KorAP: Find »[drukola/base=whisky & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...77 >

1,925 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

zise Palmer. Trebuie să încercăm să fim cât se poate de lucizi și de cinstiți. Suntem oameni civilizați și inteligenți. Da, am răspuns. Stăteam nemișcat și sorbeam din paharul de cristal pe care Palmer mi-l umpluse din nou cu whisky și apă. În timp ce vorbea se plimba în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și ceață, într-o manieră care mi se păru, în sfârșit, prin meticulozitate, foarte nemțească. 9 Mă durea capul înfernal. Plecasem de la ei devreme, refuzând invitația lor insistentă de a rămâne la cină, iar apoi petrecusem jumătate din noapte bând whisky, așa că, atunci când am plecat de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram puțin amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se întâmplase, mi-am explicat eu, datorită unei anumite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
se fi simțit jignită de felul în care am expediat-o. Gândul ăsta nu-mi făcea nici o plăcere, dar eram încredințat că voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește acolo și m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
vreau să mănânc și am mâncat amândoi pâine cu brânză. Georgie nu se pricepea la gătit, iar eu n-aveam nici un chef să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza cu lăcomie, amândoi cu un aer sumbru, și am băut whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam cina, ea mi-a dat de înțeles că a simțit acest lucru, și eu n-am găsit cuvintele potrivite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și vinovat pur și simplu există în încăperea aceea. Am înaintat spre foc și atunci mi-am dat seama că sunt puțin amețit. Nu mâncasem la prânz, mâncasem foarte puțin la cină și, împreună cu Georgie, băusem o cantitate mare de whisky. M-am lăsat greoi pe un fotoliu și m-am gândit ce bine e să fii singur și să nu trebuiască să te justifici în fața nimănui. Mi-am dat seama că mă încearcă dorințe sexuale fără țintă. Doream pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
locuri către care gândurile mele nu aveau voie să se îndrepte; și constatând cât de puține locuri mai rămăseseră unde gândurile mele se puteau duce fără a stârni durere sau culpabilitate, mi-am spus că trebuie să mai beau niște whisky și mi-am amintit că Palmer avea o sticlă într-un dulap din sufragerie. Lăsând luminile aprinse, am traversat holul. Ușa de la sufragerie era închisă. Am deschis-o și am intrat. Nu era întuneric în sufragerie și mâna mea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
miște capul, Honor Klein mă urmărea din priviri. Parcă era un cadavru care prinsese viață. Am privit în jos spre ea atent, surprins, apoi am constatat că m-am așezat lângă ea. — Vă rog să mă scuzați, am spus, căutam whisky-ul lui Palmer. Dar ei unde sunt? — La operă, mi-a răspuns Honor. Vorbea pe un ton detașat ca și cum îmi acorda numai o parte din atenția ei. Acum privea fix, drept înainte, spre lumânări. Pentru o clipă m-am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
fi trebuit să stea și să mă aștepte. Mi-a displăcut această indiferență față de ritmul de desfășurare a propriei mele drame. Ce joacă? am întrebat. — Götterdämmerung. Am râs. M-am ridicat imediat și m-am dus la dulap să caut whiskyul. Trecând prin spatele ei am văzut că este ceva pe masă. Era sabia japoneză, în teaca ei din lemn lăcuit, care de obicei era atârnată în hol. În mod evident Honor Klein își continua operațiunea de dezmembrare a casei. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
spatele ei am văzut că este ceva pe masă. Era sabia japoneză, în teaca ei din lemn lăcuit, care de obicei era atârnată în hol. În mod evident Honor Klein își continua operațiunea de dezmembrare a casei. N-am găsit whisky, dar am găsit o sticlă de coniac excelent. M-am întors la masă cu sticla și două pahare. — Beți cu mine? Făcând parcă un efort, îmi răspunse cu o privire. Chipul ei, în care identificam acum pentru o clipă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
îmi rămâneau totuși învăluite în noapte. În cele din urmă am renunțat, am copiat scrisoarea pentru Honor, am închis-o și am plecat la poștă. Ceața se risipise. Când m-am întors am mâncat biscuiți și m-am tratat cu whisky și lapte fierbinte. Mă simțeam complet epuizat, căci scrisorile către Honor îmi ceruseră un efort intelectual atât de mare cum nu mai făcusem de când scrisesem Sir Eyre Coote și Campania de la Wandewash; aveam totuși sentimentul liniștitor că făcusem o treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ușile care rămăseseră întredeschise. Mi-am dat seama că făcusem praf un zăvor. Am tras perdelele care erau și ele tot din stambă. M-am întors spre șemineu. În fața lui, pe o măsuță, se aflau două pahare, o sticlă de whisky și o cană cu apă. Mi-am turnat niște whisky, vărsând destul de mult pe masă. Am băut. Mi-am mai pus, am zgândărit focul și am așteptat. Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația condiției mele, mă simțeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
praf un zăvor. Am tras perdelele care erau și ele tot din stambă. M-am întors spre șemineu. În fața lui, pe o măsuță, se aflau două pahare, o sticlă de whisky și o cană cu apă. Mi-am turnat niște whisky, vărsând destul de mult pe masă. Am băut. Mi-am mai pus, am zgândărit focul și am așteptat. Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația condiției mele, mă simțeam ca un om care aleargă spre o perdea. Acum, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
privirea. L-am privit și eu dus pe gânduri, apoi mi-am întors privirea către foc și din nou spre el. Mi-am impus să nu tremur. Am stat așa, în tăcere, preț de un minut. Apoi am turnat niște whisky în celălalt pahar și i-am făcut semn lui Palmer să se apropie. A venit, a luat paharul și a privit lung în fundul lui. Mi-a dat impresia că își caută în gând și cu mare atenție cuvintele cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să se întâmple. — Cu condiția să nu-i spun nimic Antoniei, am adăugat. M-a privit grav. — Dacă-i spui Antoniei, vom fi toți niște oameni terminați. În liniștea care a urmat acestor cuvinte mi-am băut ultimul strop de whisky și m-am pregătit să plec. Mânat de un imbold spontan, m-am înclinat politicos în fața lui Palmer. El și-a plecat capul și, pe când ieșeam din cameră, l-am văzut cu privirea ațintită asupra focului și capul tot plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se opri lângă pat scoțând un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
iar el nu s-a ferit. Totul semăna cu o îmbrățișare. În clipele acelea am simțit că voința lui se supunea întru totul voinței mele. Apoi am băgat de seamă că tremură. Asta nu puteam suporta. — Să-ți dau niște whisky, i-am spus și i-am turnat puțin în paharul crăpat. Docil, a luat o înghițitură. De afară s-a auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul. Am găsit câțiva șilingi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
auzit glasul Antoniei. — Muncitorii pleacă. Poți să-mi dai niște bani? Eu n-am destul. Am găsit câțiva șilingi în buzunarul sacoului și i-am spus lui Palmer: — Ai cumva cinci șilingi să-mi împrumuți? A pus jos paharul cu whisky, ținându-și încă batista la ochi, și s-a căutat prin buzunare. Mi-a dat o monedă și i-am dat-o Antoniei prin ușă. Am auzit muncitorii plecând. Îmi doream să-l văd pe Palmer plecat. — Am să cobor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
dar o putere care nu-mi era de nici un folos. — Ei, s-ar părea că s-a terminat totul, spuse Antonia. — Ce s-a terminat? am întrebat. M-am așezat pe patul de campanie și mi-am mai pus niște whisky în pahar. Acum eu tremuram. — M-ai recâștigat, zise Antonia. — Oare? am întrebat. Grozav spectacol. Am sorbit din pahar. — Ah, Martin, dragul, iubitul meu Martin! rosti Antonia cu glas tremurat. Se apropie și căzu în genunchi în fața mea, îmi cuprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
împăcarea ei cu Palmer și a mea cu Antonia. Imaginea de o clipă pe care Antonia o zărise prin intermediul fratelui, iar eu prin intermediul surorii părea să se fi risipit. Ca și cum se ivise pentru o ultimă oară. Am continuat să beau whisky. — Martin, te cunosc atât de bine, spuse Antonia. Ceea ce-ți spun acum pare atât de prostesc, ar trebui să-ți spun lucruri mult mai frumoase, căci ai fost extraordinar. Dar tocmai asta mă uimește. Să știi că mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
se poate întoarce în Hereford Square. Dacă Rosemary a fost dezamăgită, a mascat totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate lua atât de multe forme. De curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
la Palmer. Poate că, de fapt, nu venisem decât pentru a fi judecat și pedepsit. Am așteptat să facă el primul pas. A strănutat violent de câteva ori, murmurând: — Ei, Doamne! Ei, Doamne! iar apoi a continuat: Pune-ți niște whisky, o să-l găsești acolo, într-o parte, și e și niște gheață într-un castronel. Mie răceala totdeauna îmi afectează ficatul așa că n-am să beau decât un suc. Mi-am pus whisky, mi-am aprins o țigară și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
iar apoi a continuat: Pune-ți niște whisky, o să-l găsești acolo, într-o parte, și e și niște gheață într-un castronel. Mie răceala totdeauna îmi afectează ficatul așa că n-am să beau decât un suc. Mi-am pus whisky, mi-am aprins o țigară și am așteptat. Deja mi-era clar că n-am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ieri acasă și lipsise toată noaptea. Aseară târziu îi telefonasem mamei ei, apoi și câtorva prieteni dar nu dădusem de urma ei. Am sunat și la Rosemary acasă, dar nu mi-a răspuns nimeni. Am stat treaz cu sticla de whisky alături așteptând să apară și am adormit pe canapea. M-am trezit de dimineață, foarte devreme, înțepenit și amărât. La ora șapte am sunat-o din nou pe Rosemary, apoi la Rembers, fără mari speranțe, și tot n-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită răsunau prin difuzoare glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut whisky, ținând ziarul ridicat în fața mea și privind cu atenție, peste marginea lui, punctul final al scărilor rulante. Mai era aproape o oră până la plecarea avionului lor, dar eram deja cuprins de o stare bolnăvicioasă, așa că singurul lucru pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
părea a fi un miracol, o bucurie dureroasă, chiar dacă nu avea să dureze decât o clipă. M-am uitat la ceas din nou și m-am întrebat dacă să îndrăznesc să mă duc până la bar să-mi mai iau un whisky. M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii începu să devină apăsătoare și nu mai puteam distinge dacă vuietul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]