207 matches
-
din ceea ce ei lasă”. De la aceeași rădăcină vine și substantivul šĕmițțăh, termen tehnic pentru terenul lăsat necultivat pentru un an conform acestei porunci (Mulder 1995). LXX traduce cuvântul, în accepțiunea cultico-socială, áphesin poiḗseis, „vei face o iertare, o întrerupere”, în timp ce Vulgata latină îl redă cu expresia requiescere facis, „vei face să se odihnească”. Conform acestei norme, un an odată la șapte ani, pământul trebuia lăsat să se odihnească și nu era cultivat; deoarece era vorba mereu de al șaptelea an, se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
apare expresia „an sabatic”, folosită astăzi în mod curent. Textul afirmă: „pământul va celebra sabatul în onoarea lui Yhwh; șase ani vei semăna...”. LXX traduce: annapaúsetai hē gḗ ... sábbata tṓ kyríō, „pământul se va odihni ... o sâmbătă pentru Domnul”; iar Vulgata latină: sabbatizes sabatum Domini. Dt 31,10, un text autonom asupra căruia ne vom întoarce puțin mai încolo (cf. 15.7.c) ne prezintă o situație puțin diferită. c) În fine, în Dt 15,1-11 se găsește termenul šĕmițțăh care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
c) În fine, în Dt 15,1-11 se găsește termenul šĕmițțăh care în Dt 15,2 se referă probabil la sclavia din cauza acumulării datoriilor, o problemă destul de complicată. În primele două cazuri, varianta greacă propune din nou termenul áphesis, iar Vulgata remissio (despre această problemă vom trata la punctul 4). d) Alte ori verbul apare într-un context neclar: 2Sam 6,6; 1Cr 13,9; 2Reg 9,33; Ps 141,6; Ier 17,4. În primele cazuri are probabil semnificația de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
încă nu se clocise mișelia. Nu ține basmul întunecaților, trăsni-v-ar! Grecii iudeo-creștini cînd și-au tradus Tora pentru nevoile cultice au numit-o, după limba lor Pentateuh(cele cinci scrieri), iar tălmăcirea pentru gustul latinilor s-a numit Vulgata. Întunecaților, vedeți că iarăși v-am găbjit cu pretinsele voastre revelații și profeții drăcești, lucrînd de zor la marea conspirație a fariseilor turbați și de Satana ajutați ca mari iubiți și apropiați! În realitate textele Torei au fost traduse fragmentar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în aproape toate domeniile, de la teoria relativității la psihanaliză, de la cibernetică la estetică, de la literatură la inginerie. Conform unei linii de gândire imediat adoptate, românii au fost cei care au inventat, descoperit, inițiat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și poate, cele mai josnice expresii ale protocronismului, folosite deseori drept ketman pentru a câștiga prestigiu și resurse instituționale, nu convingeau pe nimeni. Întregului discurs îi lipsea un nucleu tare, o teorie articulată a românității care să poată susține atât vulgata națională, cât și canonul culturii înalte. Este, cred, momentul în care opera lui Noica a ajuns să joace un rol central. Teoriile antebelice ale lui Noica despre românitate, o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură” a lui Ion Vitner, care fusese cândva unul dintre textele „vulgatei” politicii oficiale în materie de cultură („Răsfoim azi o broșură cum este Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm!”). În Ipostaze (1970), C. a adunat tot texte de critică a criticii. Un volum de versuri, Celălalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
a avut acces inclusiv la zvonuri și la schimbul direct de rumori și de opinii. Mereu esențială în România, această istorie orală a faptelor, supraîncărcată de tensiuni în circumstanțele unei răsturnări majore, a explodat atunci în mii și mii de vulgate care se excludeau reciproc, și care continuă să se confrunte și azi, douăzeci de ani mai târziu, cu o violență greu de înțeles pentru ceilalți. S-a dovedit că, încă de la amiaza zilei de 22 decembrie, niciun fel de contestare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că intervențiile lui au aerul legitimității și autenticității depline, nu lasă impresia înregimentării gregare sau a unei ralieri oportuniste la o grupare sau la o sferă de interese și la „vulgata” ei de circumstanță. Publicistul „combate”, cu foc, cam „pe toată lumea”, adică vituperează fapte, comportări, afirmații și atitudini ale unor persoane de cele mai diferite apartenențe, orientări ori nuanțe politice, din țară ori din exil, din toate cercurile și mediile, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
premers celor cinci ani consacrați de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în versuri a consultat, cum se crede, traducerile românești de până la el ale psalmilor, Psaltirea Scheiană și Psaltirea lui Coresi în primul rând, poate și o ediție grecească a Vulgatei. Operă de Renaștere, psaltirea versificată în Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
îi cunoaștem. Ce fel de program e acela, din organismul viu, care nu are programator? Cum se creează acest program?" Atlan îmi punea astfel întrebări pe care eram evident gata să le înțeleg, deoarece îmi dădeam seama ce anume lipsea vulgatei pe care o răspîndeau atunci Jacques Monod și Fançois Jacob. Teoriile despre auto-organizare ale lui von Foerster și teoriile lui von Neumann au ușurat înțelegerea trimiterilor pe care mi le oferea Henri Atlan. Astfel că perioada aceasta dintre 1967 și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
originale, nici vorbă în stare însă a-mi contura, în beneficiu propriu, un mental colectiv, atît de pregnant după căderea comunismului. E de ajuns în acești ani de confuzii posttotalitare să apară un conflict (de regulă, internațional), pentru ca resorturile unei vulgate atît de bine manipulate de fostul partid unic (al cărui angajat fusese și amicul) să se consume brusc într-o singură direcție: cea antioccidentală, mai precis antiamericană. Nu e greu de aflat dacă facem chiar și cel mai mic efort
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai îndepărtatul caricaturizat Unchi Sam, îmbuibatul și fudulul de peste Ocean. Care, vorba amicului lector de la chioșcuri, ar merita un retevei în numele tatălui. Să trec peste puseul antimonarhic al amicului lector locomotor, doar aparent discordant, de fapt destul de coerent în mentalul vulgatei din care, cu mîndrie, face parte și pedestrașul meu, și să-mi rotunjesc o minimă concluzie: poate că o dată cu încărunțirea progresivă a vulgatei, nu vom mai înota cum se tem, oarecum îndreptățit, unii în același lichid amniotic al unui puțin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trec peste puseul antimonarhic al amicului lector locomotor, doar aparent discordant, de fapt destul de coerent în mentalul vulgatei din care, cu mîndrie, face parte și pedestrașul meu, și să-mi rotunjesc o minimă concluzie: poate că o dată cu încărunțirea progresivă a vulgatei, nu vom mai înota cum se tem, oarecum îndreptățit, unii în același lichid amniotic al unui puțin alt Răsărit cel putnik iar societatea românească trezită își va urma, predestinat, meritatul destin prooccidental. 22 aprilie Luciditatea ne determină să judecăm, de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
departe de aceștia (cu, totuși, achizițiile iluministe postdecembriste), cel ce avea să le preia, în substanță, idealurile, n-avea de ce să modifice în interminabilele lui mandate prezidențiale prețiosul statut moștenit. Mană cerească pentru intențiile sale uniformizator populiste. În lumina aceleiași vulgate partinice. Încît recenta ungere de către prestigioasa, nu-i așa, Universitate din Constanța cu deja fanatul Doctor Honoris Causa a veșnicului Iliescu face parte din bătutul scenariu cincantenar. Sustrăgîndu-se programat unei trilaterale frățești: Bulgaria, Turcia, România (în care, apropo, ziariștii nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
XVIII-lea, a existat pînă de curînd chiar o mistică a științei, de la care publicul larg aștepta transformarea paradisiacă a vieții și terapia sufletelor : dovadă atașamentul intelectualilor din filmele lui Woody Allen față de psihanalistul lor. Pentru omul comun, care absorbea vulgata difuzată de presă, minunile științei au putut înlocui pentru două secole miracolele religiei. în cărțile ei, Agatha Christie face să apară, ici colo, femei de treabă gata să creadă în mirabilia colecționate din jurnalul de dimineață, printre care se pot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
că adeziunea și inovația religioasă începuseră să se reverse dincolo de cadrele instituției. Astăzi se vorbește despre un creștinism difuz, dereglat, improvizat 1 ca mod des întîlnit de a folosi datele creștine, împreună cu date din alte tradiții și cu elemente ale vulgatei științifice, pentru a bricola o imagine a lumii și a vieții personale. E vorba, desigur, despre o tendință-limită care, cu excesul ei dizolvant, rămîne totuși marginea deviată a unui fenomen mai general : omul modernității tîrzii se simte înclinat să ia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și mai apreciate. Că numerotare a versetelor, SOI și Arb. urmează numerotarea ediției Flügel, inca folosită adesea în Europa; ASM, GG, DM, YA și Arb o urmează pe aceea a ediției publicate la Cairo în 1342 H (1923), supranumita și „Vulgata egipteană”, deoarece e dătătoare de ton în această privință pentru edițiile Coranului în limba arabă publicate în spațiul musulman; Marr, fiind foarte veche, are o numerotare ușor diferită de celelalte; RB da ambele numerotări. Și noi le-am dat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de 6828 de ori182). Pronunțarea acestei tetragrame, pierdută în perioada postexilică din pricina evitării rostirii acestui nume și a înlocuirii lui la lectură cu ’A:Än"y („Stăpânul meu”), e presupusa de specialiști a fi „Yahwe”. Sub influența Septuagintei și a Vulgatei, care au tradus de fapt numele înlocuitor, majoritatea traducerilor în limbi moderne ale Bibliei îl redau cu cuvântul ce înseamnă „Domnul”. În edițiile de mai mare acribie științifică (dintre care și Revised Standard Version) apare cu capitale mici, spre a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
47-35). Dumnezeu este numit astfel numai în texte poetice. O dată este în paralelism cu MÄša‘ și altă dată, cu ’A> (Is 63,16)239. Transferarea lui cu „răscumpărător” se inspiră din soluția de traducere a Septuagintei și apoi a Vulgatei, care au ales să-l „incultureze”, efectuând un transfer de sens inteligibil pentru oamenii din societățile sclavagiste dezvoltate: în grecește, lýtron este prețul de răscumpărare pentru sclavi. Astăzi, mai ales pentru creștini, „Răscumpărător” e perceput că sinonim cu „Mântuitor”, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
romantici, începând cu Bălcescu, cu imaginea construită despre Mihai Viteazul? Continuăm să-l socotim prim realizator al idealului unității naționale, în vreme ce a fost, de fapt, un condotier ambițios, tip foarte răspândit în epocă, din Italia până în Țările de Jos. Iar vulgata colectivă în care ne complacem, cu sprijinul neprecupețit al specialiștilor, e plină legiune de asemenea exemple. Noi nu aspirăm să "trăim în basme și să vorbim în poezii", ci facem asta zi de zi și ceas de ceas, în proporție
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-l citez pe Lenin! Iar dacă trăim într-o tradiție romantică inventată, cred că e firesc ca realitatea cea de toate zilele să fie una fantasmatică. Există acum o orientare, în jurul d-lui Lucian Boia, care se străduiește să deconstruiască vulgata națională în care se pare că ne simțim așa de bine, dar cred că aceasta are mai mult succes în străinătate, iar aici mai mult la cei care oricum știu despre ce este vorba! Vom reuși să ieșim din această
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
devient désormais un acte de foi et une pratique missionnaire.17 En 384 de notre ère, Saint Jérôme est chargé par le pape de traduire la Bible en latin directement de l'hébreu. Să version, qui porte le nom la Vulgate, a été déclarée lors du concile de Trențe (1536) la seule version authentique des Saintes Écritures.18 Saint Jérôme rejette le principe du littéralisme en traduction, considérant, selon le modèle de Cicéron, que la grande qualité de la traduction réside dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]