347 matches
-
Valentin Vasiliu (Donner)și tenorul Marius Vlad Budoiu (Froh) au completat lista soliștilor români din această primă seară Wagner. Prin multă pasiune la Vasiliu și finețe la Budoiu, cei doi artiști români au relevat voci puternice și pregătite pentru roluri wagneriene, pentru mine cu sugestia frumoasei iluzii că poate îi vom auzi și în viitoarele stagiuni permanente ale Operei din București. Desigur, mă refer la opere de Richard Wagner. Construcția impresionantă a întregii seri a fost susținută puternic de interpretarea tenorului
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
soliștii au redat aceste modulări temporale exemplar, fiecare sentiment a fost susținut de culoarea sa timbrală, iar aceasta deosebește o voce formidabilă de o interpretare formidabilă. Cum se realizează tehnic muzical aceast contrapunct de timpuri? Prin umplerea spațiului muzical. Leit-motivele wagneriene, aceste „mini-melodii” ce caracterizează sonor personajele, se comportă ca pașii unor spirale. La fiecare modulație, schimbare de suport armonic, pasul spiralei se mărește, iar spațiul se dilată. Același leit-motiv, dar adus în alt context armonic, plasează receptorul într-o zonă
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
în alt context armonic, plasează receptorul într-o zonă de confort auditiv, cu ajutorul memoriei, amplificând totodată percepția temporală asupra muzicii parcurse. Pentru că „acum” se suprapune cu „atunci”, iar fragmentul recunoscut, asimilat, permite avansul sufletului prin muzică, cu acea formidabilă știință wagneriană a justei proporții dintre noutate și redundanță. Dacă interpretarea soliștilor a redat sentimental acești pași a spiralei, dirijorul Marek Janowski a fost cel care a dispus de timpul Walkiriei prin augmentări și diminuări judicioase ale energiei. Maestru al jocului cu
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
alta: ambițios și pasionat în Aurul Rinului, liric și emoționat în Walkiria, zeul suprem a oferit în Siegfried imaginea poate cea mai paradoxală: un rol dominator, hotărât, de stăpânitor al lumii, deși deghizat în Rătăcitorul modest și muritor : contrapunct psihologic wagnerian. Contrastele dintre aproape bufonul Mime și vocea lui Vinke, generoasă, caldă și perfect dozată, la care s-a adăugat solemnitatea lui Silins, au adus nota de culoare necesară interpretării unui prim act narativ, introspectiv, în care fiecare se povestește pe
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
care a dozat judicios a fost jocul scenic. Reținut la început, gestic minimal în actul al doilea, Vinke captează audiența prin creșterea dramaturgică spre final, unde se dezlănțuie. Iar logica sa este impecabilă, pentru că Siegfried și Brünnhilde sunt singurii eroi wagnerieni care își schimbă complet identitatea. Iar momentul acestei transformări a fost condus de Vinke și Catherine Foster cu o finețe ireproșabilă. O Brünnhilde lirică, solară și nobilă, Catherine Foster a trecut de la stadiul de fecioară a Walhallei la acela de
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
și își esențializează discursul. Nu este prima apariție a unisonului în Tetralogie, nici ultima, dar forța expresivă a vocilor unificate continuă schimbarea de paradigmă anunțată în Siegfried și desăvârșită în Götterdämmerung: identitatea puternică a lumii terestre în absența zeilor. Eroii wagnerieni ne pot părea supuși voinței unui compozitor suveran, ce controlează toate aspectele operei sale, de la libret și muzică până la înscenare. Mai greu se observă delicatețea unui creator ce umanizează deitățile și glorifică tandru muritorii, empatia sa și grija pentru fiecare
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Aurul Rinului la ambițioasa și apoi cuprinsa de remușcări Gutrune. O frumoasă surpriză: Aneliya Vidinova, soprană în corul Filarmonicii București, a interpretat a treia ursitoare în compania titratelor Elisabeth Kulman și Daniela Denschlag, cu mult aplomb și stăpânire a partiturii wagneriene, muzică rar abordată pe scenele românești, ceea ce augmentează importanța realizării sale. În rolul primei Ursitoare ne-am reîntâlnit cu Daniela Denschlag, logică trecere de la Erda la fiica sa care țese timpul, cu același timbru cald în grav și multă implicare
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
muzical, cu o știință a modulației sentimentale redată tehnic impecabil. În Ondine, am reîntâlnit prospețimea vocii de cristal a Ilenei Tonca, lirismul Alinei Bottez și vibrantul timbru al Soranei Negrea, tânără căreia îi doresc un minunat viitor în abordarea rolurilor wagneriene. Baritonul Valentin Vasiliu, solist al Operei Naționale București, a fost una dintre prezențele cele mai impresionante ale distribuției. Total implicat, dar cu excelentă stăpânire a tuturor dificultăților rolului, Vasiliu a redat cu acuratețe un Gunther dominat și de ambiție, și
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
foarte mult și extrem de bine pe tot parcursul festivalului. În Wagner, dirijorul Iosif Ion Prunner ne-a arătat fațeta puternică, bine conturată a vocilor minunate ce construiesc acest ansamblu, capacitatea de adaptare la orice exigențe prin redarea impecabilă a stilului wagnerian și bucuria de a fi pe aceeași scenă cu unii dintre cei mai importanți artiști lirici ai momentului, alături de senzaționala și eroica orchestră Rundfunk Berlin. Amurgul zeilor este o poveste despre importanța memoriei atât prin intrigă, căci istoria timpului, ștergerea
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
al melomanului. Mai presus de aceasta, Amurgul zeilor din festivalul Enescu este o poveste despre importanța memoriei și prin efectul generat de toți artizanii acestui „Ring” în conștiințele celor prezenți în sala de concert. Nu vom putea uita forța unisonului wagnerian pe care l-am asimilat cu ardoare în seara de 22 septembrie: de la vocile celor trei Ursitoare care anunță moartea timpului, la melodia sfâșietoare a violoncelelor și până la aplauzele finale, la început neregulate, emotive, entuziaste, iar apoi copleșitoare, ritmice, egale
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
extrase din anturajul colorat și select al omului-creator-dascal-prieten. Fiecare capitol e o clipă de viață cu dublu sens, autor - “subiect”, “subiect” - autor și devine tulburătoare unitatea în marea diversitate a gândirii, percepției, vocației, relațiilor dintre aceștia. Ca într-un destin wagnerian, mai multe leit-motive compun detaliile portretului: modest, meditativ, sensibilitate, talent, omenie, spirit. Construcția muzicală împletită din “leit-motive”, țese locuri (în juriu, la pescuit, pe malul oceanului, pe scenă, la facultate...), cu dialoguri (la Uniunea compozitorilor, la o repetiție a corului
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
talent al compozitorului ne conduce pe firul strâns al simbolurilor. Am fost impresionată de vocea gravă și marele rol pe care l-a creat Anatoli Kotscherga, dar mai ales de interpretarea sopranei Evelyn Herlitius, pe care o știam din roluri wagneriene (Brunhilde și Kundry): un ambitus "vrăjitoresc", de la cele mai suave la cele mai "răzbunătoare" sonuri. Orchestra nu a avut nici o "scăpare", iar suflătorii (aplaudați, de altfel, la scenă deschisă) ar face cinste celor mai mari filarmonici din lume. Nu știu cum am
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
operei Lohengrin de Richard Wagner, interpretată de Orchestra Simfonică a Colegiului „Dinu Lipatti” sub bagheta tânărului profesor și dirijor Andrei Racu. Cu inteligență și fermitate în gestică, Andrei Racu a condus ansamblul orchestral într-o versiune interesantă a cunoscutei pagini wagneriene. Am putut apoi remarca modul în care tinerețea membrilor orchestrei s-a împletit cu experiența dirijorului și profesorului Nicolae Racu, unul dintre cei mai vechi dascăli ai colegiului și cel care vreme de aproape cinci decenii a pregătit generații de
Colegiul ?Dinu Lipatti? din Bucure?ti? 65 ani de existen?? by M?d?lin Alexandru ST?NESCU [Corola-journal/Journalistic/83851_a_85176]
-
în artă, filozofie, politică, literatură, teatru, în social etc. cu efecte diferite dar cu o forță enormă ce continuă să declanșeze pasiuni, să agite spirite și astăzi. E curios, dar într-o actualitate zbuciumată de atâtea drame, figura și moștenirea wagneriană este încă în miezul unor dezbateri și conflicte zgomotoase. Dezacordurile între generații dezvăluite în cărți explozive despre secrete de familie nu tocmai curate, semnate de rebelii clanului Wagner (Friedelind, Gottfried, Nike),acuzele de naționalism, antisemitism, nazism și relații privilegiate cu
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
verde" se ,oficiază," în oraș au loc tot felul de manifestări: conferințe despre operele din seara respectivă, lansări de carte, expoziții, se joacă parodii, comedii cu tentă biografică iconoclastă, totul este să aibă o cât de vagă legătură cu opera wagneriană, chiar și anticariatele s-au reprofilat pe această singură temă. La vila Wahnfried locuită de compozitor împreună cu familia sa, astăzi muzeu, și în vecinătatea ei la casa lui Liszt are loc zilnic muzică de cameră cu programe variate. Paralel, se
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
muzeu, și în vecinătatea ei la casa lui Liszt are loc zilnic muzică de cameră cu programe variate. Paralel, se desfășoară și un Festival al tineretului în al cărui program (concerte, jazz, rock, workshop-uri teatrale, expoziții) intră și o operă wagneriană de junețe, puțin cunoscută, Das Liebesverbot, într-o producție de debutanți. Emoția pe care o simți urcând, printre copacii seculari, aleea ce duce la Festspielhaus este copleșitoare; e oare starea de așteptare, e duhul locului sau ceea ce vei auzi este
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
baritonal, tehnică impecabilă, el a avut de la început până la final un parcurs ascendent. Chiar dacă îmbrăcămintea modernă, de stradă și extrema simplificare a scenei au sărăcit imaginea scenică, spectacolul în totalitate are demnitate, o anume noblețe. Cineva, cred că Baudelaire mare wagnerian, spunea despre Tristan ,Le monde est bien pauvre pour celui qui n'a jamais été assez malade pour savourer cette volupté de l'enfer"; dar mi-e teamă că nici dirijorul Oue și nici regizorul Marthaler nu au cunoscut vreodată
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
7-8/mai-iunie 1929) și chiar cu două probleme de matematică (15 nov. 1928). Articolele - ca și ale celorlalți colegi de generație - demonstrează varietatea impresionantă a lecturilor (între 8 și 12 ani, sub îndrumarea profesoarei sale particulare, doamna de Branszky - o wagneriană și o adeptă a "teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
muzicală a unui reputat dirijor, Cristian Mandeal, și el un împătimit al lui Wagner. Trebuie, încă de la început, să remarcăm contribuția substanțială a lui Cristian Mandeal la Opera Națională din București și în realizarea pe scenă a încă două producții wagneriene Olandezul zburător și Lohengrin. Maestrul Mandeal este și se impune, din ce în ce mai mult, ca un muzician subtil și rafinat, atent și grijuliu în a descifra cele mai adânci sensuri ale partiturilor wagneriene. Urmând cu religiozitate aceste repere, exigențele sale cresc și
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
și în realizarea pe scenă a încă două producții wagneriene Olandezul zburător și Lohengrin. Maestrul Mandeal este și se impune, din ce în ce mai mult, ca un muzician subtil și rafinat, atent și grijuliu în a descifra cele mai adânci sensuri ale partiturilor wagneriene. Urmând cu religiozitate aceste repere, exigențele sale cresc și în ceea ce privește componența vocilor, prin păstrarea unei stilistici wagneriene riguroase. Un moment de impas este găsirea acelor interpreți care ar putea executa cu onestitate partituri muzicale extrem de dificile. Și de ce să nu
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
și se impune, din ce în ce mai mult, ca un muzician subtil și rafinat, atent și grijuliu în a descifra cele mai adânci sensuri ale partiturilor wagneriene. Urmând cu religiozitate aceste repere, exigențele sale cresc și în ceea ce privește componența vocilor, prin păstrarea unei stilistici wagneriene riguroase. Un moment de impas este găsirea acelor interpreți care ar putea executa cu onestitate partituri muzicale extrem de dificile. Și de ce să nu fim corecți, în acest moment este foarte greu să descoperi în România, ba poate chiar și în
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
este găsirea acelor interpreți care ar putea executa cu onestitate partituri muzicale extrem de dificile. Și de ce să nu fim corecți, în acest moment este foarte greu să descoperi în România, ba poate chiar și în alte teatre din lume, voci wagneriene de un asemenea calibru. Am asistat la ambele concerte cu integrala operei Tannhäuser și voi încerca, atât cât îmi va fi posibil, să dezvălui păreri cât mai obiective privind nivelul de execuție, de pe poziția unui mare iubitor și cunoscător al
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
un asemenea calibru. Am asistat la ambele concerte cu integrala operei Tannhäuser și voi încerca, atât cât îmi va fi posibil, să dezvălui păreri cât mai obiective privind nivelul de execuție, de pe poziția unui mare iubitor și cunoscător al lucrărilor wagneriene. Rolul titular l-a interpretat în ambele seri tenorul Marius Vlad Budoiu, cunoscut în ultimii ani prin participarea sa la nenumărate producții de tenor spinto-dramatic, deosebit de dificile. După opinia noastră, Budoiu a avut un mare curaj de a cânta un
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
impune ca un artist inteligent, serios și bun profesionist care se străduiește, de fiecare dată, să gândească la un nivel profund partitura pe care o execută. Interpreta Elisabethei a fost, în prima seară, Iulia Isaev, o soprană lirică, mai puțin wagneriană în acest rol care-i pretinde pentru „Dich, teure Halle” o voce puternică, cu armonice bogate. Iulia Isaev rămâne o artistă rafinată și inteligentă care rezolvă cu glasul ei de acum o partitură wagneriană la un nivel de onestitate. A
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
Isaev, o soprană lirică, mai puțin wagneriană în acest rol care-i pretinde pentru „Dich, teure Halle” o voce puternică, cu armonice bogate. Iulia Isaev rămâne o artistă rafinată și inteligentă care rezolvă cu glasul ei de acum o partitură wagneriană la un nivel de onestitate. A cântat superb rugăciunea Elisabethei din actul al III-lea, demonstrând rafinament, sensibilitate și o emoție pe glas. În seara a doua, rolul Elisabethei a fost cântat de o soprană olandeză Barbara Haveman, cunoscătoare a
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]