291 matches
-
VASILE ILUCĂ Ce nu știm despre Iași De vreo două zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
noi toți. Târziu, peste noapte, peste dimineață, către prânz, nedormiți, cu fețele obosite, stăteam la masă în jurul unei supe calde; ne priveam, extenuați de extazul delirant al epuizării: „Doamne, ce-am mai petrecut!... Mă dor toate oasele!“ Vila era toată vraiște, invitații plecaseră și pe fețele noastre se putea citi, larg, un zâmbet tâmp de satisfacție supremă... Fellini ne-ar fi invidiat. De închisoare nu mi-a fost niciodată frică. Ba dimpotrivă, atunci când am bănuit că voi fi arestat mi-am
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
blocuri netencuite ; grămezi de moloz acoperite de bucăți de gudron, barăcile de lemn, închise. Ea gâfâie și merge mai încet ca de obicei, îi este frică să nu se-mpiedice în vreuna din sârmele pe care afurisiții le-au lăsat vraiște din toamnă. Abia așteaptă să se vadă odată ajunsă, de la o vreme, n-o mai țin balamalele nici la atâta drum... Rău e să fii bătrân, și i s-a făcut și foame, cu toate că-nainte să plece a băut o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai sta așa, că d aia ești nervos și fără putere... Cartierul Domeniilor Regale Merge încet, cu ochii-n jos, cu grijă să n alunece sau să se împiedice în vreuna dintre sârmele pe care afurisiții le-au lăsat vraiște din toamnă. Merge gheboșată, cu țoașca de piele într-o mână, n-avea la ce să mai stea, gogoșarii i-a lăsat, nițică țuică a lăsat, ceapa, usturoiul... Las’ că orice prinde bine la casa omului... — Ei, ce te-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa o vând, cum am cumpărat-o. Io numa d-asta po’ să bag mâna-n foc, de ce-am văzut cu ochii mei, unii peste alții, în tren, grămadă, și jos, lângă șine, mulțime de disperați, că lăsase tot, vraiște, în urma lor, numa să fugă-n Moldova, și-acu n-avea cum să urce... Și uzi ciuciulete, vai de sufletu lor, și noi, pântre ei, de colo-colo, și-odată dăm d un tren de marfă, cu vagoanele deschise, și-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Își ieșise el din minți și se jucase cu Dwight Gilette. Lynn insistă să afle cîte ceva despre familia lui. El Îi spus scurt „Nu am rude“. Îi vorbi despre munca lui cu infractorii: despre Cathcart și apartamentul lui făcut vraiște, despre visul acestuia de a vinde reviste porno, despre Paginile Aurii de San Berdoo, deschise la secțiunea cu tipografii, ajungînd apoi la Încercarea fraților Englekling de a cădea la pace cu procurorul și sărind direct la jigodiile de negri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întuneric și frig. Îl văzu pe Dick Stens prins În curele de scaun, mort. CAPITOLUL 43 Bud Își studie noua insignă: scria „Sergent“ acolo unde Înainte scria „Polițist“. Își ridică picioarele pe masă și spuse adio Omuciderilor. Birouașul lui era vraiște - hîrțoage adunate În cinci ani de muncă. Dudley i-a spus că transferul la brigada de la Hollywood e doar temporar - proaspăt cuceritul grad de sergent al lui Bud șocase ștabii, iar Thad Green s-a opus de formă, din cauza numărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prilejul ― și un interviu fil- * Și totuși. Am văzut cândva un personaj (am auzit că între timp a ajuns președinte de Academie) care își ticsise spațiul din spate al mașinii, cel vizibil prin lunetă, cu cărți (în limbi străine) aruncate vraiște, într-o neglijență studiată. Cartea devenise o insignă, argument pentru o înțelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roți. Parcată pe trotuarul Universității, mașina "plesnea de cultură" și urma pesemne să îi umple de admirație pe studenții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acum n-o să-mi spuneți că și astea sînt obiceiuri din Statele Unite... Fratele tău și prietenul lui Lester dorm de două ore și nu mă lasă să intru să le aranjez bagajele; mai mult ca sigur că au lăsat totul vraiște și au Împrăștiat lucrurile prin cameră... N-o să-mi spuneți acum că ieslea cu mîntuitorul a adus-o tînărul Lester“, „Țanți, Îi explică Julius, Crăciunul e trist; nu știu de ce, dar e foarte trist. M-am gîndit la asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
povesteam Tinei că mă simțeam mai bine și că eram din nou În stare să merg singur la cinema. Isabelle a avut nefericita idee de a-mi trimite o scrisoare de amor pe care am făcut prostia s-o las vraiște. Tina, după ce a citit-o, mi-a spus că nu va mai putea să aibă niciodată Încredere În mine. Am izbutit s-o conving că era scrisoarea unei țicnite care se ținea după mine de cînd mă văzuse la festivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
insistență serviciile de urgență. M-ai dat la o parte băi. M-ai respins. M-ai tras pe sfoară și ai distrus totul Între mine și adevărata mea iubire. Te-am mai văzut. Demult, zăcând acolo, așa ca acum. Negru, vraiște, pe moarte. Atunci am fost bucuros și acum tot bucuros sunt. Bag mâna În geantă și Îmi scot ciocanul cu vârful despicat. O parte din mine se află undeva departe, când Îl lovesc cu el În cap. Nu poate rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai bine decât ultima oară. A fost o vacă ciudată, camera video a părut să o excite, dar când am scos vibratorul a Început să se smiorcăie și să-mi tot turuie despre Bob și despre viața ei care-i vraiște. Nu poți Înțelege niciodată o pizdă. Mă uit la calendarul Federației de Poliție Scoțiene. Cinci decembrie. Nu mai e chiar atât de mult până la Crăciun, dar mă fut În tot rahatu ala, mai Întâi vine concediul la Amsterdam. Calendaru ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aruncă spre noi cupolele moscheilor și turnurile minaretelor, sfârșim aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine, nu va opri pe drum la niciun restaurant, va veni direct acasă. Eram frumoasă, aranjată cât de cât, extrem de motivată, nimic nu-mi stătea în cale; colega, în schimb, parcă abia se dăduse jos din pat: nemachiată, cu hainele vraiște pe ea... La fel venea și la birou, nu-i de mirare că nu avansase deloc; era simpatică în felul ei, deși nu avea nici măcar o postuniversitară și era foarte bătrână (la vremea aceea cred că avea deja peste 35
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
-l abordați. * Sedii temporare ale unor entități comerciale distincte, care distribuie unul sau mai multe tipuri de produse comestibile sau nu; nu vă lăsați păcălite de aspectul asemănător unor birouri lăsate în paragină; plantele acelea care par să fi crescut vraiște pe tarabe sunt marfă și totodată obiectul vizitei voastre în acel areal; am apostrofat eu odată un negustor că nu-și face curățenie pe birou (mă tot întrebam pe unde și-o ține dosarele) și nu-mi permit să vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
multe!) afișează pe pereți tot soiul de fotografii înrămate șic, cu figuri interbelice, peisaje bucolice sau personaje de români parizieni ce mă priveau dindărătul ramelor groase... În cele mai mici se fumează și se bea cafea în draci, totul este vraiște. În cele mari se fumează doar în locuri special amenajate, ceea ce arată că și în România occidentalizarea chiar și în aceste locuri liberale, puțin boeme, merge mână în mână cu cifra de afaceri. La plecare, aveam impresia că toți acei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
iese și ea aproape în același timp cu X și-i zîmbește întotdeauna. în fața bisericii transcendentale ar fi trebuit să-l vadă pe cerșetorul cartierului, un anume mimil. Unde sunt toți acești oameni ? Și ceilalți, care și-au lăsat magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mobilează prezentul într-o dezordine naturală perfectă. Cred că sunteți, structural vorbind, un om-vraiște. Deseori cuvintele vechi, pe care le uităm sau le abandonăm cu dispreț în debaralele limbii, sunt pline de farmec și de conotații subtile. Pentru mine cuvîntul vraiște este unul cu o enormă forță de impact vizual și senzorial, evocativ și visceral. Omul-vraiște este cel care nu reușește să și pună ordine nici în sentimente și nici în ambiții, nici în cunoștințe și nici în convingeri, nici în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea decît un singur adversar : dezordinea, altfel spus haosul. în fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de făcut și de adăugat, cu adevărat activ nu poți fi decît
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adversar : dezordinea, altfel spus haosul. în fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de făcut și de adăugat, cu adevărat activ nu poți fi decît în acele lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică efortul acțiunii. Iată de ce eu cred în oamenii care trăiesc într-un micro-haos, într-o stare de vraiște (mentală, culturală și afectivă) permanentă, care secretă vraiște în propria lor viață, zi de zi, chiar secundă de secundă, chiar și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adevărat activ nu poți fi decît în acele lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică efortul acțiunii. Iată de ce eu cred în oamenii care trăiesc într-un micro-haos, într-o stare de vraiște (mentală, culturală și afectivă) permanentă, care secretă vraiște în propria lor viață, zi de zi, chiar secundă de secundă, chiar și în timp ce dorm. Cred chiar și în stilul vraiște pentru că numai el ne mai poate aduce, în această lume în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lumi în care mai e ceva de făcut, în care dezordinea, starea de vraiște justifică efortul acțiunii. Iată de ce eu cred în oamenii care trăiesc într-un micro-haos, într-o stare de vraiște (mentală, culturală și afectivă) permanentă, care secretă vraiște în propria lor viață, zi de zi, chiar secundă de secundă, chiar și în timp ce dorm. Cred chiar și în stilul vraiște pentru că numai el ne mai poate aduce, în această lume în care s-a inventat tot, puțin oxigen puțină
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în oamenii care trăiesc într-un micro-haos, într-o stare de vraiște (mentală, culturală și afectivă) permanentă, care secretă vraiște în propria lor viață, zi de zi, chiar secundă de secundă, chiar și în timp ce dorm. Cred chiar și în stilul vraiște pentru că numai el ne mai poate aduce, în această lume în care s-a inventat tot, puțin oxigen puțină noutate... 38. nu știu cum să-l numesc. aș putea să-i spun totuși „Imbecilul”. el este imbecilul meu. întrucît viața sa și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aură-lumină Aveam o bucurie-n inima mea plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
lângă intrare. În cuprinsul odăilor sună un clopoțel. Dar nu apăru nimeni. Prințul apucă frâul calului, gata să-l întoarcă. ― Să mergem! Chiar atunci însă pică un fecior care le luă caii. ― Intrați, intrați! îi îndemnă el. Aici e cam vraiște. Când pictează, stăpânu’ meu nu mai vede, nu mai aude. Babic intră primul, apoi îi făcu semn prințului să-l urmeze. Încăperea era goală. Câteva lumânări ardeau în două sfeșnice așezate direct pe podea. Fiind, după toate aparențele, un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]