333 matches
-
asupra existenței în spațiu și timp a omului superior. Prin urmare, geniul este văzut ca entitate spirituală ce revarsă în lume lumina lui de veci, ca esență nepământeană ce aspiră la cunoașterea prin Eros, gata să renunțe la nemurire pentru vremelnicia unei clipe de iubire. Semnificațiile majore ale acestui mit - „îngropate“ în straturile de adâncime ale textului - conferă Luceafărului eminescian dimensiunea unui poem filozofic complex, în care epicul, liricul și dramaticul se împletesc. ÎNCHEIERE Desăvârșit prin formă (versuri de 78 silabe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Somnoroase păsărele, La mijloc de codru, Revedere, Făt-Frumos din lacrimă, Luceafărul, O, rămâi, Peste vârfuri. c. evocarea trecutului istoric poetul a evocat trecutul glorios al poporului în antiteză cu prezentul decăzut (Scrisoarea III), lupta împotriva inechității sociale (Împărat și proletar), vremelnicia civilizațiilor, evocarea ținutului fabulos al Daciei, cu multe elemente mitice și legende populare (Memento mori, Egipetul, Veneția). d. poezia de inspirație filosofică în multe poezii identificăm elemente care se înscriu în această temă: "dorul nemărginit", viața ca vis, voința oarbă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de-a doua întrupare a Luceafărului trimite la foc semnificând spațiul nemărginit al dorului, al neliniștii și suferinței. El este cuprins de patimă și se orientează spre viața și norocul Cătălinei, în chemarea căreia se intersectează spațiul absolut cu spațiul vremelniciei, temporalul cu atemporalul, două idealuri extreme, între viață și moarte, între geniu și omul comun. În tabloul al doilea se încheagă o idilă obișnuită între două ființe aparținând aceleiași lumi. Fata se individualizează prin numele Cătălina și este atrasă în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fost cea care în permanență a pus în dialog realitatea exterioară cu idealurile personale, lucru în care Djilas s-a opus fundamental lui Stalin: "Pentru Stalin, de asemenea, totul era trecător. Dar această eră viziunea să filosofica. În spatele acestei vremelnicii, dar și în miezul ei stăteau ascunse unele idei importante și decisive - idealurile sale, de care se putea apropia modelând și deformând realitatea și pe oamenii vii din care era compusă" (p. 96). Fie că realitatea subordonează idealurile sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
capacitatea masei autohtone de a absorbi, în permanență, valurile migratoare. Niciunul dintre invadatorii, care ne-au călcat pământurile, nu a reușit să-și impună limba. Această neputință a constituit, pe lângă risipirea moștenirii genetice în războaie, una dintre cauzele majore ale vremelniciei lor. Dintre structurile imperiale extinse peste teritoriile noastre, doar două au reușit să-și pună amprenta lingvistic, respectiv Roma și Stambulul. Impactul lor a fost diferit, variind în funcție de anumiți factori politici și culturali cu care s-au aflat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tentat de ispita luciferică să nesocotească orice cuvânt. Personajul are libertatea să modifice dimensiunile timpului și spațiului cu ajutorul semnului arab, iar Dionis reprezintă încarnarea fizică trecătoare, în timp ce Zoroastru este prototipul său metafizic, nemuritor. Obligat să trăiască sub specia relativității și vremelniciei, Dionis rătăcește între vis și trezire. După ce revine la condiția inițială, Dionis își amintește ca prin vis că a fost călugar pe vremea lui Alexandru cel Bun. Treptat, secvențele narative se complică. Dionis este identic, în mod misterios, cu monarhul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
materiei poetice”. Definitoriu pentru această evoluție este L’Homme approximatif, poem amplu, în nouăsprezece episoade, construit pe o schiță epica discretă, absorbita în liric, în care se dezvoltă tema precarității ființei supuse trecerii timpului și rarefierii identității. De altfel, motivul vremelniciei are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
o culegere de folclor în 1942 (Dor cu dor). Publică, de asemenea, traduceri din lirica germană. Volumul său Umbra timpului (1940) strânge poezii din perioada anterioară (1934-1939), texte în stil clasic redactate pe tema trecerii timpului (Panta rhei, Cântec de vremelnicie). Nici volumul Împlinire (1942) nu marchează o modificare în tonalitatea liricii sale, de altfel și el prezintă texte mai vechi, inspirația din marile mituri ale Greciei antice dominând și aici (Faunul, Centaurul, Narcis). În poezia lui Pillat nu se reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ghid de conduită, este stimul în procesul de schimbare în care s-au angajat ucenicii). Părintele este un model formativ autentic, un preot devotat nu numai lui Dumnezeu și oamenilor, între și pentru care trăiește, ci și Bisericii, conștient de vremelnicia noastră și de veșnicia lui Dumnezeu, punând în practică cuvintele vrednicului de pomenire Mitropolit Veniamin Costachi care spunea că sufletul nostru trebuie să lucreze ca și cum am mai avea puțin de trăit, iar trupul ca și cum am mai avea multe de făcut
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
mamă mult mai îndurerată este cea a lui Fulger (din „Moartea lui Fulger”), erou care moare 91Femeia în viziunea creștină în floarea vârstei, lăsându-și mama, în pragul disperării, mai mult decât neajutorată: ea ajunge să conștientizeze, pentru prima dată, vremelnicia lumii pe care o considera durabilă și să condamne chiar divinitatea care i l-a răpit pe cel pentru care viața ei avea un sens. Drama trăită de mama care și-a pierdut fiul este surprinsă în versuri cutremurătoare: „Și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
intersecționate ale unui limbagiu excesiv, suprasaturat de calificative” (Mihail Constantineanu), poate constitui nu doar jurnalul unui „intelectual al Bisericii”, ci și o veritabilă ars poetica, care propune incendierea cuvântului, distrugerea obișnuințelor lingvistice și de gândire, pentru a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul său luxuriant, prin amestecul de parodie intelectuală, poezie, ezoterism ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
mă fac pescar de stele?” Tot din 1947 datează și ciclul de poeme Înfrângeri, în care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn de oțel”, o „pasăre crudă” sfâșiind un nou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
oșteni, poeți sau „măiestrele frumseți”: Priam, Ahile, Iudita și Elena, Brutus sau Pompei. Priveliștea nu e lipsită de grandoare și oarecum neașteptat de familiară cititorului de azi, trecut prin cartea de faimoase epitafuri, unde americanul Edgar Lee Masters va contempla vremelnicia altui veac, în dialogul, doar ceva mai liber, mai puțin aulic, cu morții săi de pe colina din Spoon River. Alte traduceri, din Vergiliu (opt cântece din Eneida) și Ovidiu, alături de un op juridic (contribuție în degajarea unei terminologii specifice), sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
genul ăsta. Desigur, niciodată n-am pomenit de asemenea lucru femeilor și bărbaților cu care aveam de-a face în teatru. S-ar fi prăpădit de râs. Teatrul este, fără îndoială, locul unde poți învăța cel mai bine ce înseamnă vremelnicia gloriei; ah, toate acele minunate, strălucite pantomime complet apuse! Acum am de gând să mă lepăd de magie și să devin un pustnic; să mă plasez în situația în care să pot declara cu mâna pe inimă că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... Dangătul clopotului de la Mitropolie, mă smulse ca dintr-un somn adânc. Peste o jumătate de ceas.. e douăsprezece.!, murmură cineva numărând bătăile cloptului. Dangătul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bine, iar judecățile noastre ar fi eronate indiferent de nivelul de cunoaștere pe care considerăm că l-am atins. Puțină umilință a gestului va prinde bine, tocmai pentru că poziția asta, perspectiva asta, ne pune în situația de a ne recunoaște vremelnicia și conștiința socratică de asumare a stării de necunoaștere. Căutăm prin întuneric luminițe, care mai de care mai înșelătoare. Așa considerăm că-i stă bine unui demers, pe care putem să-l caracterizăm a fi științific pentru că folosește metodele a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai îndeaproape rămășițele a ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice, pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind ca pentru sine: „5ătăcindu-mi cerc strein / visez numărul divin / vreme / dintr-o preadevreme / o dată / din niciodată / ca o frescă despuiată / de vremelnicia toată...” (Doină) La Mulți și Luminați Ani, Maestre! Stelian Țurlea 52 53 Iubiri trădate „Viitorul e o pagină albă... și e important ce vrei să scrii în ea...” (Stelian Țurlea) „Marile suferințe se pregătesc în surdină înlăuntrul sufletului...” (Sanda Stolojan
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
românii, nici țiganii n-au agreat vreodată- în tot ceea ce au ei mai bun - metoda. Valahul, ca și țiganul, improvizează. Instituțiile cu funcționare transparentă îi inhibă, iar rutina birocratică îi paralizează. Refuzând disciplina, acești fii ai Balcanilor preferă să contemple vremelnicia intangibilă a clipei: „Vai țigani, țigani,/ Gypsy și hitani,/ Fără cer și ani,/ Trec pe drum” (Șerban Foarță, Mica Țiganiadă). Se prea poate ca țiganii lăutari, chemați la atâtea nunți domnești, să fi predat românilor într-un potop de sunete
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1960) și Editura Eminescu (1969-1975). P.M. scrie o poezie de notație lirică în volumele Curcubeul (1987), Sunetul luminii (1989), Al cincilea anotimp (2003), cu unele accente de sentimentalism desuet, apelând la o recuzită imagistică lipsită de relief. Dominate de sentimentul vremelniciei, versurile câștigă în profunzime și dramatism în Al cincilea anotimp, carte scrisă după pierderea unei ființe apropiate. P.M. compune texte și pentru melodii de muzică ușoară, aducând un spor de seriozitate într-un domeniu în care predomină improvizația. Romanul Ispita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
să se audă - remarca unul din interpreții lui -„muzica stelară” a unui suflet năzuind la o „supremă împăcare” a vieții și a morții. Cum premonitoriu vestea, „Poetul a plecat în primăvară,/ Cu tristețea toată-nchisă-n el”, împotrivindu-se totuși vremelniciei printr-un cântec de tulburătoare melancolii și fervori. SCRIERI: Zbor peste ape, Cluj, 1939; ed. îngr. Dimitrie Danciu, pref. V. Fanache, Cluj, 1970. Repere bibliografice: Radu Stanca, „Zbor peste ape”, TIA, 1939, 114; Ion Agârbiceanu, Ion Moldoveanu, TIA, 1939, 116
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
nimic nu mai poate surprinde, întrucât totul a devenit surprinzător. Cea de-a doua noutate rezidă în adoptarea unor poziții opuse în raport cu același „obiect” poetic: singurătatea doare și, totodată, încântă; moartea, suferința, trădarea etc. devin inofensive prin poetizare; caducitatea, vicisitudinea vremelniciei sunt tot atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
de Iorga, Charles Maurras sau Charles Benoist voia ca spiritualul să fie subordonat etnicului și politicului, tradiționalismul Gândirii urmărea "o integrală subordonare spiritului, după principiul Evangheliei: cine se smerește se va înălța". Un tradiționalism care voia, așadar, o alianță între vremelnicia ființei umane și eternitate. Nu doar Eliade, așadar, era interesat de chestiunea unei noi spiritualități, opțiunea lui, exprimată în serialul din 1927, fiind mai degrabă un reflex al convergenței cu tendința imprimată de spiritul timpului, cu ideile atît de influente
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și viitorul, spiritul creator se simte stimulat să acționeze și capătă "siguranță de sine", iar atunci sistemul creat îi apare ca fiind "ceva durabil"167. În schimb, conștiința istorică, la care ajunge "adunând laolaltă toate epocile", îi relevă "relativitatea și vremelnicia inerentă oricărei creații individuale", iar atunci creatorul sesizează precaritatea sistemului său. Această contradicție este mai evidentă decât oricând în "filozofia contemporană", adaugă Dilthey. (Faptul se datorează, credem noi, atât mutațiilor pe care le-am menționat, cât și experienței sporite ai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Pajiștile sufletului. În același an se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, devenind, tot acum, membru al Institutului de Literatură condus de Mihail Dragomirescu. Călăuzit de profesor (în casa căruia locuia), tipărește cartea de poeme Vremelnicii (1924), unde cultivă cu stăruință catrenul. În octombrie 1925 imprimă la Focșani o revistă într-un singur număr, „Meduza”, un fel de publicație personală, unde semnează versuri, proză și critică literară, pe care o machetează, ilustrează etc. Ultima plachetă tipărită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]