410 matches
-
de soare căzute prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri de gânduri și sentimente pe care el n-ar fi putut să le redea chiar dacă le-ar fi povestit și descris în sute sau mii de pagini. Tot ce rămânea de pe urma lui, toate aceste dischete și
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
e mai bine să dai, decât să iei. Era, însă, un romantic... Liftul extern al blocului de sticlă fumurie și oțel îl depuse pe omul nostru la un etaj suspendat, cu o superbă panoramă, până spre Argeș. Secretara îi aduse vraful de clasoare - made in Hong-Kong - , în Comisie se dezbătea problema, din zi în zi mai acută, a privatizării văzduhului - deocamdată în Banat și Oltenia. Era din cale afară de poluat, costurile purificării depășeau posibilitățile unui buget angajat în săptămânile creșterii salariale
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
Mihaela Albu „Stau și mă întreb [...] dacă nu cumva un vraf de corespondență e mai aproape de viața cotidiană și de istoria care din ea se desprinde cu timpul ...” Vintilă Horia „Scrisorile sunt una din căile prin care pătrundem în spiritul unei epoci și în miezul frământărilor celor care au trăit-o
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
mă suspectez... Unii recurg la alții, însușindu-și afirmațiile lor scrise, fără să-i citeze. Mie, câteodată, mi se întâmplă inveres: pun pe seama altora, din prudență, ceea ce, de fapt, îmi aparține. Exces de modestie? O grijă exagerată?... Așa, răsfoind un vraf de hârtii desperecheate, dau de fel de fel, (într-adevăr!) propoziții, fraze, auzite, citite, întâmplător, și pe care le-am consemnat în vederea unor pagini de roman, de mai târziu, probabil, mă gândesc eu acum; deși există în mine, veche, și
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
din Arad. Sunt disperați să nu se strângă mai mult de 5-10 persoane, ca să nu iasă manifestații mai mari. Imediat vin cu dubele și ne umflă”. Întâi s-a somat, apoi colonelul nervos a cerut actele. I s-au pus vraf în palmă, cinci-șase cărți de identitate. ”O să mergem cinzeci de metri la secție”, anunță colonelul. Un tânăr ambițios, cu microfon și cască în ureche, accelerează lucrurile. Au venit dubele, urcați-i”, dă el ordin. Primii săltați sunt din Galați. Au
Cum tulbură guvernul Ponta liniștea lui Băsescu, la Cotroceni. Vezi video () [Corola-journal/Journalistic/45137_a_46462]
-
După trei zile a fost executat. Gheorghiu-Dej își împlinise odiosul țel, ucigînd un fost și posibil viitor rival politic. Întreagă această dramă este evocată, cu mare forță, de d-na Lavinia Betea. A cheltuit, pentru asta, imensă energie, studiind, prob, vrafuri de dosare, mii de declarații la anchetă și documentele din 1968 cînd Ceaușescu a inițiat farsa reabilitării lui Pătrășcanu. Pe toate le-a confruntat și analizat, ca un remarcabil cercetător, oferindu-ne o carte-document, scrisă bine, de aceea citindu-se
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
Îți place iarăși bruma topită-ncet pe case/ Loiale-n care sînul femeilor e sfînt?/ Hai să luăm o lungă vacanță de mătase/ Cu păpădii suflate de-obraji rotunzi în vînt,/ Să ne încînte raza căzută-n magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca pe un tron de crai/ și să-mbrăcăm poteca în crini căci o să vie/ sunînd din cești spre seară dulapul cel bălai/ Îmbrobonat de-ardoarea de a-mi închide-ntr-însul/ În mari bucăți albastre de zahăr candel
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
documentul (cartea rigidă, alcătuită din petice de arhivă) despre acea epocă are un mare păcat: rămîne aproape inaccesibil cititorului outsider (fie el tînăr sau străin). Securitatea a stocat tone de informație. Ce-ar trebui să răzbată din tot acest imens vraf de documente importante (puține și, de obicei, sustrase la timp) și imensitatea de hîrțogăraie neimportantă? Răspunsul pe care îl dă Stelian Tănase este ferm: teroarea, acesta este sentimentul care, atunci cînd este resuscitat, acuză pentru totdeauna Securitatea. O acuză indiferent
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
de dezolant ca și scenariul său de concepte ne apare în prezent bilanțul literar propriu-zis al numitului Congres. Ce-a mai rămas din acea perioadă decît, cu rarisime excepții, un imens morman de maculatură? Ce-a mai rămas decît un vraf de nume, în copleșitoare majoritate ajunse pe rafturi cu totul secundare ori de-a dreptul căzute în uitare? Iată o înșiruire de "creații" chipurile reprezentative, producte ale unor "poeți de frunte", nestînjeniți în a-și afirma personalitatea creatoare", etalată de
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decît cea a catafalcului." Despre relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul dublu,7-8, din Steaua, din primăvara asta. Necitit. Ochii pică peste interviul Ruxandrei Cesereanu cu Peter Esterhazy. Doi scriitori inteligenți, șugubeți, ludici, ironici, învăluitori într-un discurs dens, în care fiecare se descoperă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
munți, acolo te simți liber. Citesc, mare parte din noapte, și plec în sud iarna Ce-s rădăcinile ce-apucă, ce ramuri cresc Din acest pietros gunoi? Fiu al omului, Nu poti ști, sau ghici, căci tu ai doar Un vraf de rupte-imagini, uitate în bătaia soarelui, Ș-unde copacul mort n-oferă adăpost, greierele nicio alinare, Și piatra seacă nici un zvon de apă. Doar E-o umbră sub această roșie piatră, (vino sub umbra acestei roșii pietre), Și-ți arăta
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
cutia de pantofi, Ed. Cartea Românească, 2013), o cutie de pantofi, cum suntem avertizați din titlu, plasată într-un dulap care aparține Bibliotecii Academiei Române, secția din Timișoara. „Inestimabilul cufăr“, ne informează Ovidiu Șimonca, prefațatorul cărții lui Daniel Vighi, conține un vraf de documente pe a căror bază se pot reconstrui două secole din istoria marelui oraș românesc vestic, secolele XVIII și XIX. Este vorba de fapt de așa-numitul Fond Deleanu, întocmit în anii ‘7O prin strădania unei destoinice doamne bibliotecare
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]
-
buruienoasă. Se pare că puterea de anticipare a Domnului e slabă: blestemul se dovedește rentabil țăranului, ce-i drept sfătuit de o babă care a tăiat lemne pe unde dracul însuși abia a cules surcele. Baba primește ca răsplată un "vraf" de produse agricole. Ea indică țăranului că, pentru încetarea acțiunii, elementele recoltate trebuie suduite: Ho, ho, haram nesățios. Iată că injuria are efecte depresive! Pînă să afle de posibilitatea valorificării, agricultorul are timp să înjure savuros: băga-mi-aș genunchiul
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
o gîlceavă în jurul paharelor. Ea nu are nimic în comun cu/ setea. Nimic cu îndîrjirea tulpinii de grîu în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul). Sau: "Pe podul orașului Ioachim, poetul, cu un vraf din/ cărțile sale. Le împarte trecătorilor apostrofîndu-i:/ "De unde vii orbule? Și-n alcoolurile crîșmei și-n duhoarea/ odăilor tenebrele sînt la fel...".// În fond de ce n-ai intra într-o crîșmă, străinule. E ca/ o ceață a unei aureole. Intri
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
să simți ceva ca să poți după aceea să exprimi acel ceva. Mai mult, un om se poate mistui afectiv în cel mai curat mod liric fără să fi scris în viața lui un vers, cum tot așa el poate umple vrafuri de pagini poetice fără să fi trăit vreodată nici cea mai mică tresărire lirică. Iar cu filozofii lucrurile stau și mai prost. Ei nici măcar nu se mai chinuie să-și ascundă lipsa intensității afective îndărătul unei limbi estetice. Ei scriu
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
tipare. Într-un fel, libertatea greu dobîndită se sacrifică pe sine. Iată o superbă natură moartă: "O policioară,-ț mai aduci/ aminte? doldora de cuci/ de bîlci, din lut, verzi, galbeni, mov:/ creșa familiei Dimov,/ a cărei grijă, dintr-un vraf/ de griji, era să-i șteargă zilnic,/ cu pămătuful de un praf/ tot mai cenușeresc și silnic,/ dar care, prins în cîte-un spot/ ( ca-n săli de cinematograf/ provincial sau periferic),/ puteau să dănțuie feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
cei care le-au scris. Sigur că e la mijloc și un joc intelectual de deconstrucție, dar asta nu face observațiile mai puțin memorabile. Câteva exemple sunt savuroase. Unele sub altele, așadar: „Citesc o carte luată la-ntâmplare dintr-un vraf, Queer de Burroughs, tradusă bizar începând de la titlu (Pederast, ceea ce cred eu că e din alt registru) și probabil plată ca o talpă cu platfus chiar și în original. Ca să nu te păcălească «queericitatea » unei cărți cu povești de dragoste
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
- Simona Vasilache S-a spus - și se repetă... - că articolelor de atitudine literară le stă bine în pagini mari. Nu tăiate din scurt și puse vraf în volume. Cîteodată-i așa, cîteodată nu. Depinde, de obicei, de cine semnează. Dacă-i Felix Aderca? Putem să-i concedem... Așa am făcut, recuperînd dintr-un anticariat volant - Tineretului, la gura de metrou - Contribuții critice, ediția îngrijită de Margareta Feraru
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
prețuiesc, nici macar aceștia nu mai citesc ultimele apariții astfel dobândite. Nu mai au timp? Posibil. Dar, sigur, în primul rând nu mai au nici dispoziția necesară. Nu vreau să par ipocrit: și eu primesc după fiecare întâlnire între scriitori un vraf de opusuri și, trebuie să recunosc, nu ajung să parcurg nici jumătate. Ceea ce nu mă împiedica să resimt mai puțin dureros când, după ani de zile, un critic la care țin foarte mult și care a contribuit la afirmarea mea
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Vosganian a avut o discuție în cerc restrâns cu câțiva parlamentari liberali, în care și-a exprimat nemulțumirile și a spus, pe un ton aprins, că liberalii au avut de pierdut la împărțirea ministerelor. "Daniel Chițoiu este ministru peste un vraf de hârtii, Fenechiu doar peste Căile Ferate, Nicolăescu nu are banii de la Sănătate, iar eu când îmi exprim nemulțumirile, Ponta mă amenință că mă dă afară din Guvern", le-a spus Vosganian colegilor de partid, potrivit unor surse liberale. Ministrul
Vosganian, pe lista miniştrilor remaniabili, afirmă un lider PSD by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39232_a_40557]
-
trebuie schimbată culoarea, ci "abordarea". Un alt element menționat de șeful statului este promovarea oamenilor fără "schelete" în dulap. Dacă ați putea să numiți mai puțini oameni despre care nu se știe de unde vin, dar când îi deschizi dulapul cade vraful de schelete din el, ar fi iarăși un lucru bunișor", a continuat președintele. Traian Băsescu a subliniat astfel că PDL va trebui să aibă curaj și să explice oamenilor situația, iar astfel vor putea și să câștige în alegerile din
Băsescu: Nu păcăliţi pe nimeni dacă schimbaţi culoarea PDL, trebuie să schimbaţi abordarea () [Corola-journal/Journalistic/47686_a_49011]
-
Lumea speră și continuă să sufere. Dar nimeni nu știe cât, numai cine a trăit asta știe cât se suferă. Când te întorci și când pleci. Când începi să trântești lucrurile, ceașca de cafea în care ți-ai turnat vin, vraful de cd-uri. Când copilul cel mic plânge, iar cel mare respiră și atât, asemenea unei pisici care nu vrea să se lase găsită. Pentru că a învățat deja. Iar tu nici măcar nu-ți privești copiii, pentru că pur și simplu nu vrei
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
mergea în fața lui către bucătărie, continuă să-i vorbească din spate: - Mai înainte de orice trebuie să-ți spun că sînt foarte- foarte- mă rog, da, foarte neîndemînatic, foarte aiurit și, de asemenea, foarte ghinionist. Singurul scaun era ocupat de un vraf mare de farfurii și parohul rămase în picioare, sprijinindu-și timid o mînă de spătar. - Să mă iertați, părinte paroh, bîngui servitoarea și ridică din umeri, aproape matern. Șterse scaunul cu o cîrpă, apoi îl apropie de godin, închise și
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
asupra celor vii, Jurămîntul de sărăcie, castitate și supunere (1972) și Împotriva celui drag (1975) sînt amintiri: ,ceva real, de neschimbat și greu". Un amestec de moliciune, inerție și de febrilitate a copilului care trage albiturile de prin dulapuri, un vraf de senzații dezordonate, de animalicul din regnum puerile, peste care-și face cuib ,tăcerea frumoasă și rară". În Împotriva celui drag vine prima dată vorba, pe sub rînduri, despre aburoasa vîrtute a dușilor: ,Și tot ce a murit mai statornic mi
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
un ziar care servise la împachetarea a cinci bucăți de pâine și doi pești alături"), după decenii în care singura bucurie îi rămăsese amintirea studenției literare ("să bați la mașină cuvântul curaj/ pe masă să cazi doborât de efort/ și vrafuri de cărți să te-ngroape tăcut/ poemul să-l scoată în zori din morman"/ "mi-am picat examenul la lrc.../ am fost la iași Ťo nouă generație de poețiť/ prezentată de laurențiu ulici"), Romulus Bucur a încetat să se autoconvingă
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]