333 matches
-
toate actele de cinstire, de aducere aminte și de comemorare a unei personalități de excepție, ierarhul Antonie rămâne pentru posteritate viu și după moarte, tocmai pentru că a știut să lucreze și să dăruiască altora, ca și Domnului Însuși, nu pentru vremelnicie, ci pentru eternitate. El a unit armonios râvna pentru cunoașterea și mărturisirea dreptei credințe cu jertfirea de sine, în timpuri rele ori bune, dara s-a străduit, în Biserică, să rămână exemplar, viu și pilduitor, părinte sufletesc și dascăl competent
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, PRIVIRE ASUPRA BISERICII, EDITURA ARHIEPISCOPIEI DUNĂRII DE JOS, GALAŢI, 2012, 472 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 734 din [Corola-blog/BlogPost/348815_a_350144]
-
i-am simțit legăturile aproape filiale ce le împleteam împreună. Timpul, uimit de zbenguiala noastră, a uitat să mai strivească clipele și s-a oprit ca-n-tr-o fotografie vreme de câteva ceasuri, a surâs ușor și nu mi-a mai rostogolit vremelnicia, probabil simțind și el desăvârșitul festin la care lua parte fără voia lui. Ne-a lăsat în mărinimia lui unică să împletim dantesca atmosferă ce se înfiripa cu atâta dăruire, ne-a lăsat să purcedem în neclinirea sa aprobată cu
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
devin ruginii, Ofilite de lacrimile morții. Izvoarele vuiesc de frunze sângerii. E Toamna despărțirii de darul vieții. Mai luminează în geam, câte-o gutuie, Bântuită de spirite rebele. Rămasă în a iubirii nostalgie, Inima frântă plânge de durere. Eternitatea curmând vremelnicie. © Maria Filipoiu 1.11.2014 Referință Bibliografică: NOIEMBRIE acrostih- / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOIEMBRIE ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376835_a_378164]
-
frumos în noi, Tristețea cu cortegiul ei apune Și mă înalț cu soarele-n văpăi. Sunt stea strălucitoare pe-al tău cer, Îți amintesc că vin doar din lumină; Te luminez din inima și sper Să strălucești în dragoste divină”. (Vremelnicie) Și, nu în ultimul rând, poeta vorbește despre puterea simplității. “E atât de simplu să deții acest dar numit simplitate, încât fiecare din noi poate înflori curat”, încheie Mariana Mihai. “Minunea ce-o purtăm în noi Și-o îndrăgim cât
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
fără discernământ vlaga, conducându-l, finalmente, până la miezul greu identificabil al Tainei. În lipsa durerii profunde, cu siguranță că Omul ar rămâne un simplu lunatic al statisticii, orbecăind într-o continuă mișcare haotică înspre nicăieri, legat fiind trupește și sufletește de vremelnicia sempitern înșelătoare a materialității. Septembrie 1936... HARICLEEA DARCLÉE, cu toată forța înțelepciunii sale definitorii, nu putea bănui în acel moment că întreaga sa viață se va transforma cât de curând în istorie și amintiri. Ultima călătorie către pământul natal a
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
și românește? Văd că dumneavoastră vă puteți adresa într-o limbă curată, românească... Pe față i s-a instalat tristețea...apoi a dat din umeri, a neputință.... Departe bătea o toacă, pentru slujba de seară, vestind spre toaca altei biserici vremelnicia omului dar și veșnicia credinței. Se auzea ”un inedit concert de toacă - simfonie ireală, din care, întotdeauna se deslușesc sunetele lemnului sfânt cu ritmicități misterioase”... În respirația veșnică a Timpului,creștinismul transformă,în prag de Paște,fiecare biserică sătească în
BASARABIA. DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376520_a_377849]
-
-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm. În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus; Un fagur ți-e sărutul - și-un rai e-al tău surâs... Vremelnicia clipei un secol ni se pare; Nopți lungi de-mbrățișare par clipe zburătoare. Pe unii cu prisosuri îi fericești pe loc, În timp ce calci cadavrul celor ce n-au noroc... Citește mai mult Din Paradis trimisă ai fost pe-acest pământ
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
-o apă rece, chiar de ne strângi, răbdăm.. Ne place-a ei strivire și greu e s-o lăsăm.În ochii-ți de zeiță văd răsărit și-apus;Un fagur ți-e sărutul - și-un rai e-al tău surâs...Vremelnicia clipei un secol ni se pare;Nopți lungi de-mbrățișare par clipe zburătoare.Pe unii cu prisosuri îi fericești pe loc,În timp ce calci cadavrul celor ce n-au noroc...... V. CRISTIAN PETRU BĂLAN - POEME CU CERBI, de Cristian Petru Bălan
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
stelelor, să te privesc cu duioșie. Dacă printre nori locul meu ar fi, o clipă, mi-ar fi de ajuns să mă privești. M-as preface-n mii de sori și-atunci când știu că mă iubești, nu-mi pasă de vremelnicie. Dacă aș ști că pășind în neființă te vei gândi mai mult la mine, un moment n-aș pregeta, croindu-mi drum spre nemurire, eu voi rămâne steaua ta. IUBIRE TAINICĂ Te juri prin versul tău, se poate? Copila pe
PRIMĂVARA IUBIRII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373238_a_374567]
-
incert, astfel de cărți sunt, totodată, mărturii amare, care ne-au marcat înaintașii dintr-un trecut nu prea îndepărtat și de care suntem legați prin invizibile fire ale destinului nostru național comun; cunoașterea, înțelegerea și asumarea acestui destin otrăvit de vremelnicii este obligația noastră morală. Și sunt, aceste cărți, o lecție de minte și de suflet peste care nu putem sări, de la care nu putem lipsi și nici chiuli fără să plătim, mâine, prețuri greu de prevăzut. Sunt file dintr-o
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
însă nu ies din labirint prizoniere pe vecie doar mintea aprig o frământ se-nșeală când în poezie vor libertatea prin cuvânt în versuri caligrafiat un gând e numai simplu ciot ruina unui inițiat schimbat în simplu idiot noi exprimăm vremelnicii născute-n sufletul flămând stihul nu poate zugrăvi complexitatea unui gând *** Ciclul " Era să fiu poet" Referință Bibliografică: neputință / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu
NEPUTINŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371664_a_372993]
-
proslăvit în culturile și religiile de pretutindeni! “Viața fără de moarte” este expresia utopistă a timpului etern sau a unei clipe cât o veșnicie. Dovezi există la orice pas, spre exemplu, în religia creștină, care a găsit o alternativă fabuloasă a vremelniciei omului: Împărăția Cerurilor, astfel speranța vieții veșnice capătă sens pentru muritori și încă unul sublim, care transformă neputința realului prin puterea miracolului, dând formă dorinței unanime de permanență. Trimisul lui Dumnezeu a mers așa de departe, încât, dacă realitatea nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
taină orice pământean. Acel ”carpe diem”, mi se păruse superficial pentru gustul meu; aproape că-l asociasem cu ceva vulgar, nesocotind cu bună știință înțelepciunea poetului latin, chiar dacă în sinea mea îi dădeam uneori dreptate. Preferasem să fac abstracție de vremelnicia ființei umane, oferind alte valențe acestei locuțiuni străvechi. În seara aceea însă, avusesem o revelație, dintr-o dată am simțit că-l prețuiesc, grație realismului său de netăgăduit și al mesajului transmis: nu există permanență, căutați în zadar, voi ființe muritoare
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte. Și-așa tot înving vremelnicia... Locul și oamenii rezistă, căci multe aduceri-aminte le zvâcnesc tâmpla și le-nmoaie sufletul trăitorilor de aici, bucurându-i că și ei au ivit oameni și fapte de ținut minte. ... În casa pădurarului, de când nu se mai ține minte, unul
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
incertitudinii în alergare spre culmile disperării. Da, căci știm din chiar experiența noastră (totul e să luăm aminte) că prin credință statornică omul cunoaște îndumnezeirea, adică - aidoma Celui pe care-L caută - deodată devine mai bun și mai netemător de vremelnicie, iar prin iubire sinceră (a se citi iubire-jertfă) de Creator și semeni el cunoaște cu adevărat forța tămăduitoare a libertății, această dreaptă răsplată a drepților neșovăitori, așezată de la începutul-începutului de vrerea divină dincolo de timpul rău și bolnav sub a cărui
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Amurgul dintre noi e o poveste scrisă în frânturi de timp pe brațele purpurii ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E
AMURG de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369285_a_370614]
-
geniului părinte. Nemuritor e prin mii de generații, asemenea Luceafărului de pe cer. Cu raza minții va lumina confrații, har poetic dăruindu-le prin mister. Poemul meu se va pierde în abisuri, când Luceafărul cu raza-i strălucește. Dar îmi leg vremelnicia de înscrisuri și menirea vieții de a lui poveste. Prin Iarna ce pe troiene stă de veghe, îngheață și amintirile pe alei. Numai pe tine, poet fără pereche te mai așteaptă înghețate flori de tei! Pe ,,Lacul codrilor" au albit
UN ,,GENIU PUSTIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374269_a_375598]
-
nou în munți, Să bat cu pasul drumuri neumblate, Să redeschid ale vieții punți. M-așteaptă munții codrilor sihaștri, M-așteaptă pușca atârnată-n cui, Cabana neștiută a iuibirii, În prag? Iubita mea și-a nimănui... Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade, Lud, iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă, Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind a sânge animal
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362191_a_363520]
-
apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai îndeaproape rămășițele a ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4. Întreaga schelărie a panoramelor cosmice, pe alocuri greoaie și cu scări întinse în gol, ar putea părea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bine, iar judecățile noastre ar fi eronate indiferent de nivelul de cunoaștere pe care considerăm că l-am atins. Puțină umilință a gestului va prinde bine, tocmai pentru că poziția asta, perspectiva asta, ne pune în situația de a ne recunoaște vremelnicia și conștiința socratică de asumare a stării de necunoaștere. Căutăm prin întuneric luminițe, care mai de care mai înșelătoare. Așa considerăm că-i stă bine unui demers, pe care putem să-l caracterizăm a fi științific pentru că folosește metodele a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cea mai importantă capacitate a psihicului uman ar trebui s-o reprezinte nu atît aceea de a esențializa și de a stiliza, cît aceea de a conștientiza tot mai mult importanța iubirii În viața omului, În absența căreia totul este vremelnicie, deoarece „bunătatea” este condiția fundamentală a coexistenței: „Nu ne vom putea Înțelege - spunea poetul V.Voiculescu - decît prin simpatie și identitate de experiențe lăuntrice”. Sentimentul este, Într-adevăr, acel ferment care asigură nu numai nașterea și trăirea „gîndului”, dar și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu același gest teribilist - Lui Dumnezeu, „Mie”. În schimb, capitolul din romanul Malvia conține o poveste de dragoste scrisă în manieră tradițională. Nu lipsește din paginile M. nici bibliografia scrierilor autorului, unde, pe lângă două tomuri de poeme (Pajiștile sufletului și Vremelnicii), este menționată și Meduza, culegere de poeme și proză. O spirituală autorecenzie enumeră laturile slabe, dar și reușitele literaturii publicate în revistă. M.V.
MEDUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
nimic nu mai poate surprinde, întrucât totul a devenit surprinzător. Cea de-a doua noutate rezidă în adoptarea unor poziții opuse în raport cu același „obiect” poetic: singurătatea doare și, totodată, încântă; moartea, suferința, trădarea etc. devin inofensive prin poetizare; caducitatea, vicisitudinea vremelniciei sunt tot atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
pe pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare, / Sara-i veștedă de soare. A doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg de provincie. Danțuri vechi, danțuri noi este o meditație asupra vremelniciei, sub semnul unei resemnări senine din care nu lipsește o undă de melancolie. Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător (1904) conține notațiile unui observator atent, preocupat de o tipologie diversă, ironizând subțire nestatornicia femeii sau creionând o serie de
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]