1,123 matches
-
cînd stăteam în fața ferestrei deschise și am auzit pe cineva fluierînd în depărtare. Am simțit toate soiurile de stări de spirit pe străzi noaptea, cea a mersului alături de femeile iubite, cea a vinețiului și-a alburiului, precum și pustietatea stranie și vrăjită a străzilor în noapte. Le-am simțit pe toate exact într-o clipă - un potop de senzații ce abia dacă pot fi înțelese. Algernon Blackwood 2: „Să simți ca un poet nu înseamnă să fii poet”. E drept, totuși poezia
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
izolat (unul dintre ei, nu se știe care, e criminalul - vezi Agatha Christie, Zece negri mititei sau Cursa de șoareci) ori în afara lui, când inșii se găsesc suspendați întro „încăpere”, în sens larg, în proximitatea iminentă a unui cataclism (Muntele vrăjit, ca să dau un exemplu foarte „înalt”, utilizează boala și amenințarea morții ca revelator de destine și psihologii în perimetrul decupat al unui sanatoriu). Din analiza sub reflector a unei comunități restrânse (viața pe o scară de bloc) se pot deduce
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
încep propriuzis istoriile. Vom citi despre un Arghezi pentru care tânărul critic escaladează balustrade și aproape leșină de emoție când îl vizitează, un Vianu căruia autoironia îi umaniza erudiția, un Zaharia Stancu pe care tinerii redactori muștruluiți îl ascultă „fascinați, vrăjiți, cum își dezvoltă discursul incriminator, făcândune praf și pulbere, cu acele alternări de propoziții scurte și lungi, cu acele caracteristice repetări ritmate ale anumitor cuvinte, de indiscutabil efect oratoric”. Despre multe alte asemenea. Interesant este felul în care Gabriel Dimisianu
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
mentis personală. Cititorii români se pot familiariza cu acest univers din romanele sale fantastice sau din volumul De la arhetip la anarhetip, unde se lansează un nou concept, anarhetipul și unde sunt investigate mapamonduri fantastice, geografii simbolice, într-un cuvânt, „gândirea vrăjită a exploratorilor”, din Antichitate până în epoca premodernă. Proiectul francez este dedicat aceleiași „gândiri vrăjite”, cenzurate și refulate datorită teologiei iudeo-creștine, care a dus la crearea unor utopii „ratate”: paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
sau din volumul De la arhetip la anarhetip, unde se lansează un nou concept, anarhetipul și unde sunt investigate mapamonduri fantastice, geografii simbolice, într-un cuvânt, „gândirea vrăjită a exploratorilor”, din Antichitate până în epoca premodernă. Proiectul francez este dedicat aceleiași „gândiri vrăjite”, cenzurate și refulate datorită teologiei iudeo-creștine, care a dus la crearea unor utopii „ratate”: paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea” imposibilă pe pământ? E întrebarea mută, ușor agnostică, din subsidiarul volumelor care urmăresc constituirea
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
dus la crearea unor utopii „ratate”: paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea” imposibilă pe pământ? E întrebarea mută, ușor agnostică, din subsidiarul volumelor care urmăresc constituirea și destructurarea temei utopice. În orice caz, „gândirea vrăjită” ni se prezintă ca vag luciferică, fără ca autorul să discute clar accepțiunile acestor termeni și nici distincțiile dintre utopic, ideal, magic, imaginar, fantastic. Cercetarea, în fond o istorie a utopiei și a contra-utopiei, presupune în subtext o critică (neangajată) a
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
a contra-utopiei, presupune în subtext o critică (neangajată) a gândirii dezvră jite, o jungiană restabilire în drepturi a „umbrei”. Les antiutopies classiques (2012) urmărește felul în care, după critica teologică renascentistă, raționalismul cartezian și empirismul englez dau „lovituri fatale” gândirii vrăjite, facultății imaginative și fanteziei utopice. „Obiectele” acestei gândiri, practic spațiile proiectate de ea ca locuri ideale posibile pe harta lumii noastre devin „neverosimile”, „centrii” magici ai mapamondului sunt progresiv „ocultați”, până când „transcendenț a” acestor locuri devine „vidă”, în contra-utopiile de
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
necondiționată față de performanța intelectuală a acestei cărți și a întregului proiect utopic, îmi păstrez rezerva față de „gnoza” dualistă care le subîntinde. Și, ca să merg până la capăt: gândirea dez-vrăjită nu este de fapt, ab initio, o operă luciferică? Și atunci, „gândirea vrăjită” care ni se propune, după izgonirea din paradisul prim, nu este doar o cacialma ontologică?
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
sînt instrumentele, care sînt structurile lumilor paralele, cît de exact pot fi ele străbătute, ce este transa ori extazul, dar halucinația și delirul! Este fantezia (zonă inspirat numită Fantazia, în Povestea fără sfîrșit de Michael Ende) un declic al "gîndirii vrăjite" care zace în fiecare din noi? Tehnicile lumilor virtuale intră și ele, firește, în atenția laboratorului nostru. Altfel spus, Phantasma vizează atît radiografia inconștientului colectiv (prin programele de cercetare deja specificate), cît și pe a celui individual. Caietele Echinox au
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul de gheață al morții Consolarea Formelor...
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
inima vieții... Dans Chipul verde al mării își rotește-albaștrii ochi săgeți de soare rup carnea furtunii ușița dinspre grădină din talazuri clădită scârțâie șubred pe umerii înotătorului ceru-nflorit scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
numărătoarea copacilor înfloriți. Umblu desculț, fluier, nechez și vă pun, adesea, în ochi, la fel ca pe-o oglindă de buzunar, întregul lan de floarea - soarelui de lângă cimitir. Tot copil, dacă nu cumva visez. Dacă nu cumva sunt beat sau vrăjit sau pur și simplu nebun. Stau de vorbă cu arborii în limba arborilor. Stau de vorbă cu păsările - atât de frumos colorate - ale verii, în dialectul acestor păsări. Ouă de prepeliță și floarea de volbură. Câtă recunoștință în rândul gâzelor
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
singur om care este, pe bune, cel mai mare român", a constatat Andrei Gheorghe, cu acuratețea gramaticală și stilistică pe care i-o știm, și asta în prezența autorului unei cărți despre poet, Dan C. Mihăilescu, căzut, el, pradă limbii vrăjite a clopotului de la Putna care (între-bați-l pe el, dacă nu mă credeți!) ar rosti în eternitatea lor de bronz numele lui Ștefan cel Mare. "în plină invazie comercială, campania TVR ne-a oferit cultură", scrie Laurențiu Ciocăzanu în Evenimentul zilei
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
mărului. Ofta și vorbea pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul bătea, iar astrul se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea. Îi șopti ceva în limba ei și-l gâdila cu
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea de șerpoaică. Zilnic avea în minte părul ei bălai cu luciri verzui, ochii aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea cu ea. Fetele o urau, dar
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
poate fi considerată în cadrul oricărei ceremonii de nuntă, drept piesă de rezistență. Această zi specială, ziua nunții tale, ar trebui să fie un timp magic în care să te simți frumoasă și fermecătoare și în care toții invitații să fie “vrăjiți” în preajma ta. Există o ofertă foarte bogată de rochii de nuntă, care de care mai frumoasă și mai elegantă însă nu toate se vor încadra în povestea nunții tale. Pentru a scoate în evidență frumusețea și personalitatea, rochia de mireasă
Rochii De Mireasa [Corola-blog/BlogPost/96360_a_97652]
-
poate fi considerată în cadrul oricărei ceremonii de nuntă, drept piesă de rezistență. Această zi specială, ziua nunții tale, ar trebui să fie un timp magic în care să te simți frumoasă și fermecătoare și în care toții invitații să fie “vrăjiți” în preajma ta. Există o ofertă foarte bogată de rochii de nuntă, care de care mai frumoasă și mai elegantă însă nu toate se vor încadra în povestea nunții tale. Pentru a scoate în evidență frumusețea și personalitatea, rochia de mireasă
Rochii De Nunta [Corola-blog/BlogPost/96372_a_97664]
-
poate fi considerată în cadrul oricărei ceremonii de nuntă, drept piesă de rezistență. Această zi specială, ziua nunții tale, ar trebui să fie un timp magic în care să te simți frumoasă și fermecătoare și în care toții invitații să fie “vrăjiți” în preajma ta. Există o ofertă foarte bogată de rochii de nuntă, care de care mai frumoasă și mai elegantă însă nu toate se vor încadra în povestea nunții tale. Pentru a scoate în evidență frumusețea și personalitatea, rochia de mireasă
Magia rochiei de mireasa [Corola-blog/BlogPost/96364_a_97656]
-
enciclopedii. Însă nu mă încumetam să mă apuc de romane, căci le găseam prea lente, prea pline de cuvinte excesive și de descrieri fără rost. Îmi amintesc că un coleg m-a îndemnat să citesc În căutarea timpului pierdut, Muntele vrăjit sau Madame Bovary, dar tentativele lui de a mă ademeni au fost zadarnice. Până când, într-o bună zi, mi-a spus: „Citește un roman care e foarte actual, un roman minunat, care vorbește despre viață, despre lucrurile pe care le-
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
totuna, sălășluiau laolaltă și nu separat, cuvintele nefiind o nebuloasă sonoră în afara lumii reale, ci ceva integrat în aceasta: erau cuvinte pline de viață, de ființe, de gesturi, priviri, sentimente, emoții, în așa fel încât eu le percepeam însuflețite și vrăjite, într-atât încât personajele și întâmplările din roman au ajuns să-mi pară mai adevărate decât realitatea din jur. Și astfel am devenit un cititor fervent al Veacului de singură- tate. Pasiunea mea de cititor a fost atât de covârșitoare
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
Veneția de Thomas Mann. Cu un creion sublinia tot ce o uluia. Esența, zicea ea, cât de profund e totul în această carte, mult mai adânc sunt înfățișate lucrurile aici, doar în câteva pagini față de sutele de pagini ale Muntelui vrăjit. Facem schimb de cărți, i-am adus un album cu România și vorbim despre minunățiile țării, ce merită a fi văzute. Ceva-ceva din România a văzut ea, fiind invitată cu un an în urmă la Sibiu, unde i s-a
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune) Ce melancolică, senină, în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară" (Fecioara în alb, XX); „Ca stolurile rătăcite pe frunze se lăsară Suspine prelungite în blonde note stinse" Cînd vioarele tăcură, VII). în constelația metaforică a lui Petică, sinestezia ocupă un loc central, deoarece ea concentrează
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
plutea umorul. Scoase mâna pe geam. Era foarte frig acolo, la înălțime, așa că o trase repede înapoi. De la mână îi dispăruse ceasul! Am ajuns deci în țar㻓; „își vându toate afacerile și bunurile și cumpără cu banii obținuți sâmburi verzi, vrăjiți, pe care îi arunca pe pământ și creșteau din ei biserici ale iubirii. Apoi, încălecând pe asin, plecă pribeag în lume, să propovăduiască tuturor iubirea. Pocăiți-vă, ascultați cuvântul meu și iubiți-vă! Ieșiți cu puștile, cu sapele, cu furcile
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn s-au amestecat toate mirosurile, și nu doar cele ale acestei călătorii, ci și acelea ale legănărilor dinainte, toate s-au păstrat ca sub o pecetluire vrăjită, izul de tutun, de sare, de mucegai, de ulei de candelă, de cearșafuri umede și haine vechi, de ceai și rom, praf de pușcă și pește.”
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]