1,090 matches
-
putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvânt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în care vreme ițele se urzeau. Așezați la masă, în bucătărie, s-a servit mai întâi votcă în niște pahare zdravene... Pentru dumnealui, șeful, da, desigur... un păhărel, nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la chioșc dimineața la 6 când duc câinele în parc, mișto! Ea dă acum examenul la facultate, acum, la sfârșitul lui august, bac-ul, ai văzut cum l-am luat? foarte ușor, spune Prințesa Miau-Miau, mai nou spaima sticlelor de votcă cu lămâie, atunci hai să luăm acum TV și DVD, acum? Acum! Pinochio suie TV-ul în mașină, mami, hai că și-a luat Toni televizor! și mama ei vine și e drăguță și Pinochio, ca un făcut, iar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu ea voi dormi puțin după prânz. Cehov, hai cu mine să ne plimbăm pe malul Dunării, căcat, ne mai vedem la anu’, nu cred să mai ajung între timp la Brăila, îmi place aici, îmi place orașul, am luat votcă și semințe și am stat pe o bancă pe mal și vaporaș cu lumini galbene în beznă și o lună pe undeva pe deasupra apei, e bine în beznă, vorbesc mult, toată istoria cu Marius și am terminat și gata, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut votcă, ne gândeam, vor spune a 2-a zi niște oameni, să vă ținem noi câinele toată noaptea, să nu-l pierdeți. O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut votcă, ne gândeam, vor spune a 2-a zi niște oameni, să vă ținem noi câinele toată noaptea, să nu-l pierdeți. O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce ea, după ce îi luaseră ăia toți banii pe o porție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în Mamaia, spunem noi mergând printre oameni ca și cum am fi extratereștri cu piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să ne dregem? Mă ustură limba de la semințe, și cafea, și smântână, cola, votcă pusă în pahar pe sub masă, dăm toți banii, mă fut! suntem boieri, mai e puțin până la tren, ne vedem tocmai la anu’... știi ce urât mi-a vorbit, foarte urât, în noaptea aia, și a 2-a zi de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am spus întâi Biancăi, Bianca mia, care nici cu perna pe față, se tot plânge ea, apoi o dă în râs, ia mergeți voi înainte, îi spun Prințesei Miau, care la mare a exagerat cu nisipul în ochi și cu votcă și cu bătaie pe pătură, să dea naiba, potoliți-vă, se bat peste mine în pat, nu dormi tu la mijloc, mă întreabă Pinochio, ok, dar tot n-am noroc de pătură și e Pinochio aproape, e bine, noaptea, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
drăguță și de treabă. Împlinise douăzeci și doi de ani și se specializase În primirea și ocrotirea stagiarilor. Nu avea vreo preferință pentru un profil anume. Licențiați să fie. Se Îmbrăca cu gust și dansa frumos, cu stil chiar. La votcă nu prea rezista ori, e bine știut faptul, stagiarii plecau din oraș atât de repede, Încât biata Sușu nu apuca să se obișnuiască cu băutura asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era nimic. Am căutat din nou prin fișet și prin restul camerei ca să fiu sigur. Scoțând dosarul roșu și vârându-l sub braț, am ieșit de-acolo, am stins lumina și-am încuiat ușa în urma mea. Am scos sticla de votcă din raftul frigiderului - căpătasem obiceiul de-a bea o dușcă sau două vinerea seara, când mă uitam la video, și uneori și după-amiaza, la televizor - și am turnat jumătate de pahar mare peste gheață. Ian își făcu din nou apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste gheață. Ian își făcu din nou apariția în bucătărie, acum curajos, de parcă nu i-ar fi fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe un lac. E vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
improbabile locuri. Viața va supraviețui mereu, se spune. Stai absolut nemișcat. Continuă să te uiți în apă. Continuă să te uiți cu mare atenție. Am citit textul de câteva ori. Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei de-a doua întâlniri cu doctorița Randle. — Dar nu este... am spus cu voce tare, apoi m-am oprit, dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez paharul pe podea, având grijă să nu-mi dezlipesc ochii de la ecran. Era ceva îndepărtat și viU în adâncimile zgomotului alb - o alunecare însuflețită de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luându-mă complet prin surprindere. — Clio? am spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
genunchi și mi-am prins capul între brațe. Ce să fac ce să fac? Gândește gândește gândește. Am întins un picior și m-am dat jos din pat împleticindu-mă, slăbit și amețit, uitându-mă în jur după sticla de votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi am zis: Tocmai mă gândeam că n-am adus votca. Ea se crispă. — O scăpare. Dar nu face nimic, o să-ncerc să spun povestea cu mintea limpede. O pauză. — Nu știu cu ce să încep. — Păi... începe cu începutul, continuă până la sfârșit, apoi oprește-te. Scoase un hohot scurt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zece ore pe zi. Salariul lui Vasile era bunișor și unde mai pui că beneficia și de o reducere de 10% pentru ce cumpăra din magazinul unde lucra. Pe 30 ale lunii primea salariul și atunci cumpăra o sticlă de votcă și un baton de salam. Pîinea și muștarul îl aducea Radu, un amic vechi, coleg de școală. În afară de bunătățile luate pentru el mai cumpăra și pentru Codrin ceva, iar pentru Maria lua alune. La Radu mai erau trei amici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]