1,862 matches
-
o trăia cu atâta panică, încât nu mai era în stare să se lase în voia bucuriei care o cuprindea la atingerea lui, nu mai avea energie decât să se dăruie, plăcerea o ascundea undeva înlăuntrul ei ca pe o vrabie speriată. Nu, nu putea să uite că fac dragoste contra cronometru. Uneori Alex era furios pe ea, îi punea întrebări iscoditoare, chiar îi imputa că e incapabilă de plăcere. Până într-o zi, când de durere țipase la el: "Ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii larg deschiși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
găsit sunetele N și U să-i dau răspunsul care se impunea fără nici o Întârziere. Voi fi la locul meu... nu voi veni cu nimeni aici, la dumneata, completă ea cu un aer senin, fixându-mă cu privirea. Se auzeau vrăbiile ciondănindu-se sub fereastră și zburătăcirea lor șturlubatică. Trebuia să refuz. Se impunea să refuz. Nu era cazul În situația mea, la statutul meu, la... Bine, am zis, dar nu pentru foarte mult timp (m-am auzit, Îngrozit, pronunțând dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plus cîteva pe deasupra (cum ar spune Pico). Ciudat ! Insul părea blajin și afectuos! Dar probabil că Gri gurcu are dreptate. Trăim o vreme a dezvălu irilor : m-a șocat să aflu, spre exemplu, despre vechiul & mai vîrstnicul meu prieten, Lazăr Vrabie, că fusese, cum zice Smaragda Olteanu Într o carte, „brațul lung al K.G.B.-ului, pe lîngă madam Bulandra”. M-a uluit dezvăluirea lui M. Berechet despre același cald prieten, L.V., cum că ar fi fost...bătăuș la Securitate! Brrr!!! Da
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
verdicte : juste, ori nu. Subiectivismele histrionului sunt de Înțeles : obiec tivitatea rar devine caracteristică actorilor. Dar cred că de multe ori autorul cărții este nedrept cu oameni care nu se mai pot apăra : Toma Caragiu, Niki Atanasiu, Iulian Vișa, Lazăr Vrabie. Aș vrea să mă opresc acum la ultimul, deoarece am avut șansa să-i fiu, În ultimii (săi) doi ani de viață, foarte aproape. Cuvintele folosite de Furdui la adresa lui sunt pătimașe, inexacte, impardonabile : „cretin”, „ne cinstit”, „fără talent”...”alcoolic”, „golan
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În ultimii (săi) doi ani de viață, foarte aproape. Cuvintele folosite de Furdui la adresa lui sunt pătimașe, inexacte, impardonabile : „cretin”, „ne cinstit”, „fără talent”...”alcoolic”, „golan”...Brrr!! În primul rînd, cum am mai spus, l-am cunoscut foar te bine pe Vrabie cînd era un simplu actor al Teatrului Na țional; nu mai avea puterea din vremea directoratului Bulan dra, nu mai făcea politică. Era un om retras, mare amator de șuete prelungi, băutor cu măsură ( nu l-am văzut beat!), prieten
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
avalan șant În care este reconstituită viața popularului histrion, găsim figuri importante - sau doar pitorești - ale lumii artei românești din a doua jumătate a secolului trecut. Doamna Bulandra, Ciubotărașu, Calboreanu, Ben Dabija, Beligan, Ciulei, Marietta Sadova, Gh. & Nică Ciprian, Lazăr Vrabie, Pintilie, T. Mazilu, Cotescu, Băieșu, Călin Florian, Boris Ciornei, Ionescu-Ghibericon, Caragiu (pentru a doua oară, după mărturisirea lui Vlad Mugur, aflu că marele actor a fost, În tinerețe, acuzatorul fanatic al celor cu dosare șubrede!), W. Siegfrid, Dan Nasta, Rauțchi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
colegilor ,chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd În verdicte nedrepte : dau doar cîteva exemple - Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin Însă, un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care „conține mai multe cărți” (cum remarcă În postfață, și Victor Frunză) informează, meditează, rea mintește, iubește și acuză. Profitabil pentru noi toți... Ce moarte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
peretele exterior. O situație inedită pentru mine, dar în același timp cam periculoasă. Dacă vreun drăgălaș de păsăroi m-ar zări, s-ar putea să-i trezesc instantaneu pofta. Rândunicile vânează din zbor, dar pe lumea asta există doar rândunici? Vrăbiile sunt niște oportuniste lacome și sângeroase. Niște bestii, ce mai! Nu-mi rămânea decât să mă furișez printre rosturile și detaliile de arhitectură ale fațadei. Numai că era ceva de umblat, de la etajul șase până pe sol. Și aș fi umblat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lui, rămas înmărmurit... Au stat așa preț de o clipă... Se părea că Hliboceanu a cedat ispitei și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi de aripi ale unei vrăbii... Ochii lui Hliboceanu au sclipit ca două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a măturat strada, făcând să fâlfâie copertinele. Câțiva trecători au rămas fără pălării. Demiurgul uitase geamurile apartamentului deschise, iar acestea se zbăteau ca niște aripi din sticlă. Curentul a zburlit foile de hârtie lăsate În spatele ferestrei, Împrăștiindu-le ca pe vrăbii, iar una, după ce a ezitat puțin, asemenea unui parașutist Înaintea saltului, și-a luat zborul În stradă. Am rupt-o la fugă pe culoar și am coborât scările mai rapid ca un amant profesionist surprins În exercițiul funcțiunii. Dacă tot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Memoriei prodigioase a naratorului nu îi scapă nici micile întâmplări aparent banale având drept protagoniști ființe necuvântătoare, pe această linie tematică existând o anumită înrudire cu scrierile de gen din literatura interbelică. O atestă, între altele, istorisirea cu puiul de vrabie salvat de la moarte sau cea despre câinele de pripas care așteaptă zile la rând în ger și zăpadă, într-o stație de tramvai, întoarcerea unui locatar din blocul pe lângă care se aciuiase. Revenind la prezentul postdecembrist, autorul nu omite să
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
Împiedica pe general să ajungă la lucruri, colonelul era galben la față și avea capul bandajat cu o fașă de culoare gri, care Îi proteja gîndurile, din clădirea Statului-major, soldatul inamic trăgea la răstimpuri rafale de armă automată, Împușcînd numai vrăbii etc. Maiorul deschise ochii. Se trezise, dar Încă mai dormea. Din cauza storurilor trase, nu-și putea da seama dacă e seară sau dimineață. Își aminti Însă că, Înainte de a adormi, se gîndise să se apuce din nou de fumat, deși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ratat, suporți mmmuult mai ușor sărăcia și mizeria, și nu-ți mai pare rău după viața bună. -Cerșitul face parte din ratarea aia de care vorbești? Eu cerșesc, dar nu mi se trage de la ratare. M-am născut ca să sperii vrăbiile și ciorile, m-am născut singur și am rămas singur, am mers la școală câțiva ani, numai pentru a avea cu cine să mă bat, am fost brancardier la un spital de boli mintale, am furat, am fost pește, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar ce bărbat ar îndrăzni Să-i spună-n față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu țăcălie roșcată, care poartă pantaloni gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bea o ofrandă. Mona apare din bucătărie, cu Stridie, dar fără halat. Lângă ușa de la intrare e un morman de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog, zice. Îmi ia ceva timp până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de haine murdare; eu și Helen suntem singurii care mai avem haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog, zice. Îmi ia ceva timp până s-o recunosc pe Mona doar după chip și după grămada de lănțișoare de la gât. Nu-i frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cu sos Worcestershire, zice Stridie. Deci anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7, 8... Vrabie le dă tuturor niște pietricele rotunde, dintr-un coș pe care-l duce într-o mână. Îmi dă și mie una. E cenușie și rece; zice: — Țineți-o în mână și intrați pe lungimea de undă a energiei ei, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul de la lift, omul căruia i-am sortit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie îmi zice: — Puterea de viață și de moarte o ai doar atunci când comanzi un burger la McDonald’s. Se înfige în mine și zice: Tu scoți banii tăi jegoși și, altundeva, toporul cade. Și număr în continuare: 9, 10... Vrabie îmi arată un manual gros pe care-l ține deschis în mâini. Înăuntru sunt ilustrații cu baghete și ceaune. Ilustrații cu clopote și cristale de cuarț, de culori și dimensiuni diferite și așa mai departe. Pumnale cu plăsele negre, numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
arată un manual gros pe care-l ține deschis în mâini. Înăuntru sunt ilustrații cu baghete și ceaune. Ilustrații cu clopote și cristale de cuarț, de culori și dimensiuni diferite și așa mai departe. Pumnale cu plăsele negre, numite athame. Vrabie pronunță cuvântul astfel încât rimează cu „mami“. Îmi arată poze cu legături de buruieni folosite ca să stropești cu aghiasmă. Îmi arată amulete lustruite care reflectă energiile negative. Un cuțit ritual cu plăsele albe care se numește bolline. Sânii i se sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]