de o familie care m-a înțeles și m-a tolerat. Ai mei m-au acceptat așa cum am fost: mai puțin vorbăreț, mai înclinat spre studiu, gata să-mi pierd zilele și nopțile la masa de lucru, citind și scriind, cheltuindu-mi banii pe cărți și pe la biblioteci, încurajându-mă când m-am clătinat, fiind alături de mine și la bine și la
CEL MAI NOROCOS DINTRE PĂMÂNTENI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345268_a_346597]
-
spațiu închis, de câte și mai câte, toate purtând un nume. Frica mea, se numea ....de NICULINA!....frumos nume, nu?.....frumoasă și ea, Niculina, o femeie mărunțică, cu o piele albă ca laptele, așa, între două vârste, veselă și foarte vorbăreață. Până aici, toate bune și frumoase. Însă....această femeie, era diferită, unică în felul ei..... Doamne, nu știu de ce m-au marcat atât de mult în copilăria mea acei ,,oameni altfel” pe care i-am cunoscut, încât, de câte ori răscolesc în
NICULINA...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376862_a_378191]
-
partenerii în căutarea persoanelor mai iubitoare, mai tandre, cu mai multă sensibilitate. Iar când aceasta găsește persoana respectivă, în noi se „ răscoală” orgoliul. Și a trebuit să îi dau dreptate, punându-mi simpla întrebare: „Oare de câte ori, chiar noi, femeile, «mai vorbărețe» nu ne determinăm partenerii să „plece în lumea largă?” Cine își iubește partenerul, familia, acela poate să facă distincție între dragostea curată - Agape și între celelalte tipuri de dragoste. Fiecare tip de dragoste având priorități în viața noastră. O înțelegere
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
cam tot ce conta în economia mult prea simplă a unei libertăți condiționate și înfricoșate de regimul totalitarist. O lume în care și pereții aveau urechi, o lume în care un cuvânt rostit aiurea pe la colțuri îl putea arunca pe vorbăreț în cea mai întunecată celulă sau, în cel mai fericit caz, în dizgrația PCR. Nimeni nu știe câți oameni au fost înregimentați în rețeaua informativă a Miliției și a Securității. În zonele rurale, la țară, activa mai mult Miliția, pentru că
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
portolac înfloriți în alt veac, cățărați curioși pe grilaj, s-asiste, tăcut la primul sărut. Și mai era un cântec șoptit de un saxofon îndrăgostit ce cădea peste noi în șuvoi. Cu ultimii bani, am cumpărat de la un vânzător ambulant vorbăreț și galant vreo două ore de plimbare de mână sub clar de Lună. Apoi, când am obosit,... m-am trezit. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Omnes viae Romam ducunt / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02
OMNES VIAE ROMAM DUCUNT de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369297_a_370626]