315 matches
-
1935 și la 16 mai 1936 prin care își exprima îngrijorarea față de posibilitatea deschiderii granițelor de nord-est ale României pentru trecerea Armatei Roșii. Gh. I. Brătianu considera că Uniunea Sovietică ar transforma teritoriul românesc în “câmpul de bătaie al imperialismelor vrăjmașe din Centrul și Răsăritul 62 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, România sub lupa diplomației sovietice (l9l7l938Ă, Iași, Editura Junimea, 1998. 44 41 Europei”, fapt care ar conduce la “răspândirea comunismului și la bolșevizarea țării“ 63. Titulescu răspundea acestor temeri: “Nu știu
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
deveni, tot cu un termen eminescian monstruoase ("dublul monstruos" din teoria girardiană). De regulă, în vreme de criză, unii minoritari tind să prefere solidarizarea cu o putere străină hegemon-imperială, cu tendința de a se substitui autohtonilor, pe care îi descoperă vrăjmași confortului lor cultural și civilizațional. Este ceea ce s-a întâmplat în relația dintre majoritatea românească și minoritatea evreiască (având corespondent, în Transilvania, relația români-maghiari), atât în Săptămâna Roșie, cât și pe parcursul campaniei din Răsărit. De aceea evreii au îmbrățișat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Martin), întruparea păcatului și a sexualității, au lăsat locul unor dezbateri (ce nu se mai concentrau în jurul interogației „Ce este femeia?”, la care răspunsul - când nu evoca „o greșeală a naturii” ori un „bărbat imperfect” - aduna tot soiul de defecte: „vrăjmașa prieteniei, răul necesar, ispita elementară, primejduirea căminului, nenorocirea seducătoare, esența răului”12) la care au început, cu timiditate la primele apariții, să participe și femeile. Istoria femeii - spune Duby - nu trebuie separată de cea a bărbatului. Relația pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Anonimul Bălenilor, contemplându-l pe același Șerban Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate -, născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii îi supravegheau atent pe acești Voievozi excesivi (le cercetau „hirea” și constatau schimbări, ca în cazul lui beizadea Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mea, D.H.M.], iar domnul l-au îmbogățit, blând să arăta dentăi și vin nu bea; să părea tuturor că va fi înțelept, dar pă urmă îmbogățindu-se și învățându-se a bea și vin, s-au făcut foarte rău și vrăjmaș și crud atâta cât cu mâna lui mulți oameni au omorât, pentru care D-zău i-au scurtat viața și s-au mântuit mulți de nevoe”). într-adevăr, zestrea adusă de Stanca (Radu Greceanu: „a cărora nuntă s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
diminuează. Președinți devin Duiliu Zamfirescu (1916) și Mihail Sadoveanu (1917-1919), ștafeta fiind preluată apoi de Mihail Dragomirescu (1919-1921). Sub conducerea lui, adunarea generală din 21 martie 1920 hotărăște excluderea scriitorilor „care se vor fi dovedit că au colaborat cu gazetele vrăjmașe” (în timpul ocupației germane a capitalei), însă măsura nu a fost pusă în practică, de vreme ce ulterior cei în cauză (Tudor Arghezi, Gala Galaction, Dem. Theodorescu ș.a.) figurează pe lista societarilor. Unirea are ca efect o creștere masivă a numărului de membri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii lui Vladimir Streinu vădesc o anume indolență de feudatar, o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
generis ratează, fiindcă demonul care trebuie alungat nu vine din Infern, ci este un simplu muritor. Partea a treia debutează cu o descriere de natură, în ipostaza ei cea mai ostilă: "Era o zloată nemaipomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vânt vrăjmaș". Vitregia elementelor este, dacă luăm în calcul și prezentarea cadrului de un gotic răsăritean în mai vechea nuvelă O făclie de Paște, preludiul caragialian al unui eveniment terifiant, pregătit cu migala unui maestru al suspansului. Totuși, deși suntem avertizați că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
au purces pre mare, pre răsărit. (A.1620: 6r) (2) a. Doamne Dumnezeul mieu, să aș face ceasta, sau să iaste nedreptate în mâna mea, sau să aș împrumuta derept rău să-mi dai rău, de să caz amu de vrăjmașul mieu în deșert, de să mâne amu dracul sufletul mieu și să ajung și să calce în pămînt viața mea și slava mea în țărână bagă! (CP1.1577: 8r-v) b. Să cu limbi omenești și îngerești așu grăi, și dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aminte rugăciunile rostului mieu, că streinii sculară-să spre mine și tarii cerură sufletul mieu (CM.1567: 240r) m. Și cu voie face-voiu jirtvă ție; ispovedescu-mă numelui tău, Doamne, că-i bine, că de toată grijea izbăvitu-m-ai și spre vrăjmașii miei caută ochii miei (CM.1567: 240r) n. Și zise lui: Să ești Fiiul lui Dumnedzeu, aruncă-Te gios, că scris iaste că va porunci îngerilor săi de tine și spre mâni lua-te-vor să nu cândva poticnești de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
voao căveni-vor toate acestea spre neamul acesta (NT.1648: 31r) Mai rar, structurile inversate apar în subordonate circumstanțiale (112) și, foarte rar, în propoziții relative (113) (v. Zafiu 2014 pentru o discuție detaliată a circumstanțialelor condiționale): (112) a. Atunce cânduîntoarce-se-va vrăjmaș<ul>ui mieu înderretu, nu voru putea și vor peri de fața ta (PH.1500−10: 5r-v) b. Cătră tinre chemu, Dzău mieu, nu mai tăcea de la menre, se nu cumva mai tăcea-veri de la menre (PH.1500−10: 22r) c
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
existente. Același Petru Comarnescu evo- că și calitățile artistului care “Stătea cu orele în muzeu, scrutând tehnica bătrânilor maeștri. Avea o devoțiune aproape sacră pentru ei și se simțea deosebit de folositor, restaurându-le operele deteriorate de vreme și de intemperii vrăjmașe” (Comarnescu Petru - idem, pag. 39). Preocupările sale legate de rostul și temeinicia existenței Pinacotecii, îngemănată cu școala sunt esențiale, asumându-și responsabilitatea în totalitate. Urmând exemplul celor de dinaintea sa, el va dona Pinacotecii, în etape diferite, se- lecții reprezentative din
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
28 de morminte, cele mai multe, ale dinastiei Mușatinilor), călugării n-aveau încă lăcaș de rugăciune. La Volovăț, după potolirea urgiei năvălitorilor turanici, Ștefan cel Mare a dispus înălțarea altui lăcaș de cult, de astă dată, de piatră. Să reziste măcar incendiilor vrăjmașe. La răstimpuri, bisericuța a suportat și firești reparații, ba, și adaosuri trebuincioase, la bârnele din lemn de stejar (talpă, pereți, tâmplărie, grinzi, căpriori etc.), adăgându-se și lemnărie din molid, ceva mai perisabilă. "Biserica de lemn din Putna, așa cum se prezintă
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
C. Trandafir Format într-o epocă patetică, de un vitalism care a generat renașterea interbelică, N. Steinhardt a pătimit mult într-o istorie prea vrăjmașă. Și s-a bucurat, ca om literar, și de-o sfințenie omenească. Nu traseul criterionist al marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
inscripția în limba germană „Apotheke”, a fost înlocuit între timp. O legendă din anii celui de-al doilea război mondial spune că sticla ar fi avut o grosime de până la 8 mm, fiind, de fapt, un cristal incasabil. Un glonte vrăjmaș (nu se specifică proveniența și nici naționalitatea purtătorului posibilei arme) ar fi perforat geamul de la intrare, fără a provoca alte fisuri. Legenda se voia desigur o confirmare suplimentară a calității unui lucru făcut de o lume mai bună... Doamna Zoia
Agenda2006-02-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284624_a_285953]
-
Stancu Ilin și Ionel Oprișan au alcătuit o foarte bună ediție, cu tot aparatul critic final necesar. E un merit care nu va putea fi niciodată îndeajuns lăudat. Și, să notez, e aproape o minune că în aceste vremuri de vrăjmașa tranziție (care, de fapt, nu știe nimeni cînd se va fi încheiat) poate apărea o astfel de ediție critică, restituind toată creația literară a marelui Hașdeu. B.P.Hasdeu, Opere, vol. III. Ediție critică de Stancu Ilin și I. Oprișan. Stabilirea
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic ori de cine știe ce pornire vrăjmașă, dacă nu cumva, Doamne ferește, chiar de amîndouă, m-am uitat la... Surprize, surprize... Adică, asta e, s-o spunem pe șleau și fără fasoane, m-am chiombit la Andreea Marin. Și iarăși vin și zic, adică repet și întăresc cele
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
literari și ale folcloriștilor ce s-au exprimat în materie. Toma Alimoș apare când ca boier, când ca haiduc (voinic, viteaz), când ca pribeag sau cioban. El este înzestrat cu toate calitățile: omenie, bunăcuviință, bărbăție, spirit cavaleresc, pedepsindu-l pe vrăjmașul Manea, în numele unei străvechi etici populare. Conform schematismului dihotomic din folclor, opusul său este Manea, în unele variante hoț, în altele, tip de Don Juan, plin de răutate, câine, arțăgos, perfid, laș, atacând mișelește. Rivalitatea dintre ei este prezentată și
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
sufletul tău micuț și curat înțelege perfect ce se întâmplă în această lume marcată de interese, corupție și răzbunări. Tu ne vei face nouă și altora dreptate! Până atunci însă, tatăl tău și alți câțiva răsculați vor strânge rândurile. Căpeteniile vrăjmașe ne-au înconjurat! Luptă pentru viitorul tău și al tuturor copiilor. Pentru o lume curată. Poartă cu cinste uniforma!”, a fost mesajul transmis de Christian Sabbagh. Postarea i-a fost răsplătită cu mii de like-uri din partea celor care îi urmăresc
Christian Sabbagh, mesaj tulburător pentru fiica lui. Iată ce i-a transmis by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/60077_a_61402]
-
clipele marcate de oribilele crime din zilele Revoluției. „Atunci am aflat cu prisosință cât de fragilă este bariera dintre viață și moarte”, spune astăzi doamna conferențiar dr. Alexandra Enache. În acele zile, unul dintre zecile de suflete doborâte de gloanțele vrăjmașe a fost și studentul de atunci, Constantin Jinga, împușcat în ambii umeri și într-un plămân, adus cu șoc hemoragic la Spitalul Județean. Verdictul a fost zdrobitor: „Trece-l la decedați”, sunt cuvintele rostite de doi indivizi înarmați, dar cu
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
1944-1945, cu acordul marilor puteri (SUA, Anglia) occidentale. Ceea ce comunica autorul în însemnările sale din 1954-1955, completate cu acele completări ("remember") din anii nouăzeci este nespus de interesant. Interesant, mai întîi, pentru că ne dezvăluie preocupările unui tînăr cărturar în vremuri vrăjmașe. Lecturile sale statornice, în cele mai variate - am mai spus-o - domenii ale umanioarelor sînt instructive și pilduitoare. Și e o lectură cu sistema, petrecută în biblioteca (cu precădere la Bibliotecă Relațiilor cu Străinătatea, pe care și eu am frecventat
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
multora dintre coreligionari și otrăvitori de suflete, a tuturor acelora care de abia au așteptat momentul potrivit să treacă dincolo, la stăpîni, spre a primi răsplata mîrșavei lor activități. [...] Se zvonise cîndva cum că un glonte i-ar fi amuțit vrăjmașele gînduri [...] Cînd colo, nici n-a căutat adăpost la bolșevici și nici nu-i putrezesc oasele prin vreo rîpă. Trăiește liberă, ascunsă undeva în furnicarul Bucureștiului ferită pînă acum de orice primejdie..."22 Evident, lui Gh. Sânger îi era cunoscută
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
noi oamenii prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși (...) Fiind vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său (Rom., 5, 8-10). Însă, cum poate fi un vrăjmaș împăcat cât timp este încă vrăjmaș? În Domnul este posibil și Sfântul Apostol Pavel concluzionează din această taină nepătrunsă că după această dovadă prin moartea lui Hristos care ne face împăcați și prieteni, vom avea în mod sigur, cu atât mai mult, pacea cu Dumnezeu prin
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Uneori, spun Părinții, omului îi vine în minte și amintirea păcatelor ce le-a săvârșit mai înainte. Dacă, străpuns de amintire, va cădea în aceleași păcate sau în păcate și mai grave, înseamnă că această amintire a păcatelor este de la vrăjmașul diavol, care o aruncă spre osândirea sufletului, pe când, dacă ea îl duce pe om la pocăință și îndreptare, înseamnă că este de la Dumnezeu. În legătură cu aceasta, scriitorul filocalic Teodor al Edessei învață: „Vrăjmașul vieții noastre, diavolul, micșorează păcatele noastre prin multe
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
mai crunte ale vieții duhovnicești și numai cine nu participă la el nui cunoaște asprimea și violența cu care se desfășoară. Ignorarea acestuia este o înfrângere și o capitulare prematură, de la prima confruntare. Numai cine nu luptă nu simte atacurile vrăjmașilor diavoli, dar cel ce se războiește cu aceștia își face înfrângerile tot mai mici și mai rare, până ajunge în hotarul nepătimirii. De acest război nevăzut ne conștientizează și Sfinții Varsanufie și Ioan când îndeamnă : „Frate, vremea războaielor e vreme
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]