287 matches
-
din spate. Închid ochii. Copilul plânge. Acum în vecii vecilor n-o să mai reușesc să fac să-mi vină laptele. Poate ar trebui să renunț la alăptat. Poate ar trebui să-i dau lapte praf. E șase seara. Casa e vraiște. Țoale peste tot. Mai ales ale mele, e drept. Hârtii peste tot. Mai ales ale lui H., că el scrie, eu nu mai scriu. Eu n-am timp nici să respir. Măcar dacă aș reuși să dorm trei-patru ore în
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
doliu. — Ioana. Din octombrie așteaptă și-o să mai aștepte încă mult și bine. Ioanaaaaa ! — Ce-i ? Ce țipi așa ? — Nu știu unde-i cheia de la mașină. Ai văzut-o pe undeva ? — Unde te duci ? H. nu-mi răspunde. Nu știu. Vezi prin vraiștea aia de pe masa din bucătărie ! strig. O vreme totul se face albastru - iarăși - ca în Blue al lui Jarman și nu mai aud nimic. Parcă dorm. Mă trezesc când H. pornește motorul Volkswagenului. Poziționați sfârcul în dreptul nasului copilului. — Și de ce
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îndreptă, cu trăsura redacției pe care scria cu litere albe UNIVERSUL către căsuța lui din strada Vișinelor. DUMINICĂ 28 DECEMBRIE Revista presei 1 S criu în pat, pe genunchi, așa că scriu urât. Măsimt somnoroasă și răsfățată, și îngrijorată, și cugândurile vraiște. Tânjesc. Azi-noapte m-am visat nici mai mult nici mai puțin decât în grădina raiului, semăna puțin cu grădina fostei noastre case, cea pe care au vândut-o la moartea bunicului. Am trecut pe lângă un corcoduș care nu mi-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe unde ai mai fost ? îl întrebă Pablo, în timp ce își curăța în farfurie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Eleonor se întinse, ca după somn, pe toată lungimea crengii de vișin și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cam ăsta era tot tabloul. Eleonor se-mbulzise prima să-și facă loc, ca acasă, și văzură că ușa nu era încuiată. O urmă cu sfială, fiindcă se simțea ca un hoț care pătrundea într-un spațiu al altcuiva, lăsat vraiște. Se treziră direct într-o încăpere imensă și luminată, ca o sală de bal, și, pentru prima oară în escapadele lor, Omar auzise muzică. Daaa, era muzică pentru dans și-ai fi zis că orchestra se afla în pereți, fiindcă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
N-am verificat. ― Ciudat, reflectă Cristescu deschizând dulapul. Mirosea a levănțică și a naftalină, iar hainele erau îmbrăcate în plicuri de nylon. ― Foarte ciudat. N-aș fi zis niciodată că o femeie ca Valerica Scurtu și-ar putea lăsa casa vraiște, la dispoziția primului curios. Și mai ciudat, față de spiritul de prevedere pe care-l dovedea în orice împrejurări: o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
povesteam Tinei că mă simțeam mai bine și că eram din nou În stare să merg singur la cinema. Isabelle a avut nefericita idee de a-mi trimite o scrisoare de amor pe care am făcut prostia s-o las vraiște. Tina, după ce a citit-o, mi-a spus că nu va mai putea să aibă niciodată Încredere În mine. Am izbutit s-o conving că era scrisoarea unei țicnite care se ținea după mine de cînd mă văzuse la festivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea o poveste disperată și tragică. O voce tunătoare de bărbat își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu senzația că era cu totul insignifiantă. Nu mai rămăsese mare lucru din femeia strălucitoare cucerită cu o seară În urmă. Era nemachiată, cu părul În dezordine, pentru că nu-l putuse pieptăna fără peria ei specială pentru afro-americani, cu fața vraiște din cauza lacrimilor, iar haina lui era prea mare pentru silueta ei delicată. Ba mai rău, Îi arătase tot ce simțea, nu făcuse pe inabordabila, nu-i oferise vreo provocare, vreo remarcă obraznică, vreo poveste care să-i arate cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă orizont, spre nord-est, răsărise o seceră de lună. Când și când Turnul mi-o Încadra ca pe-o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui puse vraiște, dar era de-ajuns să mă mișc puțin din loc, că ecranele Își schimbau formatul, luna nu mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat, a adăugat. Am scos-o afară. Într-un săculeț de piele erau cărțile și cele trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de încălțări și o pungă cu fibule și curele. - Lipsesc armele, haina de blană și uleiul parfumat, m-am plâns. - Haine de piele și arme ai aici din belșug, restul e lucru muieresc, a comentat Rotari. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
va merge mai departe! Cândea Adela, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Avram Iancu’’ Târnăveni - Mureș profesor coordonator Fodor Daniela Întrebări, căutări, chemări Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina camerei mele și-o simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa, ascunzându-se într-un surâs al fricii mele, cotropindu-mă. Ce știi tu despre mine ,întunericule? Mă cunoști? De ce îmi dai târcoale? Simt că ești mai mult decât o strângere de aripi a luminii, iar luna ce-mi rânjește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată să dea de Christian la telefon și nimeri peste căsuța vocală. Totuși, el se Întorsese de la Brest: costumul pe care-l purta pe bac fusese lăsat vraiște pe patul lor de la hotel. Loïc i-o confirmase de altfel, pe un ton sec. - Mai bine te-ai ocupa de tipul tău, să nu-ți scape printre degete. - O să Înțeleagă pînă la urmă. - Să Înțeleagă ce? tună el. Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În fosta clădire abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru că doreai să faci Vindecător dintr-un om, doar pentru că ar fi zărit o luntre. Când au auzit asta, ceilalți vânători au urlat și au făcut ca toate fiarele, Înjurându-te pe tine și pe Tatăl care a lăsat lucrurile vraiște după ce a murit, și tot așa. Văzând toate astea, am ținut tot mai aproape de Scept și de Gau, căci asemenea lucruri erau sau scornite de ei, sau aflate de la cineva care mergea alături de tine. Atunci, ne-am băgat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
PĂLĂRIE: Nu-l văd. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în stare să cobori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca un animal. Mi-am frecat ochii cu pumnii. În sfârșit am văzut clar. Casa galbenă avea ferestrele deschise, trântite în lături cu atâta putere, încât una se desprinsese dintr-o balama și atârna jalnic, suflată de vânt. Înăuntru era vraiște; se vedea că proprietarii își abandonaseră locuința luând cu ei strictul necesar. Un dulap aproape plin cu rufe stătea într-un unghi imposibil - desigur îl ținea ceva la bază, ceva ce nu se zărea pe geam. Alături, drumul și grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ploaia tăcea. Vărsa cantități incomensurabile de apă din butoaiele divine, dar atât și nimic mai mult. Se ridică și o porni către casă, aproape împleticindu-se din cauza oboselii. Treningul îmbibat atârna din ce în ce mai greu, dar nu-i păsa. Mergea cu gândurile vraiște, așteptând un răspuns care întârzia să apară, ca și cum ceva l-ar fi oprit pe drum și nu i-ar mai fi permis să ajungă la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată. La volan, Detectivul desfăcu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe mine de frică. Acolo am murit, aici trăiesc. Sau invers, nu sunt foarte sigur, poate mă ajutați dumneavoastră, am încredere în capacitatea oamenilor legii de a rezolvat chiar și astfel de situații paradoxale... Se îndreptă către baie, cu gândurile vraiște. Normal că ți se vor pune cătușele. Cine aude o astfel de poveste se convinge în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care el Îi arunca, așa, ca În scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
iese și ea aproape în același timp cu X și-i zîmbește întotdeauna. în fața bisericii transcendentale ar fi trebuit să-l vadă pe cerșetorul cartierului, un anume mimil. Unde sunt toți acești oameni ? Și ceilalți, care și-au lăsat magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]