346 matches
-
în aer, eteric și totodată amenințător. Tabloul lui Kiefer (care a ilustrat și în trecut momente ale istoriei germane prin motive wagneriene) redă ambivalența mitului Rinului în istoria germană, trimițând la imagini din Caspar David Friedrich, dar și la idealul wagnerian al purității și la valoarea operei wagneriene, prin ortografierea cuvântului Rheingold (aurul Rinului) ca Reingold (aur pur) și al cuvântului Rheintöchter (fiicele Rinului) ca Reintöchter (fiicele pure). Puritate deopotrivă mistică și spirituală, precum în Parsifal. O versiune a acestui tablou
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
lui Kiefer (care a ilustrat și în trecut momente ale istoriei germane prin motive wagneriene) redă ambivalența mitului Rinului în istoria germană, trimițând la imagini din Caspar David Friedrich, dar și la idealul wagnerian al purității și la valoarea operei wagneriene, prin ortografierea cuvântului Rheingold (aurul Rinului) ca Reingold (aur pur) și al cuvântului Rheintöchter (fiicele Rinului) ca Reintöchter (fiicele pure). Puritate deopotrivă mistică și spirituală, precum în Parsifal. O versiune a acestui tablou se regăsește, de altfel, într-un ciclu
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
nazist al festivalului e discutat în caietulprogram al concertului și înfățișat în unele dintre cele mai recente puneri în scenă de la Bayreuth (Maeștrii cântăreți din Nürnberg de Katharina Wagner și Parsifal de Stefan Herheim). O altfel de reconsiderare a trecutului wagnerian are loc prin reprezentarea, la Bayreuth, în această lună, a operelor timpurii: Die Feen (Zânele), Das Liebesverbot (Interzicerea iubirii) și Rienzi, respinse de compozitor ca nedemne. Ce-i drept, nici acum nu sunt reprezentate în clădirea festivalului, ci în altă
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
multcitatului eseu de Thomas Mann, la două sute de ani de la naș- terea lui Wagner (1813-1883), clarifică situarea acestei scrieri mai ales în linia relevanței pentru stilul autorului lui Doktor Faustus 1, decât în aceea a judecăților de valoare privind opera wagneriană. Nici un scriitor, inainte de Thomas Mann, nu îndrăznise să considere muzica „meserie faustică”. Pe scurt, e o carte care rămâne importantă mai ales pentru bibliografia lui Thomas Mann, decât pentru aceea a compozitorului. „Pasiunea pentru opera plină de vrajă a
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
are nimic de a face cu cronologia și dezvoltarea. Este și rămâne ambivalent, așa că azi pot să scriu despre el într-un fel și mâine altfel”, spunea într-o scrisoare către Agnes Meyer, din 18.2.1942. În fond, contradicțiile wagneriene îi lămureau propria ambivalență. Așa cum Wagner primise mesajul de la Jean-Paul, Wackenroder, Tieck, Novalis, Schopenhauer, Hoffmann, Nietzsche, Schumann (cultul misticii cosmosului și a sunetelor, a nostalgiilor absolute, universul „nopții” loiale și al „zilei” înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
a sunetelor, a nostalgiilor absolute, universul „nopții” loiale și al „zilei” înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui dublu spațiu uman și a peregrinării între cele două spații, sentimentul maleficității universului, sinteza între mistic și carnal, ba chiar formula wagneriană din Tetralogie (prezența fluidică a universului - de la nașterea lucrurilor la amurgul lumii, abolind iluzia că există o „salvare prin iubire”). Fiecare secol cere mitul său: noul mit era german. Wotan în loc de Zeus, Fricka în loc de Hera, Walkyria în loc de Pallas Atena. Destinul
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
și a istoria Germaniei între 1870 și 1950. Viziune de regizor. Muzicienii care au scris despre Wagner sunt departe de asemenea reducții. Dar toată lumea e de acord, când vine vorba de Kundry, că reprezintă unul din cele mai puternice personaje wagneriene (construită din extreme, reprezentând cele două laturi ale femeii la vechii germani, luptă/ucidere și apărare/vindecare. Ca și Kingsor, de altfel. E vorba, în ultimă instanță, constată autorul Pătimirilor și măreției, de „lumea cunoașterii creștine a stărilor sufletești singuratice
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
germani, luptă/ucidere și apărare/vindecare. Ca și Kingsor, de altfel. E vorba, în ultimă instanță, constată autorul Pătimirilor și măreției, de „lumea cunoașterii creștine a stărilor sufletești singuratice și infernale, lumea lui Dostoievski”). O altă părere infirmată de critica wagneriană e neîncrederea lui Thomas Mann în „sinestezia artelor” practicată de Wagner („Nu trebuie să reunim speciile ei pentru a le desăvârși”). Wagner a precedat totuși într-adevăr estetica mallarmeană; Baudelaire - „primul wagnerian din Paris” - s-a regăsit în spațiul artistic
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
lui Dostoievski”). O altă părere infirmată de critica wagneriană e neîncrederea lui Thomas Mann în „sinestezia artelor” practicată de Wagner („Nu trebuie să reunim speciile ei pentru a le desăvârși”). Wagner a precedat totuși într-adevăr estetica mallarmeană; Baudelaire - „primul wagnerian din Paris” - s-a regăsit în spațiul artistic „total” wagnerian. La Wagner, ca la E.T.A. Hoffmann, e într-adevăr vorba de un talent dublu; de la el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
neîncrederea lui Thomas Mann în „sinestezia artelor” practicată de Wagner („Nu trebuie să reunim speciile ei pentru a le desăvârși”). Wagner a precedat totuși într-adevăr estetica mallarmeană; Baudelaire - „primul wagnerian din Paris” - s-a regăsit în spațiul artistic „total” wagnerian. La Wagner, ca la E.T.A. Hoffmann, e într-adevăr vorba de un talent dublu; de la el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
el a pornit teoria sinesteziilor, deși nu se considera poet („la mine e totul acțiune”). De altfel, nici Thomas Mann nu spune mereu că această voință sinestezică ar fi un „diletantism monumentalizat”, contrazicându- se el însuși prin afirmația că geniul wagnerian „e o sinteză dramaturgică a artelor, care numai ca întreg, ca sinteză, reprezintă ideea de operă de artă veritabilă și legitimă”. Dincolo de ambivalența felului său de a vedea lucrurile (recunoscută în scrisoarea către Agnes Meyer) ar trebui precizat că pentru
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur ce nu poate acoperi sursa de inspirație -, pe maestru îl coboară la treapta unui muzician aflat sub nivelul lui Bisset. Ca o revanșă postumă, destinul lui Nietzsche poate fi descris în termeni wagnerieni, autorul lui Ecce homo ajungînd să treacă din pielea unui personaj în a altuia, printr-un avatar de identități, pe care nu le-a putut prezice. A vrut să fie Tannhäuser, luptătorul înfruntînd cazuri-limită, și a sfîrșit ca Parsifal, într-
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
cult, nu un posedat mefistofelic, măcinat de stihii oculte. Creația și filosofia. Ce definește posteritatea lui Wagner e că lumea muzicală îi venerează opera și îi respinge viziunea filosofică. Cu alte cuvinte, creatorul e admirat și teoreticianul e repudiat, ideea wagneriană a „operei de artă totale“ (Gesamtkunstwerk), în care cuvîntul, sunetul, gestul și imaginea să se topească în apoteoza unei arte scenice al cărei precedent nu poate fi găsit decît la greci, ideea i se pare lui Mann expresia diletantismului: „Chiar
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
stăpânite de viziunea poetică, acea stare a spiritului ce se situează deasupra sunetului, deasupra cuvântului. Pe acest teren al unei naturi artistice cu totul echilibrate, mă refer la consistența personalității lui Andrei Licareț, se așază construcția amplă a finalului operei wagneriene Tristan și Isolda, final reluat pentru pian în versiunea pianistică spectaculoasă a lui Liszt. Pe un parcurs de mai bine de un secol, de la Schumann la Poulenc, Giampiero Sobrino desfășoară o impresionantă paletă timbrală privind coloritul sonorităților pe care le
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
una a muritorilor cu sentimente și pasiune ardente. Wagner a polarizat de-a lungul epocilor două categorii de receptori muzicali: unii îndrăgostiți fără rezerve de creația sa, devenind, în timp, buni cunoscători ai acesteia și alții total insensibili la opera wagneriană, care o refuză și recuză cu ostentație sub pretextul lipsei ei de melodicitate, motivând faptul că nu o înțeleg, fiind o muzică extrem de grea, uneori ezoterică. Un singur fapt este cert: la muzica lui Wagner se ajunge cu greutate și
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
și numai în timp, printr-o susținută inițiere muzicală, culturală și estetică. Audițiile repetate, dar și vizionările unor spectacole imprimate pe DVDuri cu interpreți mari și valoroși și în regii importante pot contribui substanțial la cunoașterea și înțelegerea universului muzical wagnerian. Considerăm total greșit să recuzăm în mod subiectiv muzica lui Wagner atâta timp cât n-o cunoaștem cu adevărat și n-o aprofundăm. Drumul greu, anevoios al inițierii wagneriene ne poate produce revelații, iluminându-ne în final o creație de o profunzime
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
și în regii importante pot contribui substanțial la cunoașterea și înțelegerea universului muzical wagnerian. Considerăm total greșit să recuzăm în mod subiectiv muzica lui Wagner atâta timp cât n-o cunoaștem cu adevărat și n-o aprofundăm. Drumul greu, anevoios al inițierii wagneriene ne poate produce revelații, iluminându-ne în final o creație de o profunzime unică. Foarte puțini compozitori au reușit, după opinia noastră, să atingă sentimentul metafizic în muzică asemenea marelui compozitor german. El a fost un adevărat filosof, creator de
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
un adevărat filosof, creator de esențe și adevăruri profunde pe care le-a dezvoltat cu un simț special în toată creația sa muzicală. Mărturisesc că mi-au trebuit și mie mulți ani pentru a ajunge la înțelegerea și aprofundarea operei wagneriene, iar la capătul acestui drum inițiatic am avut acele revelații și iluminări de care aminteam mai sus. Am avut privilegiul de a efectua, în doi ani consecutiv, acea călătorie magică la Bayreuth pentru a participa la câteva spectacole wagneriene în
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
operei wagneriene, iar la capătul acestui drum inițiatic am avut acele revelații și iluminări de care aminteam mai sus. Am avut privilegiul de a efectua, în doi ani consecutiv, acea călătorie magică la Bayreuth pentru a participa la câteva spectacole wagneriene în Festivalul renumit ce se ține vara în Teatrul lui Wagner, construit la inițiativa și sugestiile sale. Pentru mine, drumul spre Colina Verde a fost un pelerinaj sacru împlinit ca un dar de la Dumnezeu după mulți ani de așteptări, speranțe
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
reprezintă un ideal greu de atins, iar atunci când se împlinește, trăirea spirituală și sentimentală a momentului constituie un apogeu care nu se poate povesti, ci doar simți într-o plenitudine sufletească unică și cu siguranță irepetabilă. Din păcate, realizarea spectacolelor wagneriene în momentul de față suferă mari distorsiuni și neîmpliniri regizorale. Deși vocile sunt superbe, unele regii, printr-o modernizare forțată și nici într-un caz în spiritul stilistic al lui Wagner, se îndepărtează în mod dureros de la mesajul lucrării respective
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
nerăbdare desfășurarea spectacolelor, din acea dorință și nevoie greu de stăvilit pentru muzica marelui compozitor german. Chiar dacă de multe ori spectatorii pleacă din sală nemulțumiți și cu un gust amar din cauza montărilor regizorale, ei trăiesc revelația întâlnirii cu mari voci wagneriene pe scena de la Bayreuth. În anul comemorativ 2013, la noi, la Opera Națională Română din București, evenimentul a fost marcat doar de două concerte cu integrala operei Tannhäuser, despre care am mai vorbit. Am dori ca această lucrare să intre
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
producție superbă a cărei premieră a avut loc cu doi ani în urmă, la ediția trecută a Festivalului „George Enescu”, și care, practic, n-a avut timp să se rodeze, fiind programată foarte rar. O importantă contribuție în înțelegerea operei wagneriene a adus-o profesor universitar dr. Cristina Vasiliu, inițiatoarea unor serate muzicale din seria Confluența artelor ce ne-au încântat sufletul vreme de 30 de ani în sala Ateneului Român. Pot afirma cu toată convingerea că după Emanoil Ciomac, recunoscut
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
prisosință marea sa dragoste pentru Wagner pe care a dorit s-o împărtășească cu noblețea și generozitatea care o caracterizează și melomanilor prezenți în sala de concert. Și-a construit cu minuțiozitate și acribie filologică analizele sale privind zece opere wagneriene, încercând cu mult simț muzical și estetic să dezvăluie importantele motive și laitmotive wagneriene și să dezvăluie semnificația lor simbolică prin relatarea detaliată a libretelor. În acest fel, spectacolele sale au constituit adevărate repere de inițiere muzicală în creația marelui
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
noblețea și generozitatea care o caracterizează și melomanilor prezenți în sala de concert. Și-a construit cu minuțiozitate și acribie filologică analizele sale privind zece opere wagneriene, încercând cu mult simț muzical și estetic să dezvăluie importantele motive și laitmotive wagneriene și să dezvăluie semnificația lor simbolică prin relatarea detaliată a libretelor. În acest fel, spectacolele sale au constituit adevărate repere de inițiere muzicală în creația marelui compozitor. Un asemenea travaliu, făcut cu un efort imens, dar și cu o dăruire
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
spectacolele sale au constituit adevărate repere de inițiere muzicală în creația marelui compozitor. Un asemenea travaliu, făcut cu un efort imens, dar și cu o dăruire cu totul specială, constituie, după opinia noastră, o contribuție substanțială la formarea unei educații wagneriene pentru acel public mai puțin avizat în receptarea creației lui Richard Wagner. La succesul seratelor sale au contribuit câțiva artiști importanți de pe podiumul Ateneului: pianiștii Viniciu Moroianu, un rafinat și exigent stilist, tânărul Andrei Licareț, un pianist într-o continuă
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]